Revedere
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
"Revedere" este o meditaţie filosofică asupra trecerii timpului, care
este văzut prin cele doua ipostaze ale sale, umană şi cosmică. Pentru om
el este efemer, codrul, respectiv natura, se supune timpului cosmic,
etern... |
|
|
1
Revedere
de M. Eminescu
Revedere este publicată la 1 oct. 1879, in revista '"Convorbiri
literare".
"Revedere" este o meditaţie filosofică asupra trecerii timpului, care
este văzut prin cele doua ipostaze ale sale, umană şi cosmică. Pentru
om el este efemer, codrul, respectiv natura, se supune timpului cosmic,
etern.
Discursul liric este construit pe un dialog intre om şi codru. Acest
dialog releva condiţia dramatică a fiinţei umane, supusă efemeritaţii,
precum şi capacitatea codrului de a aboli timpul. Planul uman este
interogativ, iar întrebările poetului vizează existenţa: "-Codrule,
codruţule,/ Ce mai faci, drăguţule. Că de când nu ne-am vazut/ Multă
vreme au trecut...". Presiunea timpului il îndreaptă pe poet spre
spaţiul sacru, ocrotitor al codrului, pădurea fiind văzută ca un topos
cu puteri protectoare. Tonul este cald, calm, dar sugerează o tristeţe
ascunsă. Răspunsul codrului cuprinde două secvenţe, una
individualizatoare, in centrul comunicării fiind pronumele personal la
persoana I, "eu", alta generalizatoare, când codrul se identifică cu
entităţile eterne ale întregului univers, prin pronumele personal la
persoana I plural, "noi". In prima secvenţă, cadrul silvestru, marcat
de eternitate ca de o succesiune a anotimpurilor ("Iarna viscolu-l
ascult", "Vara doina mi-o ascult"), pare să înţeleagă tragedia fiinţei
umane, pe care o ocroteşte .Codrul se bucură atunci când omul işi face
simţită prezenţa; omul se simte protejat in acest spaţiu. Este evident
sentimentul de esenţa populară al comuniunii omului cu natura: "Vara
doina mi-o ascult/ Pe cărarea spre izvor/ Ce le-am dat-o tuturor/
Umplându-şi cofeile/ Mi-o cânta femeile".
Deşi timpul trece, natura işi păstrează identitatea, are puterea de a
se regenera: "Vreme trece, vreme vine/ Tu din tânăr precum eşti/ Tot
mereu întinereşti".
Secvenţa a doua a răspunsului codrului accentuează ideea perenităţii
naturii şi a statorniciei ei, precum şi ideea timpului distructiv
care-1 afectează doar pe om. Pentru codru curgerea timpului are alte
semnificaţii: "-Ce mi-i vremea când de veacuri/ Stele-mi scânteie pe
lacuri,/ Că de-i vremea rea sau bună,/ Vântu-mi bate, frunza-mi sună;/
şi de-i vremea bună, rea,/ Mie-mi curge Dunărea". "Puternic şi
impasibil, având o calmă conştiinţă a perenităţii sale, codrul priveşte
schimbările legate de anotimpuri, ca un adevărat geniu tutelar" (Zoe D.
- Busulenga). Impasibilitatea codrului, a cărui existenţă nu este
ameninţată de trecerea vremii, este susţinută pe plan lexical şi
gramatical de prezenţa celor două adjective antonime: "bună-rea". Drama
omului este cu atât mai puternică, cu cât el este obligat să trăiască
in mijlocul unei lumi eterne: "Marea şi cu râurile/ Lumea cu
pustiurile/ Luna şi cu soarele,/ Codrul şi izvoarele".
Dar condiţia umană este definită şi printr-o sentinţă in stil
aforistic: "Numai omu-i schimbător/ Pe pământ rătăcitor". Atributele
"schimbător" şi "rătăcitor" evocă simbolic rolul şi locul omului in
univers. Epitetul "schimbător" implică ideea de devenire, de
transformare, iar "rătăcitor" vine să-1 singularizeze intre elementele
naturii.
Revedere este o meditaţie asupra efemerităţii fiinţei umane, accentuată
de raportarea timpului uman la cel universal.
Elemente folclorice:
- tonalitatea de doină, cu o sonoritate tristă
- formulele de adresare (diminutive afective)
- ritmul trohaic, măsura versurilor de 7-8 silabe, rima împerecheată
- interogaţia retorică
- personificarea codrului
- dativul etic "Ce mi-i vremea"
- propoziţii şi versuri de dimensiuni reduse, dar cu caracter de
sentinţă
"Revedere" = elegie filosofică a cărei componentă esenţială este
îndepărtarea in timp şi spaţiu, pe fondul unei profunde nostalgii
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|