Eul ca nucleu al personalitatii
Categoria: Referat
Psihologie
Descriere:
4. Tipul accentuat- se caracterizeaza prin accentuarea uneia sau alteia
dintre fatetele personalitatii, care uneori le subordoneaza pe toate
celelalte, alteori le anuleaza... |
|
|
1
EUL CA NUCLEU AL PERSONALITATII
De-a lungul timpului, asupra personalitatii au fost elaborate o
multitudine de teorii. Fie ca se numesc pozitiviste, psihanalitice,
personaliste, existentialiste, umaniste, dinamiste, factoriale,
socioculturale, fie ca interpreteaza omul ca fiinta re-activa sau
pro-activa, fie ca se concentreaza asupra descoperirii si inventarierii
elementelor compoente ale personalitatii sau ca au o deschidere mai
mare spre social, spre ceilalti oameni, toate incearca sa surprinda
esenta personalitatii, originalitatea si unicitatea sa. In
personalitatea integrala a omului, perceputa ca personalitate concreta
si ca ideal al realizarii, semnificatie au nu atit insusirile, ci modul
particular de integrare si utilizare comportamentala a acestora.
O mare importanta are ce este omul in realitate, ce crede el ca este,
ce doreste sa fie, ce gindeste despre altii, ce considera ca gindesc
altii despre el, comportamentul sau manifestat fiind in functie de unul
sau altul dintre aceste elemente sau de modul particular de integrare
si functionare a acestora.
In personalitatea totala a omului exista mai multe fatete:
1. personalitatea reala PR
2. personalitatea autoevaluta PA
3. personalitatea ideala PI
4. personalitatea perceputa PP
5. personalitatea proiectata Ppro
6. personalitatea manifestata PM
1. Personalitatea reala PR
ansamblul proceselor, functiilor, insusirilor si
starilor psihice de care dispune omul la un moment dat si pe care le
poate pune oricind in disponibilitate
totalitatea elementelor biologice, psihologice si
sociale, relationate si integrate intre ele – fiinta biopsihosociala
2 dimensiuni:
o dim. Intrapersonala, psihoindividuala – totalitatea
insusirilor, predispozitiilor, atitudinilor, gindurilor si montajelor
psihice proprii
o dim. Interpersonala, psihosociala – ansamblu de
insusiri rezultate prin interiorizare, din confruntarea individului cu
alte personalitati, cu alte stiluri cmportamentale
2. Personalitatea autoevaluata PA
totalitatea reprezentarilor, ideilor, credintelor
individului despre propria sa personalitate – imaginea de sine
imaginea de sine se origineaza nu doar in
personalitatea sa reala, ci si in alte fatete ale ei – personalitatea
ideala, manifestata sau proiectata
imaginea de sine este in functie de capacitatea de
cunoastere de sine a omului
exista situatii de suprapareciere si de
subapreciere a propriilor insusiri si trasaturi, de dilatare sau de
ingustare a lor
3. Personalitatea ideala PI
cea pe care individul doreste sa o obtina
se refera la ceea ce ar dori individul sa fie, cum
ar dori sa fie
reprezinta personalitatea proiectata in viitor,
idealul ce trebuie atins, modelul pe care individul si-l propune sa-l
construiasca in decursul vietii sale
il impulsioneaza pe individ spre cautare
are valoare de scop si mai ales de ghid orientativ
in raport cu conduita individului
discrepanta marcata intre real si dorit, intre
existent si dezirabil, ara putea duce, in timp, la instalarea unor
dereglari si perturbari psihocomportamentale
4. Personalitatea perceputa PP
ansambul reprezentarilor, ideilor cu privire la
altii – imaginea despre altii
imaginea despre altul si mai ales corectitudinea
sau incorectitudinea acesteia sint in functie de capacitatea
persoanei cunoscute de a se exterioriza si de capacitatea persoanei
cunoscatoare de a descifra esentialul in informatiile care I se ofera
imaginea despre altii este o creatie proprie a
persoanei cunoscatoare, deci ea va fi influentata si va depinde maximal
de posibilitatile si limitele psihofiziologice ale celui ce cunoaste,
de scopul, motivatiile, de felul de selectionare si structurare a
indicilor perceptivi, de cliseele si stereotipiile perceptive ce
deformeaza judecata personala
5. Personalitatea proiectata PPro
ansamblul gindurilor, sentimentleor, aprecierilor
pe care crede un individ ca le au ceilalti asupra sa
ce cred eu ca gindesc altii despre mine
implica ghicirea alegerilor sau respingerilor
facuta de o alta persoana sau de intregul grup referitoare la sine, pp.
un gen de empatie, de transpunere in starile psihice ale altcuiva
este imaginea cea mai nesigura, mai neverificabila
ca valoare de cunoastere
6. Personalitatea manifestata PM
ansamblul trasaturilor si insusirilor ce-si gasesc
expresia in modalitatile particulare, proprii, specifice de
exteriorizare si obiectivare comportamentala
cuprinde aspecte din fiecare fateta a
personalitatii, fie toate fatetele articulate si integrate intre ele
manifestarea personalitatii este dictata atiti de
interioritatea psihica a individului cit de de particularitatile si
cerintele situationale in care acesta actioneaza
este punctul de intersectie intre individual si
social, intre interioritatea psihica a individului si normativitatea
societatii; se pot produce confluente, armonizari, dar si disocieri,
dezacorduri
In urma procesului de cristalizare si solidificare a fatetelor
personalitatii apar urmatoarele tipuri de personalitate :
1. Tipul unitar si armonios dezvoltat
2. tipul instabil
3. tipul dedublat
4. tipul accentuat
1. Tipul unitar si armonios dezvoltat
se caracterizeaza prin coerenta si concordanta de
sens a tuturor fatetelor personalitatii
omul a carui personalitate autoevaluata este in
concordanta cu cea reala, isi elaboreaza imagini corecte, foarte
apropiate de adevar, despre ceilalti
2. Tipul instabil
se caracterizeaza prin actiunea independenta,
necorelata si nesistematica a fatetelor personalitatii
instabilitate generalizata intre fatetele
personalitatii si in interiorul fiecareia dintre ele
uneori personalitatea ideala este intr-un mare
decalaj fata de cea reala, alteori se apropie de aceasta
imaignea despre altii se schimba destul de
frecvent, fara motive intemeiate
uneori imaginea de sine este mult si nejustificat
dilatata, alteori este nepermis de ingustata, tendintele de
supraapreciere si cele de subapreicere inlocuindu-se cu rapiditate
unele pe altele
isi traieste dramatic propria sa existenta, fiind,
in acelasi timp, greu acceptat si tolerat de ceilalti, creindu-si siesi
si celorlalti grave probleme de adaptare si integrare sociala
3. Tipul dedublat
marcante discrepante intre interior si exterior,
latent si manifest, real si imaginar, esenta si aparenta
dedublarea se poate realiza atit in interiorul
fiecarei fatete a personalitatii, cit si intre acestea:
o una poate sa fie imaginea de sine a individului pe
care acesta si-o atribuie in mod efectiv, cu care se identifica, in
care crede, cu care este de acord si cu totul alta imaginea de sine pe
care, dintr-un motiv sau altul, o afiseaza
o una poate sa fie imaginea intima despre cineva si
cu totul alta cea facuta cunoscuta acestuia
o sint oamenii care una gindesc si alta spun, una
gindesc, spun si alta fac
4. Tipul accentuat- se caracterizeaza prin accentuarea uneia sau alteia
dintre fatetele personalitatii, care uneori le subordoneaza pe toate
celelalte, alteori le anuleaza
o sint persoane la care conteaza ce sint in
realitate, nu ce cred altii despre aceasta
o la alte persoane, imaginea de sine mult
hipertrofiata absoarbe si subordoneaza toate celelalte
aspecte ale personalitatii
o exista persoane care isi atribuie insusiri pe care
nu le au si nici altii nu I le recunosc
o sint si persoane care neglijindu-se pe sine, se
comporta asa cum cred ele ca asteapta altii sa se comporte
o se ajunge la o saracire, simplificare si
unilateralizare a personalitatii, la inchistarea ei intr-o serie de
scheme comportamentale rigide, stereotipe care accentueaza si uneori
chiar falsifica personalitatea
Una dintre probleme cu care se confrunta psihologia este descoperirea
elementului central, fundamental al personalitatii, care determina
unitatea, instabilitatea, dedublarea si accentuarea personalitatii.
S-a ajuns la concluzia ca ‘’nucleul’’ personalitatii il reprezinta
Eu-l, cu toate laturile lui: Mine, Sine, Sinea.
In abordarea istorica a Eului, conceptiile despre Eu au parcurs 4 etape:
1. etapa psihofilozifica (pina la 1900)
2. etapa psihanalitica si interactionista (1900-1940)
3. etapa autonomista si umanista (1940-1980)
4. etapa psihosociala (din 1980 pina in prezent)
1
1. Etapa psihofilozofica
Bergson
o Exista 2 forme de multiplicitate a starilor de
constiinta – numerica si calitativa
o Exista 2 aprecieri distincte ale duratei – omogena
si heterogena
o Exista un Eu profund, fundamental – nu este in nici
un raport cu
cantitatea, starile de constiinta din care este compus fiind calitati
pure
o Eul secund , eul social – raportat la exigentele
vietii sociale, umbra Eului fundamental
o Dat fiind faptul ca mare parte din timp noi traim
exterior noua
insine, mai mult in spatiu decit in timp, mai mult pentru lumea
exterioara decit pentru cea interioara, perceprea propriului nostru Eu
fundamental devine extrem de dificila, acesta fiind perceput ca Eu
social
James
o Eul ca obiect al cunoasterii
o Eul ca subiect al cunoasterii
o Eul este analizat dupa urm. schema:
o Elementele sale integrante: Eul material, Eul
social, Eul spiritual
o Sentimentele si emotiile provocate de Eu sau
constiinta valorii
sale – multumire, nemultumire, orgoliu, suficienta, vanitate, amor
propriu, modestie, umilinta
o Actele prin care Eul tinde sa se afirme si sa se
apere – instinctele de conservare, de expansiune, de aparare
2. Etapa psihanalitica si interactionista
Freud
o Eul apare prin diferentierea SINELUI in contact cu
realitatea exterioara, este o excrescenta a Sinelui
o Eul este o veriga intermediara intre Sine si
realitate – pe de o
parte, Eul tine sub control tendintele instinctive, brutale ale sielui,
iar pe de alta observa lumea exterioara si cauta cele mai propice
ocazii de satisfacere a tendintelor inconstiente
Mead
o Originea sociala a Eului – eul nu exista de la
nastere, ci se constituie progresiv in experienta si activitatile
sociale
o Comunicarea este cel mai important mecanism
psihologic prin care se construieste Eul
o Proprietatile Eului:
o Obiect pentru el insusi, fapt care il diferentiaza
de alte obiecte si corpuri
o Relational – nu exista decit in relatie cu ceilalti
membri ai grupului cu care interactioneaza
o Ansamblu de atitudini sociale preluate de la
ceilalti
o Unicitate
o Operarea distinctiei dintre Mine, Eu, Sine
Minele
este fiinta biologica a omului, ansamblul de
atitudini bine
organizat si strucutrat in individ ca urmare a contactelor sale
interpersonale
personaj conventional care exista intotdeauna si
permite individului sa intre in experienta altora
Eul
este reactia organismului (a Minelui) la
atitudinile altora
o forma de adaptare a Minelui la solicitarile
sociale
Reactia Eului poate fi comuna, conformista dar si
noua, deosebita, novatoare in raport cu cele de pina atunic
Eul poate dispune de Mine, dar nu la intimplare
Minele si Eul sint aspecte distincte, dar
corelative: Minele este
structura ca se exprima prin EU, iar Eul este expreisa structurii
Minele si Eul constituie impreuna Sinele, adica
personalitatea individului
Conceptul de Eu total, unificator, complet este
compus dintr-o serie de parti sau Euri complementare
• Structura Eului reflecta structura societatii
• De regula, se exprima acea fateta care este
necesara,
corespondenta tipului de relatii sociale in care este implicat individul
• Cind unitatea Eului complet se distruge, cind Eul
se disociaza sau
se dedubleaza in Euri complementare, asistam la degradarea
personalitatii
3. Etapa autonomista si umanista
Eul dispune de autonomie in raport cu celelalte
fatete ale personalitatii si cu mediul inconjurator
Eul este autonom atit prin originea, dar si prin
functionarea sa
Eul este innascut, ca si Sinele, dar se va
diferentia treptat de el
Accent pus pe adaptare
Maslow
Redimensionarea locului si rolului Eului in
structura personalitatii
Se ia in considerare Eul omului normal, care este
membru intr-o
anumita societate, este implicat si tb. Sa faca fata unei multitudini
de relatii sociale, politice, economice etc.
Se ajunge la forme superioare de Euri
Eul autoactualizat, care ajunge la realizarea de
sine
Rogers
Eul autentic, netrucat, nemascat
4. Etapa psihosociala
Expansiune extraordinara a problematicii Eului in
perimetrul preocuparilor stiintifice
Redescoperirea Eului a fost impulsionata de:
o Necesitatea interpretarii situationale si
interrelationale a ului
o Nevoia plasarii centrului de greutate spre
implicatiile practice ce vizeaza direct existenta concreta a oamenilor
o Necesitatea iesirii din propria matca si raportarea
la alte domenii de cercetare
In definirea Eului, domeniul cel mai controversat il constituie natura
psihica a Eului, eul fiind considerat in acelasi timp simtire sau
gindire, emotie sau reflextie.
Opinii comune mai multor curente:
Eul este considerat ca un fapt de constiinta,
o constiinta reflexiva, insotita deci de gindire
Desi se vorbeste de constiinta imediata sau de cea
superioara, in cazul Eului este vorba de constiinta de sine
Esential pentru individ este intentionalitatea sa,
orientarea spre realizarea scopurilor
Momentul alegerii, al deciziei implica ratiunea
Tendinta generala este aceea de a conserva constiinta si gindirea
instructura psihica a Eului.
Gindirea, reflexivitatea, intentionalitatea sint procese prin care omul
se cunoaste pe sine si apar ca elemente primordiale ale omului.
In momentul de fata, Eul este conceput ca ca organizator al cunoasterii
si ca reglator al conduitei dispunind insa de o puternica baza
afectiva-emotionala.
Eul este un construct sintetic si personal care izvoraste din simtire,
urca la reflexie si se exprima in conduita, fiind sustinut permanent
afectiv-motivational.
Prin intermediul unui asemenea construct, individul se conceptualizeaza
pe sine insusi, se evalueaza si isi anticipa comportamentul.
Constiinta este infrastructura Eului, in timp ce Eul este
suprastructura constiintei; constiinta duce la aparitia Eului,
reprezentind una dintre premisele sale fundamentale, Eul este creator
de o noua constiinta, in sensul ca o data aparut ridica constiinta la
un nivel superior de vivacitate, optimalitate si adaptabilitate.
Eul isi trage seva din constiinta, gesteaza in cadrul ei, isi sudeaza
treptat propriile-I componente, dar o si controleaza, introduce
ordinea, ii integreaza starile, experientele, ii da un sens, o
directioneaza, iar in cele din urma o depaseste.
GOLU
Termenul de ‘’Eu’’ are un sens diferit de cel in care este utilizat in
psihanaliza; daca in psihanaliza el semnifica o instanta particulara a
personalitatii, in contextul de fata el desemneaza chintesenta
intregului proces de devenire si integrare a personalitatii.
Eul este ceea ce diferentiaza, individualizeaza, da consistenta
ontologica si delimitare, prin autodeterminare si autoinchidere,
personalitatii in raport cu mediul.
Trasaturile Eului sint:
Reflexivitatea – Eu sint Eu, nu tu, el sau ei
Adresabilitatea – eu ma raportez la cei dion jur,
la lume, ca Eu
Transpozabilitatea – Eu ma compar cu altii si ma
transpun in situatia lor
Teleonomia – orientarea spre scopuri
Structurarea personalitatii la nivelul Eului se realizeaza printr-o
corelare dinamica si complexa a constiintei despre lumea externa si a
constiintei de sine, in tot cursul ontogenezei.
Ca nivel functional-specific, Eul incepe sa se manifeste in jurul
virstei de 3 ani, cind in plan psihologic intern se produce o
restructurare calitativa care face posibila autoraportarea
(reflexivitatea).
Pina la virsta de 3 ani, copilul se raporteaza la sine ca la o alta
persoana, vorbeste despre sinte la persoana a treia.
Prima manifestare a Eului va consta in trecerea copilului din ipostaza
pasiva de obiect in cea activa de subiect; se accentueaza propria
identitate.
Dpdv structural, Eul include 3 compoenente intercorelate si reciproc
integrate:
Eul corporal – imaginea valorizanta a mediului
intern al
organismului si a constitutiei fizice, trairile afective legate de
acestea
Eul psihologic – imaginea despre propria organizare
psihica
interna, trairile afective legate de aceasta, motivatia – nevoia de
autorealizare, de autoperfectionare
Eul social – imaginea despre locul si rolul propriu
in societate,
sistemul valorilor sociale interiorizate si integrate, motivele
sociale, motivele de statut, sentimentele sociale, vointa de integrare
sociala
Golu – in functie de gradul de elaborare a acestor trei componente,
rezulta 4 profile de baza ale Eului:
1. somatic – dominanta in cadrul Eului a componentei
bioconstitutionale, narcisismul fiind o forma particulara a acestei
relatii;
2. spiritual – dominanta in cadrul Eului a
componentei psihice, a centrarii pe cunoastere, creatie;
3. social – dominanta in cadrul Eului a componentei
sociale, cu
centrarea pe nevoia de statut, prestigiu sau pe motivatia supraordonata
binelui general;
4. mixt – relativ echilibrata integrare a 1, 2,
3.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|