CLASICISMUL FRANCEZ
Singura tara care nu a asimilat barocul triumfator in tot estul Europei este Franta .Aici , clasicismul se contureaza sub domnia lui Ludovic al XIII-lea ,pentru a-si gasi deplina dezvoltare in timpul lui Ludovic al XIV-lea .Clasicismul francez in secolului al XVII-lea este o sinteza a influentelor renascentiste italiene ,a celor antice si a traditiilor franceze .El infuenteaza arhitectura ,decoratia si intr-o masura mai mica ,pictura.Sustinut de inflenta Academiei franceze ,care se infiiteaza in 1635 , acest curent este asimilat stralucirii secolului lui Ludovic al XIV-lea .Treptat ,rococo-ul ,mostenitor al barocului ,va inlocui clasicismul francez .
Servind glorificarea puterii regale,viziunea artei clasice franceze este monumentala ,folosindu-se pentru acesta de jocul echilibrat dintre orizontale si verticale ,spre deosebire de dinamica liniei curbe a barocului .
Plalatul Versailles ,de dimensiuni impresionante,simbol al autoritatii monarhice absolute ,precum si al rationalismului ,a adunat,pentru construirea si decorarea sa, pe arhitectii si decoratorii cei mai reprezentativi pentru noul stil :Charles le Brun (1610-1690),Louis le Vrau (1612-1670), precum si Francois Mansard (1598-1666).
Nicolas Poussin (1594-1665)este cel care fixeaza gustul clasic in pictura .Compozitiile si peisajele sale cu ruine fac dovada regulilor clasicismului :simplitate,corectitudine,acuratete .
Pictura lui Georges de la Tour (1593-1652) poarta amprenta caravaggismului (stilul lui Caravaggio),folosind efectele de clarobscur date de lumina unei lampi sau a unei lumanari ;fiecare dintre lucrarile sale face ,cu toate acestea ,dovada accentuata a rigorii ,eliminand aproape orice detaliu (decor, arhitectura) care ar incarca inutil lucrarea .
STILUL ROCOCO
Stilul rococo reprezinta o tendinta artistica a secolului alXVII-lea ,care se dezvolta sub domnia lui Ludovic al XV-lea .
Aparut catre 1715 rococo-ul apune odata cu ascensiunea neoclasicismului francez ,catre 1765 .
Pictura capata acum un rol decorativ ,fiind invadata de motive exotice si naturaliste ,In cadrul motivelor ornamentale ,curbele contracurbele si alte ornamente vadesc o inspiratie orientala sau mitologica .Stilul rococo corespunde atmosferei rafinate si intelectuale a saloanelor pariziene Astfel ,Parisul devine un loc de manifestare a arhitecturii rococo ,in cadrul resedintelor luxoase numite hotels.
Este o arhitectura mai rafinata cu spatii mai intime,care lasa loc decoratiei –Salonul printesei de Soubise .Paris .
Multe plafoane (ale resedintelor ,cat si ale bisericilor ) sunt decorate acum cu pituri in trompe l'oeil :personajele sunt colorate astfel incat sa simuleze realitatea ,ele plutind parca ,in atitudini pline de gratie si eleganta .
Antoaine Watteau (1684-1721) este pictorul "serbarilor galante" si al saloanelor din aceasta perioada .Picturile sale exprima in egala masura caracterul trecator al lucrurilor (sentimentul amoros ,afectiv,atitudinile fugitive).Printre cele mai cunoscute "serbari galante " se numara Imbarcarea pentru Cythera ,o proba de virtuozitate si subtilitate :compozitia este alcatuita din figuri enigmatice ,atmosfera este vaporoasa .
Francois Boucher (1703-1770) si Jean Honore Fragonard (1732-1806) se consacra si ei reprezentarilor galante sau libertine ,fara al egala pe Watteau .Modelele cu piele sidefie si haine bogat decorate reflecta gustul burgheziei indragostite de o arta deseori facila-Fragonard,Leaganul .
NEOCLASICISMUL
Cu acest termen sunt desemnate transformarile artistice din perioda 1750-1830.Influentat de gandirea din Secolul luminilor ,neoclasicismul impune dominatia rigorii ,avand drept modele de arta greaca si cea romana .Antichitatea se impune din nou ,in opozitie cu conceptiile baroce .Scoaterea la lumina in 1748,a asezarilor romane de al Pompei si Herculanum favorizeaza o interpretare nuantata a Antichitatii .Aceasta "noua lectura" este menita sa duca la redescoperirea simplitatii si profunzimei naturii ,spre deosebire de trairile superficiale ale rococo-ului. Temele mitologice si antice ,sunt din nou prezente.In timpul primului Imperiu (1804-1814) ,neoclasicismul devine stilul oficial .Revolutia franceza se foloseste si ea de acest stil pentru a evidentia virtutile patriotice ,regandind valorile antice in termeni morali .Artisutul trebuie sa fie acum o persoana angajata civil ,care sa-i invete pe ceilalti faptele eroilor antici,simuland astfel virtutea.
Fara efecte decorative ,pictura neoclasica incearca perfectiunea neteda, punand accent pe forta reprezentarii;ea se foloseste de gesturi teatrale,sugerand eroismul.Artistul neoclasic isi controleaza inspiratia ,supunand-o examenului ratiunii sale .
Arhitectura neoclasica regaseste sobrietatea si monumentalitatea arhitecturii antice ,ale carei elemente frontonul,coloana,le foloseste.
J a c q u e s –G e r m a i n Soufflot proiecteaza o opera grandioasa pentru reconstituirea bisericii Sainte Genevievedin Paris devenita apoi Pantheonul.El este construit dupa un plan in cruce greceasca ,inaltat cu o mare cupola. La Madelaine din Paris proiectata de Pierre Vignon, este un templu peripter simbolizand legatura dintre puterea lui Napoleon (in onoarea caruia a inceput constructia ) Imperiul Roman .
Manifestul neoclasicismului in pictura este considerat a fi lucrarea lui Jacques –Louis David (1748-1825) ,Juramantul Horatilor. Ea este riguros compusa pe o retea de verticale si orizontale,intr-o gama cromatica retinuta,toate aceste ealemente de limbaj plastic conferind operei lui David echilibru ,calm si armonie.
Elev al lui David, Jan Auguste Dominique Ingres (1780-1867) este unul dintre ultimii mari reprezentanti ai stilului clasic si conservator francez ,pictura sa aducand in acelasi timp o inoire acestui stil ,care il poate situa printre preromantici.Sustinator pasionat al predominatiei liniei asupra culorii el creaza forme aproape sculpturale,opunandu-se prin aceasta unei cromatici abundente.Marea Odalisca de la Luvru este considerata astazi ca o chintesenta a conceptiei artistice a lui Ignes Nbudul este tratat sculptural ,cu o mare precizie si,in acelasi timp ,cu o mare delicatese a tusei.
Catre 1830 idealurile antice ale neoclasicismului se vor risipi in fata idealurilor romantice care incepusera sa se manifeste.
ROMANTISMUL
Romantismul este o miscare europeana care se manifesta inca de la inceputul secolului al XIX-lea .Promovand lirismul,fantezia,libertatea de expresie ,cultul naturii acest curent apare ca reactie impotriva clasicismului .Sensibilitatea romantica refuza orice constrangere rationala si moralizatoare (asa cum este cazul neoclasicismului )si lasa un loc important irationalului ,intuitiei ,instinctului ,trairii .La inceput,este o miscare literara pentru ca apoi sa-si puna amprenta ai asupra picturii .El reliefeaza izolarea artistului in lumea sa interioara ,singuratatea sa in fata viziunilor si sentimentelor sale.
In 1863 ,in urma protestelor a foarte numerosi artisti ,este organizat din initiativa lui Napoleon ,un Salon al refuzatilor ,care sa gazduiasca nenumarate lucrari respinse de juriul Salonului oficial ,organizat de Academia de Arte Frumoase, expunea in fiecare an lucrari ale artistilor din toata Franta;un premiu sau numai acceptarea la cest Salon insemna recunoasterea artstica si asigura succesul profesional .
La Salonul refuzatilor din 1863 ,Manet socheaza cu lucrarea intitulata Dejunul pe iarba .Aici,el transpune tema paradisului pastoral ,folosita din Renastere pana in secolul stilului rococo ,in lumea contemporana lui,personajele lucrarii find perfect identificabile in vremea sa.Opinia publica este indignata de prezenta ,intr-un paravan parizian a unei femei goale ,stand intre doi barbati imbracati la moda ;publicul nu mai vede, de aceasta data ,nimfe si satiri din mitologie ,ci portretele , reprezentate aproape fotografic,ale unor contemporani.
Capodopera lui Manet ,Bar la Fois-Bergere (1882) ,este un exemplu al felului de a integra figura umana in contextul pictural .Suprafata picturii vibreaza de nenumaratele reflectii ale luminii pe care lampile le imprastie asupra obiectelor ce compun frumoasa natura moarta si care se reflecta ,in acelasi timp in oglinda .Totul devine stralucitor , Bar de Foiles –Bergere fiind ,in cele din urma un spectacol optic care surprinde un anumit moment
Astfel,Manet rupe cu traditia ,redefinind suprafata picturala si deschizand drumul Impresionismului .
IMPRESIONISMUL
Miscarea artistica debuteaza catre 1865 ,insa se afirma cu adevarat odata cu prima sa expozitie din 1874,ea se incheie in1886 data ultimei expozitii .Impresionistii sunt uniti de aceeasi conceptie si vointa picturala :studiul luminii si culorii ,al impresiilor vizuale pe care le da lumina .
Termenul de inpresionism a fost folosit pentru prima oara in 1874 de un jurnalist care ridiculizeaza peisajul lui Monet,Impresie-Rasarit de soare .
Reunind un grup de personalitati artistice printre care Monet ,Pissarro ,Sisley ,impresionismul va atrage si alti artisti care vor evolua ulterior catre demersuri diferite.
Impresionistii isi propun sa sugereze formele obiectelor scaldate in lumina si admosfera care le inconjoara.Acest lucru reclama un serios studiu al lumii ,impresionistii stiind si afirmand ca obiectele isi schimba culoarea in functie de lumina in care sunt percepute,de reflectarea culorii altor obiecte ca si efectele produse de alaturarea (juxtapunerea) mai multor obiete colorate .De exemplu culorile complementare puse una langa alta in suprafete suficiente se intensifica una pe cealalta.Amestecate in cantitati egale ele dau un gri neutru.Umbrele nu sunt gri sau negre asa cum foarte numerosi pictori de pana acum crezusera,ci colorate .De asemenea juxtapunerea culorilor pe panza gandite in asa fel incat ele sa formeze un amestec doar privite de la distanta ofera nuante mult mai puternice decat cele care ar rezulata din amestecul fizic al culorilor .In felul acesta impresionistii ajung sa obtina efecte stralucitoare cu ajutorul tuselor mici, juxtapuse sau suprapuse –o caracteristica a picturrii lor—care surprind vibratia si efectele luminii.
Claude Monet (1840-1926) a adus foarte depate aceasta experienta , in special in seria de lucrari care reprezinta Catedrala din Rouen in diferite momente ale zilei .
Auguste Renoir (1841-1919) foloseste limbajul impresionist pentru a reprezentra figuri umane surprinse in cadrul diverselor evenimente contemporane lui ;Dans la Moulin de la Galette este un exemplu al farmecului si veseliei cu care Renoir invaluie personajele sale .
Edgar Degas (1834-1917) expune impreuna cu impresionistii ,nefiind insa un adept al picturii de exterior (in plen-air,in aer liber ).Foarte modern prin atentia pe care o acorda organizarii compozitionale ,incadrarii personajelor in spatiul pictural ,ca si prin punctele sale de vedere foarte indraznete ,Degas contribuie la distrugerea sistemului perspectival ,influnentand felul de incadrare a fotografiilor de la inceputul secolului XX .
NEOIMPRESIONISMUL
In urma si prin evolutia cautarilor impresioniste apare o noua tendinta picturala care aprofundeaza studiul teoriilor despe lumina si culuare:ea sustine separarea culorilor in mici tuse (care pot ajunge niste puncte) juxtapunere si folosirea contrastelor simultane de culoare .Acesta este motivul pentru care noua tendinta va fi numita divizionism sau pointilism. (derivat de la cuvantul francez point =punct).Reprezentantii sai, Georges Seurat si Paul Signac construiesc suprafetele doar cu ajutorul punctelor de culoare pura,evitand orice contur ,fapt ce a dus la simplificarea accentuata a formelor.
O dupa-amiaza de duminica pe insula Grande Jadette de Georges Seurat este o lucrare pentru Neoimpresionism:culorile,ca si formele sunt realizate cu ajutorul a mici punte colorate care juxtapunerea formeaza nuantele si tonalitatile dorite cu ajutorul amestecului optic.Amestecul optic este asadar o trasatura esentiala a Neoimpresionismului care respinge amestecul lor fizic.Insa aceasta preocupare este o noua ordine picturala care face ca personajele lui Seurat sa para imobilizate in atitudini rigide.
POSTIMPRESIONISMUL
Grupand mai multe tendinte artistice,postimpresionismul isi propune ca reactie la inregistrare a senzatiilor de moment ale culorii si luminii o examinare sistematica a proprietatilor spatiului tridimensional , expresivitatii liniei si culorii,cat si a caracterului simbolic al subiectelor reprezentate .Trei artisti avand fiecare propriul sau demers artistic,sunt personalitatile artistice de dupa impresionism:Van Gogh ,Cezanne si Gauguin .Toti trei au inceput prin a accepta limbajul impresionist, dezvoltandu-si apoi fiecare propria personalitate si stilul sau inconfundabil.Ei sunt denumiti post-impresionisti ,aceasta clasificare aratand pozitia lor cronologica de dupa impresionism.
Paul Cezanne (1839-1906) se apropie de impresionism prin atitudinea sa fata de lumina si materie .Insa el depaseste lectia impresionismului, orientand pictura sa catre sinteza formelor,descompunerea volumelor si obtinerea senzatiei de profunzime prin juxtapunerea petelor de culoare si folosirea culorilor reci si calde .Cezane este cel care a inventat si utilizat perspectiva aeriana, perspectiva care nu se slujeste de linii si de desen pentru a creea iluzia optica a spatiului ,ci de proprietatile pe care le au culorile:transparenta,luminozitate,senzatie de cald sau rece de apropiere ori departare ,Cezanne ajungand la o virtuozitate cu totul remarcabila in privinta exploatarii subtilitatilor cromatice.
Muntele Sainte Victoire este ilustrarea capacitatilor exceptionale ale lui Cezanne de a stapani proprietatile culorilor si luminii pe care le subordoneaza propriei sale viziuni.El ramane unul dintre precursorii cei mai importanti ai picturii moderne .
Vincent Van Gogh (1853-1890)porneste cautarile sale in cadrul curentului impresionist insa el foloseste tehnica divizarii culorii pentru a-si exprima toate trairile sufletesti.Opera sa face dovada construirii volumelor cu ajutorul contururilor dar si a contrastelor puternice de culoare marcand astfel o percepere a lumini inconjuratoare si o exprimare a sa cu totul originale .
Paul Gauguin (1848-1903) se desprinde de impresionism ,aducand picturii o dimensiune noua,diferita folosind tente plate (zone de culoare nevibrate ca tonalitate)acordand atentie motivului pictural .Stabilirea in Tahiti aduce in pictura sa vigoarea picturilor primare.Toate aceste preocupari,precum si forta operei sale face din Gauguin unul dintre precursorii artei moderne.
Concluzii
Evolutia artelor plastice de-a lungul celor trei secole (XVII-XIX) pe care le-am parcurs in aceste cateva pagini ,este spectaculoasa ,de o stralucitoare bogatie a evenimentelor, conceptiilor ,viziunilor si expresiilor artistice.Productiile artistice de orice fel :arhitecturale ,picturale decorative,s-au aflat intotdeauna intr-o stransa relatie cu evenimentele instorice,ale istoriei civilizatiilor precum si cu valorile promovate de autorii operelor de arta .Putem forma un tabel general care pune alaturi atat evenimentele artisitve cat si cele istorice care au influentat atat direct cat si indirect creeatia artistica .Ele arata astfel o stransa legatura intre evolutia artelor si cea a tehnicilor in secolul XIX.
Perioada este conologica incepand din secolul XVII pana in secolul XIX .
Informatiile istorice artistice sunt in aceeasi pozitie verticala.
-Contextul politic si evenimentele de civilizatie sunt mentionate in partea de sus a tabelului .
-Pictura si arhitectura se regasesc in zona centrala a tabelului .
-Partea inferioara a tabelului cuprinde alte mijloace de expresie sau evenimente cuturale .
Benzile orizontale reprezinta fiecare un curent artistic pe durata sa istorica,usurand in acest fel compararea diferitelor perioade precum si retinerea celor mai importante informatii legate de acestea.
|
Varianta Printabila 
Free Download Referat Word
Free Download Referat PDF
