1
SUBIECTUL 1
Exprimăti opinia despre valoarea estetică a unei scrieri în proză de
Ion Creangă, prin dezvoltarea a 2 argumente privind structura textului
narativ şi|sau limbajul prozei narative
Amintirile din copilărie de Ion Creangă explică acum, la peste 100 de
ani de apariţie perenitatea operei. Aşa cum spunea George Călinescu
cartea este un roman al copilăriei copilului universal;a fost
considerat un roman de formare, un bildungs-roman opera presupune un
raport dintre real şi imaginar sau cum se construieşte spaţiul imaginar
al operei, am putea releva corelaţia dintre real şi mitic, dintre mitic
şi fabulos , chiar fantastic compoziţional există 4 părţi structurate
în 2 planuri pe de-o parte este urmărit procesul de formare a lui Nică
precum şi evoluţia lui spirituală în contextul mediilor sociale care le
străbate(capitolul1 şi 3);în planul al doilea se constituie obiectiv
universul vieţii ţărăneşti scriitorul urmărind celula
familiei,biserica,scoala întreaga atmosferă patriarhală a satului.
Ioan Holban discută tema Amintirilor şi concluzionează că ea reprezintă
ritmurile eului narator şi ale eului erou. Mai exact discursul
autobiografic presupune identitate autor-narator-erou.Mai simplu spus ,
Creangă îşi povesteşte viaţa punând accent pe istoria în care evoluează
pentru a se forma ca individ, ca personalitate. Şi istoria este a
satului Humuleşti ,a satelor din jur ,a oamenilor din sat şi acelor din
priveliştea lumii. Se poate vorbi astfel de o simetrie internă
generată de celebra frază Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă
gândesc la locul naşterii mele…
;asadarnu mai întâi alţii(care trebuie aflaţi,numiţi),nu altele(ce
trebuie precizate şi descrise),ci eu ,eul –personaj, pe care-l creează
,care-l creează (îl gândeşte),eul-narator eul personaj tinde parcă să
se înalţe ,el este o proiecţie a rostirii naratorului rostirea
este orală şi aparţine atât eului narator cât şi eului personaj.
Limbajul reprezintă în imagini viaţa satului, alternarea vocii eului
narator în prima parte şi-n parte a treia cu vocea eului narator şi
personaj din partea a doua şi a patra relevă viziunea fascinantă a
muncii ca formă de existenţă transcrisă afectiv şi oral. Astfel bunicul
David îngrunjeşte frumos şi petrece câte o pereche de aţă neagră din
piele de cal prin cele nojiţe.Humuleştenii merg la Târgul Frumos la
Focşani şi la Bacău şi vând sumane ,iţari, cămăşoaie şi ştergare
de borangic. Târgul implică o terminologie monetară:bani,lei
,sorcoveţi,icusari şi irmilici.Mesteşugurile sunt surprinse în ritmica
desfăşurării lor cazmale, tărăboanţe, căruţe,covăţi, drugi, fus,
ciur( enumeraţie de unelte).
Moş Vasile Ţandură vine cu o întreagă terminologie medicală (oţet de
leuştean, hoştine cu său şi fierbicioare) o întreagă arta culinară ne
trimit la foame din HARAP-ALB .
Costiţe de porc afumate ,chişte şi buft umplut trandafir usturoieţ,
slănină de cea subţire ,făcute de casă .tăiete la un loc ,fripte-
tigaie cu mămăliguţă caldă se duc unse pe gât.
Copii mâncă covrigii roşcovele şi mere domneşti. Valoarea documentară a
operei relevată prin graiul moldovenesc colorează timpul şi locul prin
cântecele şi jocurile de sărbători: doina,corăbeasca, măriuţa,
horodinca, alivencile, ţiitura, ca la uşa cortului. O caracteristică a
Amintirilor este evocarea lirică, dar şi mişcarea dramatică. Scriitorul
realizează scenic întreaga mişcare a discursului narativ prin:
umor, comic de situaţie ,comic de caracter şi de limbaj.
S-a spus ca opera lui Creangă este un imens hohot de râs.
Scriitorul râde de slăbiciunile firii omeneşti. Dialogul presupune
prezenţa dativului epic( bine mi te-am căptuşit).Stratul dialogat
abundă în exclamaţii şi interogaţii subliniind stării afective.
Folosirea diminutivelor generează ironie şi satira culminând cu
proverbe şi zicători(harnicuţ,trebuşoară).Proverbele şi zicerile sunt
introduse prin formula vorba ceea sau vorba cântecului(ce
ţi-e scris, în frunte ţi-e pus; tot păţitu-i priceput).Am putea
adăuga urările,apelativele,imprecaţiile(doamne, cumnăţică,
hăi!;mânca-v-ar ciuma să vă mănânce).Structura frazei, dominată de
coordonare, prezentul istoric sau dramatic, viitorul popular revelează
caracterul popular al limbii, susţinut şi de vocabularul ce aparţine
îndeosebi graiului moldovenesc, dar şi tuturor graiurilor
româneşti, deci limbii întregului nostru popor: bazaconie,
cărpănos,dihanie,gligani,mătrăşi, potaie, şparli, zărghit (Iorgu
Iordan).Atât Amintirile cât şi Povestirile stau sub egida aceluiaşi
limbaj popular cu nuanţă rurală, în timp ce temele sunt de
sorginte folclorică, cu circulaţie în literatura română şi în
literatura universală..
|