1
Basmul
Basmul este o creaţie populară în proză de mari dimensiuni în care se
povestesc întâmplări cu caracter fantastic la care iau parte personaje
cu însuşiri supranaturale reprezentând forţele binelui şi ale răului.
Creaţia ... este un basm şi are trăsături prin care se deosebeşte de
alte specii literare.
1. Basmul are o structură tradiţională: întotdeauna
se povestesc anumite întâmplări la care iau parte aceleaşi tipuri de
personaje.
2. Întâmplările se petrec întotdeauna demult, într-o
împărăţie.
3. Orice basm are o formulă tipică, de început, „a
fost odată ca niciodată...”, ce marchează intrarea într-o lume
fabuloasă în care totul este posibil.
4. Orice basm începe cu o lipsă: ...
5. Apariţia eroului este precedată întotdeauna de
alte încercări nereuşite: ...
6. Personajul principal al basmului este întotdeauna
un tânăr cu însuşiri deosebite pe care nu le dezvăluie de la început.
El pleacă într-o călătorie iniţiatică, pe parcursul căreia întâlneşte
nişte obstacole pe care le depăşeşte rând pe rând.
7. Acţiunea basmului se petrece întotdeauna pe două
tărâmuri: în lumea noastră şi pe tărâmul celălalt unde totul este
posibil.
8. Forţele binelui se înfruntă întotdeauna cu
forţele răului, aparent mai puternice şi mai numeroase, pe care le
învinge, demonstrându-se astfel încrederea omului din popor în victoria
binelui.
9. Personajul de basm are nişte ajutoare: unele
aparţin lumii reale, altele aparţin lumii fantastice. El are
întotdeauna de îndeplinit o misiune. Împlinirea ei nu înseamnă
sfârşitul întâmplărilor.
10. Trăsătura definitorie basmului constă în prezenţa
elementelor fantastice. Apar astfel întâmplări fantastice, personaje
fantastice, personaje umane cu însuşiri supranaturale şi obiecte
fantastice.
11. În orice basm apare falsul erou sau impostorul:
...
12. Adevărul iese întotdeauna la ivială, vinovaţii
sunt pedepsiţi şi totul se termină cu o nuntă.
În ceea ce priveşte constructia basmului, trebuie menţionată gradarea
acţiunii care creşte treptat în intensitate.
Basmul povesteşte nişte peripeţii fantastice din care se desprinde
concepţia de viaţă a poporului. Basmul este în acelaşi timp poezia
dorinţelor împlinite pentru că tot ce nu este posibil în lumea reală
devine realizabil în basm.
Stilul se caracterizează prin oralitate, realizată prin mai multe
mijloace artistice: cuvinte şi expresii populare(...),
regionalisme(...), propoziţii interogative şi exlamative(...) şi
dialoguri(între ... şi ...).
Basmul se încheie cu o formulă tipică, ..., ce marchează ieşirea din
lumea fantastică.
Este utilizat limbajul popular în variant lui solemnă. Limba basmului
se caracterzează prin energia şi simplitatea expresivităţii.
|