Drepturile Copilului
Categoria: Referat
Psihologie
Descriere:
Asta asa este! Traiul in Romania este foarte greu, mai ales daca venitul
familiar este cel minim si mai trebuiesc intretinuti si copiii. Nimeni
nu poate sa afirme contrariul. Dar te intrebi, oare in ce secol traim ?!
suntem in secolulu XXI. Anticonceptionalele s-au invent cam de multisor
si sunt destule si accesibile pentru toti oamenii... |
|
|
1
Comportamente prosociale si antisociale
Aflam zilnic din ziare,de la radio si TV ca oamenii
se ajuta, salveaza vieti, doneaza sume de bani pentru sinistrati, ofera
adapost, ofera locuri de munca. Din aceleasi surse aflam despre hotii,
violuri si agresivitate. Realitatea in care traim ne arata ca toate
acestea exista cu adevarat. La scoala, colegii se ajuta intre ei atunci
cand apar probleme de sanatate sau de familie. Uneori insa, langa noi,
doi colegi se bat, isi vorbesc intr-un limbaj jignitor ; la poarta
scolii ne asteapta cate-o banda organizata sa ne buzunareasca ; acasa,
apartamentul vecinului a fost spart, masina noastra a disparut din fata
blocului.
Comportamentul prosocial este un comportament
intentionat, realizat in afara obligatiilor profesionale si orientat
spre conservarea si promovarea valorilor sociale.
Fapte precum ajutorul acordat semenilor, apararea
propietatii, a bunurilor, apararea legii, a dreptatii, reprezinta
comportamente prosociale. Unii psihologi exprima manifestarile
prosociale prin faptele ca fiecare dintre noi se simte dator sa acorde
sprijin persoanelor care depind de el. Reusita ne ofera satisfactii
morale, iar esecul ne trezeste sentimente de culpabilitate. Se
presupune ca fiecare dintre noi considera ca, daca ii ajuta pe
ceilalti, va fi ajutat la randul lui cand va avea nevoie. In stabilirea
relatiilor dintre ei, oamenii au tendinta de a mentine un anumit
echilibru intre ceea ce se ofera si ceea ce se primeste. Daca acest
beneficiu intre costuri si beneficii nu functioneaza, se pot produce
stari de disconfort psihic.
Comportamentele antisociale sunt fie voite,
intentionate, savarsite de persoane care incalca in mod constient
legile juridice si normele morale, fie de persoane bolnave, cu
tulburari grave de personalitate.
Prezenta lor in societate trebuie explicata nuantat,
luand in considerare conditile de viata, economico-sociale, precum si
pe cele culturale. Oricat de grele ar fi insa acestea, ele nu pot fi
transformate in nici un caz in alibi pentru aparitia comportamentelor
violente, distrugatoare.
Formele de comportament pro- si antisociale sunt :
cooperarea;
sprijinul;
toleranta;
agresivitatea.
Cooperarea este un tip de comportament prosocial prin care unele
persoane isi unesc priceperea si fortele pentru a rezolva impreuna o
sarcina.
Sprijinul acordat celorlalti atunci cand situatia o
cere este un alt comportament prosocial.
Toleranta reprezinta o caracteristica a
comportamentului nostru, manifestata atunci cand alegem sa nu
interzicem sau sa nu impiedicam comportamentul altei persoane, chiar
daca il dezaprobam si am avea putinta sa-l influentam.
Agresivitatea este o forma distructiva de
comportament care se concretizeaza in producerea unor daune materiale
sau umane.
Dreptul
copilului la viata
Dreptul copilului la viata a fost stipulat de catre
Conventia Natiunilor Unite. El nu este doar un drept, ci o adevarata
lege juridica pentru parintii de pretutindeni ; si, bineinteles este o
lege a bisericii, a lui Dumnezeu, ca orice fiinta de pe pamant are
dreptul la viata.
In toate colturile lumii se intalnesc abateri de la
acest drept. Noi o sa ne oprim decat la tara noastra, Romania. Sunt
multe cazuri de abandon in patria noastra. Cele mai multe cazuri se
intalnesc la o comunitate care s-a stabilit de timpuriu in Romania,
anume rommii. Cei care fac acest lucru nesabuit folosesc ca alibi in
majoritatea cazurilor faptul ca nu au o situatie financiara acceptabila
pentru a mai intretine si un copil.
Asta asa este! Traiul in Romania este foarte greu,
mai ales daca venitul familiar este cel minim si mai trebuiesc
intretinuti si copiii. Nimeni nu poate sa afirme contrariul. Dar te
intrebi, oare in ce secol traim ?! suntem in secolulu XXI.
Anticonceptionalele s-au invent cam de multisor si sunt destule si
accesibile pentru toti oamenii.
Mai rar intalnim cazuri in care o persoana de
nationalitate romana sa fie in stare de acest lucru. Dar nu sunt
inexistente.
Alt motiv datorita caruia anumiti parinti
denaturati- caci altfel nu pot fi numiti- sunt bolile psihice. Si
totusi, cum am mai spus si mai sus, acesta nu poate fi luat ca un
alibi. Intr-adevar, intr-un proces juridic acest « impediment »pentru
a-ti creste copilul este luat in calcul. Dar daca exista aceste
dificultati psihice- pe care este imposibil ca tatal sa nu le fi
obsevat- de ce le este permisa aducerea pe lume a pruncului ?
Dar asta e ! Din pacate traim intr-o tara inca
neajunsa la civilizatia total - lucru care poate fi vazut oriunde.
Speram ca toate acestea sa dispara si sa devina
decat triste amintiri! Pentru ca acest lucru sa devina realitate, toti
oamenii de pe pamant trebuie sa lupte impotriva mortalitatii infantile !
Dreptul copilului la recreere si joc
Dreptul copilului la recreere si joc a fost stipulat
de catre Conventia Natiunilor unite. Ca toate celelalte drepturi si
acesta este foarte important.
Cand spui ‘recreere si joc’, mintea in primul rand
se gandeste la relaxarea fizica sau la felul cum copiii isi ocupa
aproape tot timpul. Dar aceste doua lucruri sunt mult mai importante de
atat. Jocul ajuta copilul sa se destinda si sa se relaxeze nu numai
fizic, ci si moral. Iar organismul unui copil cere si el aceasta
recreere. Este un lucru normal si chiar vital pentru o mica fiinta.
Nimic nu este mai placut pentru un copil decat sa se joace. Dar
dupa o zi grea si agitata, chiar si unui adult ii prieste o clipa de
recreere. Orice copil are dreptul la joc, odihna, recreere si la
activitati cultural-artistice potrivite varstei sale.
1
Dreptul copilului de a-si exprima opinia
Acest drept a fost instaurat de catre Conventia
Natiunilor Unite
intre drepturile copilului. Dreptul la exprimarea propiilor opinii,
libertatea de gandire, constiinta si religie trebuie garantat oricarui
copil.
Sunt multe cazuri in care acest drept este
repectat, dar si multe
in care el este incalcat. O sa incep cu unul dintre ele si va las pe
dumneavoastra, draga cititorule, sa decizi in ce parte se inclina.
La divortul parintilor, legea spune ca minorii peste
14ani au
dreptul sa decida cu care dintre parinti doreste sa locuiasca de-acum
inainte, luandu-se in calcul mai intai interesul superior al minorului.
Dar daca copilul acela a trait alaturi de amandoi timp de 14 ani, cum
ar putea renunta sa locuiasca cu unul dintre cei doi, in favoarea
celuilalt. Cum ar putea acel copil sa decida? Acum, revenind la
problema noastra, daca stai sa te gandesti din punct de vedere legal,
dreptul copilului este in totalitate respectat. Dar pe de alta parte,
nu ar fi mai bine ca decizia aceasta sa fie luata inca de acasa, astfel
inact cei doi parintisa incerce sa-i explice copilului toate conditiile
si posibilitatile intr-o maniera civilizata si nu „tragand”copilul
fiecare in favoarea sa.
Acum sa vedem un caz in care dreptul copilului de
a-si exprima
opinia este incalcat. Toata lumea a intalnit acest caz, fie ca cel care
l-a incalcat, fie cel care a avut de suferit de pe urma incalcarii
dreptului sau un simplu spectator.
Fratele tau mai mare a venit cu doua ore mai tarziu
decat trebuia
sa fie acasa. Mama ta l-a asteptat pana tarziu suparata. Ce gandesti?
„Sigur o sa-l pedepseasca rau!” Vine si fratele tau. Mama ta nu-i
reproseaza nimic, chiar il invita la masa pe „scumpul fiu”. A doua zi,
tu intarzii 5minute de la scoala deoarece profesoara nu ti-a dat drumul
mai devreme. Mama ta iti tine predica o ora. Tu, cunoscand povestea de
ieri, doresti sa afli de ce fratele tau a fost mai privigeliat decat
tine. Ce raspuns primesti? „Nu te intereseaza pe tine?! Nu ai nici un
drept sa vorbesti!”
V-am prezentat cate un caz din fiecare categorie. Se
spune ca
legile sunt facute pentru a fi incalcate. Dar parerea mea este ca
legile sunt concepute ca toate lucrurile sa fie perfecte. Dar toti stim
un lucru:
nimeni si nimic nu e perfect!
Dreptul copilului la educatie
si participare la viata culturala
Dreptul copilului la educatie si participare la
viata culturala a
fost stipulat de catre Conventia Natiunilor Unite. Intai cred ca ar
trebui sa explic la ce ma refer cand spun educatie. Sa nu va ganditi la
educatia scolara, la invatatura. Ma refer la educatia extrascolara, cea
pe care un copil o primeste pana in scoala si cea din afara scolii.
Toti copiii au dreptul de a avea o viata sociala,
culturala cat mai
bogata. Acest drept rar este nerespectat. Este, dupa parerea mea,
singurul drept care in proportie de 80%este respectat.
Viata culturala cuprinde activitati cum ar fi
vizitarea muzeelor, a
bibliotecilor,excursiile educative etc..Mai sus am mentionat ca acest
drept este respectat in prportie de 80%. Dar cele 20% oare unde sunt?
Va spun si unde se afla ele. Mai bine va dau un exemplu pe care sunt
convinsa ca majoritatea l-ati observat. Toti ne ducem la biblioteca.
Poate ati avut ocazia de a vedea cum se comporta bibliotecarul cu un
copil care nu este de aceeasi rasa cu noi (adica tigani). Nu fac
acuzatii pentru toti bibliotecarii, dar cine se recunoaste in
paragraful de mai jos, mai bine isi lasa capul in jos si nu mai repeta
pe viitor acest lucru.
Ma aflam la bilioteca din orasul meu pentru a
procura o carte. In
fata mea se aflau inca trei copii (printre care si un baiat tigan). El
cere o carte –careia i-am uitat numele. Bibliotecara ii raspunde cam pe
un ton ciudat ca nu o are (fara macar sa verifice acest lucru). Trece
si al doilea copil, isi ia cartea si pleaca. La al treilea s-a ivit o
surpriza comica intr-un fel, dar -ca I.L.Caragiale- trecem de la comic
la dramtism. Acest copil cere exact aceeasi carte ca si primul baiat.
Dar…minune! Acum are cartea! M-am uitat mirata, dar nu am indraznit sa
comentez nimic.
Dupa cum ati vazut si voi, acesta este un fapt
minor, dar exista
altele mult mai grave! In majoritatea cazurilor, cauza este rasa sau
familia din care provine minorul.
Orice copil are dreptul la educatie. Educatia
trebuie sa
pregateasca copilul pentru viata, sa-i dezvolte respectul pentru
drepturile omului si sa-l formeze in spiritul intelegeri, pacii si
tolerantei.
Dreptul copilului la protectie impotriva drogurilor, conflictelor
militare, abuzurior sexuale, maltratarii fizice si psihice, vanzari si
traficului de copii
Acest drept a fost instaurat de catre Conventia
Natiunilor Unite cu
privire la drepturile copiilor. Orice copil are dreptul la protectie
impotriva folosirii drogurilor si narcoticelor. Minorul nu trebuie
implicat nici in distribuirea si traficul lor.
Nici un copil sub varsta de 15ani nu poate
participa direct la
conflicte militare. Copiii sub aceasta varsta au dreptul de a refuza
inrolarea. Legile internationale umanitare privitoare la conflicte
trebuie respectate.
Orice copil are dreptul la protectie impotriva
exploatari sexuale
si a abuzului sexual, inclusiv impotriva prostitutiei si a
pornografiei. Vanzarea, traficul si rapirea copiilor trebuie
impiedicate. Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva violentei
fizice sau psihice si impotriva maltratarii.
Incalcarea acestor drepturi duc la pedepsirea cu
inchisoarea a celor implicati in ele cat si a complicilor sai.
Dreptul copilului la o viata sociala normala
Orice copil are dreptul de a-si cunoaste ambii
parinti si dreptul
de a creste intr-un mediu familial sigur. Ambii parinti au o
responsabilitae primara comuna in cresterea si educarea copilului, iar
statul trebuie sa-I sprijine in aceasta actiune. Copilul care nu
traieste cu ambii parinti are insa dreptul de a-i vedea in mod regulat.
Numai in cazuri exceptionale, si atunci pentru a asigura interesul
superior al copilului, autoritatile pot separa copilul de parintii sai.
In aceste imprejurai, minorul are dreptul la ingrijire speciala. In
acest caz, copilul are dreptul de a fi plasat intr-o familie, adoptat
sau trimis la apartamente sociale.
Aici apar incalcari ale altui drept, mai exact cel care spune ca
minorul trebuie protejat impotriva exploatarii economice sau impotriva
muncii grele care poate dauna sanatatii sau poate impiedica cresterea
si dezvoltarea normala a copilului. Desi dupa ce copilul este plasat
intr-o familie sau adopatat se realizeaza o ancheta numita expertiza
–care ar trebui sa stabileasca daca mediul unde va locui minorul de
acum inainte este unul sigur si normal-, dupa ce s-a incheiat aceasta
apar (nu ma refer la toate cazurile) adevaratele conditii de trai ale
copilului. El este pus sa munceasca in conditii nefavorabile sau este
tratat mai rau decat un animal.
Daca este plasat intr-un apartament social, acolo viata este mai buna
(decat ar fi fost daca era adoptat) in sensul urmator: dac ar fi fost
dat la o familie, copilul s-ar fi simtit ca un strain. Si ca oricare,
el ar fi avut nevoie de sprijin financiar, moral etc.,pe care
poate i
l-ar fi oferit, dar –cum am mai mentionat- ca la un animal: ia, ma, si
tu de-aici!
Din pacate, acesta este un drept inacalcat in viata de zi cu zi
si greu ne putem etala cu el.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|