Decembre Categoria: Referat Romana
Descriere: |
|
||
|
|
|||
|
1 GEORGE BACOVIA S-a spus ca e, prin formatiune, un simbolist, dar isi depaseste epoca, apartinand popeziei romane moderne. E legat strans de orasul natal, Bacau, pe care in sine il vedea violet, cenusiu, sur. Nedorind sa profeseze avocatura, care a invatat-o la facultate, s-a dedicat poeziei. A fost hartuit, mereu, de boala - fapt reflectat in versurile sale sumbre, dar originale, care au creat „atmosfera bacoviana”: ploua mereu, frunzele cad, corbii strabat vazduhul, pe strada trec procesiuni funebre, decorul banal, amantii sunt bolnavi, copiii subrezi, cadavrele se descompun, pretutinderi e planset, tuse agonie, moarte. Titlul ma duce departe, in atmosfera bacoviana, la care gandesc acum. Decembre, ar putea fi pur si simplu, forma veche a ultimii luni ai anului. Insa sunt convinsa ca e ceva mai profund, ca sfarsitul. Tremuri cand auzi de sfarsit, vijelie, intuneric in zi, ca „zapada ne-ngroape” si ca e „cat gardul”, ca e „potop-napoi si nainte”, dar asta e lumea lui Bacovia si o traim si noi studiindu-i boala versului sau. „Te uita cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, priveste Mai spune s-aduca jaratec Si focul s-aud cum trosneste.” Poetul isi indeamna iubita sa priveasca la tipm „cum ninge decembre” si „s-aduca jaratec” pentru ca vrea foc: „focul s-aud cum trosneste”. ¬¬Tot vorbind cu cea apropiata de suflet, o roaga sa „mane fotoliul spre soba”, de parca ar vrea sa-si tina trupul la cald, pentru a-l incalzi, dar nu, acesta vrea „la horn sa asculte vijelia” pe care o egaleaza cu zilele sale prin cuvantul „totuna” si-si continua gandul dupa o linie de pauza, „as vrea sa le-nvat simfonia”. Ce vroia Bacovia sa zica prin ceea ca vrea sa invete simfonia vijeliei sau a zilelor sale, nu pot sti, pot doar sa presupun ca „uratul” iernii era mai frumos decat „amarul” vietii sale. 1 Poetul are nevoie de atentie, cald, dragoste si insista prin: „Mai spune s-aduca si ceaiul, Si vino si tu mai aproape – Citeste-mi ceva de la poluri, Si ninga... zapada ne-ngroape. ” Daca eroul liric va fi incalzit de un ceai, daca o va avea alaturi pe cea, care il intelege si-i ca citi „de la poluri”, va fi indiferent: „si ninga...”, atat de neinteresat, incat sa da mortii imagineare de iarna: „zapada ne-ngroape”. Va fi fericit: „Ce cald e aicea la tine. Si toate din casa mi-s sfinte; - ” (si din nou de iarna:) „Te uita cum ninge decembre...” (ea raspunde fericirii prin zambet, la care el:) „Nu rade... citeste inainte.” Bacivia ii zice „x”- interlocuitoarei sale sa „mai spuna s-aduca si lampa - ”, ca „e ziua si ce intuneric...” Dar nu noaptea din zi il ingrozeste, cel mai mult il cutremura zapada, care-i „cat gardul” si ca „a prins promoroaca si clampa”. Si totusi o indeamna sa priveasca: „te uita...” Strivit de indiferenta sau de frica, spune ca: „Eu nu ma mai duc azi acasa...” si cu urmatorul vers precizeaza cauza: „Potop e-napoi si nainte”, dar ce simbolizeaza asta? De ce „potop”? Nu, el aici nu vorbeste despre inundatia de omat si nici de casa materiala, Bacovia zice de acel “acasa”, care e frica din George Vasiliu scolarul, si de acel potop de rau, urat, ciudatenie si moarte din trecut si viitor. A hotarat sa traiasca doar cu prezentul. Si din nou un fel al melancoliei: „Te uita cum nunge decembre,” si pare-mi-se ii zambeste la bucuria iubitei: „Nu rade... citeste inainte.” Decembre, e o capodopera, si nu o nebunie a unui om genial de ciudat! |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat PDF
Free Download Referat Word |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
