1
Mioriţa
Balada “Miorita” a fost culeasa de Alecu Russo de la niste pastori si
apoi publicata de catre Vasile Alecsandri in “Poezii poporale. Balade
(cantece batranesti) adunate si intreptate”.
“In toata structura ei, aceasta balada unica este asa de autentica,
plina de simtire, asa de inalta pentru natura eterna, incat eu o
socotesc cea mai nobila manifestare poetica a neamului nostru.” afirma
Mihai Sadoveanu.
In “Miorita” este ilustrat mitul popular mioritic, autorul exprimand
aici ideea ca omul accepta moartea ca pe un final firesc al vietii, o
conceptie filozofica straveche,ceea ce face ca el sa fie totodata
un poem filozofic. Eminescu, fascinat de profunzimea subiectului
exprimat afirma: “(…)Acea inspiratiune fara de seama, acest suspin al
brazilor si al izvoarelor de pe Carpati.”
Opera este o balada populara ce apartine genului epic, in care, insa,
se imbina armonios elemente lirice, epice si dramatica. In structura
baladei se disting doua mari planuri, unul epic in cadrul caruia
autorul anonim nareaza faptele si construieste personaje reale sau
fabuloase si celalalt lirico-dramatic, ce se defineste prin exprimarea
in fata mortii, intr-un dramatism impresionant.
Titlul acesteia este constituit din diminutivul unei oi tinere care are
rolul principal pentru a aduce la implinirea testamentului. Mircea
Eliade o denumeste ca fiind “elementul oracular” intrucat ea este
elementul miraculos din balada care argumenteaza esenta mitologica a
creatiei populare si care prevesteste moartea, ca pe un final, de
neevitat, al vietii.
Maicuta batrana “intervine” in actiunea baladei
intr-o secventa de un dramatism sfasietor, cu scopul de a sensibiliza
si mai mult sufletul cititorului, ea fiind un personaj secundar
imaginar inrucat ciobanasul isi imagineaza mama suferinda, care-I duce
dorul si care este speriata pentru ca fiul ei iubit nu a mai venit
acasa si asfel ea nu va avea liniste pana nu-l va gasi. Iubirea este
opusa mortii. Mai presus de crima planuita se afla iubirea mamei pentru
fiu si a fiului pentru mama. Balada se deschide cu ideea mortii si se
incheie cu ideea iubirii familiale, aceasta din urma fiind cea care
persista in mintea cititorului/ascultatorului. De fapt, dragostea
invinge moartea: un puternic si responsabil sentiment o leaga pe oita
nazdravana de stapanul ei, ca si pe mama de fiu.
Portretul fizic este redat succint, prin intermediul
caracterizarii directe, prin epitetul “batrana” care arata varsta
inaintata a acesteia si printr-un detaliu tipic portretului popular
romanesc, “cu braul de lana”.
Portretul moral este caracterizat de durerea
profunda a mamei care nu mai poate avea nici o secunda de liniste de
cand fiul ei a disparut. In mod indirect este redata maicuta “din ochi
lacrimand” si care incearca cu disperare sa-si gaseasca baiatul-“De
toti intreband/Si la toti zicand”. Prin intermediul verbelor utilizate
la modul gerunziu poetul sugereaza un lung geamat dureros, semn al
suferintei.
Ranita sufleteste, ea compune un portret induiesator fiului sau,
prin care acesta este la fel de frumos ca un print din basmele populare
romanesti, devenind chiar idealul fizic masculin al poporului nostru.
Comuniunea omului cu natura este redata de comparatiile care sunt
contruite din elemente ale naturii si din parti ale corpului omenesc.
Diminutivele folosite in realizarea acestui portret
(“ciobanel”,”fetisoara”,”mustacioara”,”perisor”,”ochisorii”)
evidentiaza afectivitatea materna ce atinge sublimul estetic si
emotional.
Daca iubirea trebuie sa fie semnul suprem al existentei umane, atunci
iertarea si toleranta sunt atribuite iubirii.
|