Viscolul-comentariu
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Textul apartine genului liric.Foloseste genul subiectivitatii al lumii
interioare si isi exprima sentimentele.Prin limbajul artistic
folosit,acest gen este prezent in totalitate, nemijlocit in text.Specia
literara in care se incadreaza este pastelul, o descrire literara in
versuri in care se prezinta un tablou de natura, un peisaj, cu ajutorul
caruia poezia sugereaza trairile poetului... |
|
|
1
Comentariu
“Viscolul” de V.Alecsandri
Textul apartine genului liric.Foloseste genul subiectivitatii al lumii
interioare si isi exprima sentimentele.Prin limbajul artistic
folosit,acest gen este prezent in totalitate, nemijlocit in text.Specia
literara in care se incadreaza este pastelul, o descrire literara in
versuri in care se prezinta un tablou de natura, un peisaj, cu ajutorul
caruia poezia sugereaza trairile poetului.
Compozitional, pastelul se compune din patru catrene
in care poetul surprinde stihia hibernala numita “crivat”, in care isi
face aparitia dinspre “meaza noapte”, “ca un balaur cu carnea zbarlita
in vartejuri albe”, spulberand zapada pana in “ceruri”.
In prima strofa imaginile vizuale sunt rare si
monocromatice, un loc important ocupandu-l cele intens
auditive,indeosebi onomatopeele, realizate prin repetitie : “vajaie ca
vijelia”.Este un procedeu clasic, in lirica pastilista a autorului, cum
clasic este si procedeul enumerarii unor complemente circumstantiale de
loc, prin care se unifica spatiul orizontal cu cel vertical intr-o
singura dimensiune-cea a zapezii nesfarsite.Celebra hiperbola a
“oceanului de ninsoare” din pastelul “Iarna”, apare aici in varianta
“valurilor albe”, care se succed intr-un iures ametitor, formand un
lung troian pana la nori.Comparatia din finalulstrofei intai este
original.Printr-un dublu epitet (cromatic si caloric), poetul
identifica o subtila asemanare intr-o opozitie aparent totala:
troienele miscatoare sun aidoma nisipurilor dese risipite in “pustiul
african”.
Strofa a doua sparge imaginea statica, viata
facandu-si simtita prezenta. Lumea vie icepe lupta cu viscolul: lupii
suri, formand pete inchise si miscatoare pe albul imaculat; urletele
lor infioara “turmele” care tremura adulmecand primejdia; corbii isi
precipita zborul “luati de vant”; iar rachitele se apleaca lovindu-si
crengile rupte de pamantul inghetat.
Strofa a treia prezinta imaginea vietatilor care
raspund crivatului ucigator intr-un cos de glasuri a caror disperare
este exprimata cu substantive onomatopeice: “zbierat”, “raget”,
“”tipat, “nechez rasunator”.
O noua enumeratie de complemente
circumstantiale de loc (dinspre codri, de pe dealuri, de prin sate) da
impresia ca viscolul s-a ridicat la cer si bantuie intr-un cosmos la
fel de inspaimantat ca si Pamantul.Senzatia de lume desmarginita este
creata de o locutiune adverbiala folosita original de catre poet: “si-n
departe se aude”.
Iarna nu mai are nici durata, nici localizare bine
precizata, eternizandu-si efectele distructive.Ideea este sugerata prin
folosirea tuturor verbelor la timpul prezent, timpul etern.Aglomerarile
verbale, propozitii scurte, onomatopeele si interjectia, exclamatiile
retorice asigura ritmul sincopat al versurilor,Interjectia “Vai!”
exprima compasiunea poetului fata de “cal si calaretul” aurprinsi pe
drum de iuresul ielelor vantoase: “Noaptea cade, lupii urla … Vai de
cal si calator”.
Ultima strofa are ideatia specifica pastelurilor lui
Vasile Alecsandri.Prezenta tonifianta a omului infrunta cataclismul
natural, daca se bucura de sprijinul semenilor lui, intr-un gest de
solidaritate fireasca: drumetul ratacind prin nameti aude plin de
speranta latratul unui caine, semn benefic al apropierii sale de o
asezare omeneasca.El observa “fericit” imaginea unei “casute
dragalase”-descrisa ca in basme-in forme diminutivale, cu ferestrele
stralucitoare, in poarta careia il intampina “dulcea ospetie” cu
zambetul pe buze.
Poezia este formata din patru catrene, versul este
amplu, de 16-17 silabe, ritmul este trohaic, iar rima imperecheata.
Pastelul “Viscolul” creaza o impresie profunda in
sufletul cititorului.Prin aceasta poezie sunt transmise sentimentele si
trairile poetice.Cu ajutorul verbelor la prezentul etern se vede cum
iarna vine cu viscolul in urma sa ; animalele sunt speriate nu numai de
inghet dar si de lupii ce ies in cautarea hranii.Pe parcursul poeziei
natura statica devine frematata, prin acest procedeu pamantul cu cerul
se unesc formand un singur univers: iarna.Ea nu mai are durata si nici
o locatie exacta; prin acest fapt scriitorul subliinind efectele
sale care in scurt timp devin eterne.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|