Autoidentificarea si criza de 3 ani
Categoria: Referat
Psihologie
Descriere:
După părerea lui M. Montessori cea mai sensibilă pentru dezvoltarea
senzorială a copilului este perioada de la 2.5 - 6 ani. 2. Deprivarea
motoră. Legănarea steriotipă dintr-o parte în alta care poate fi
observată ore întregi a fost găsită la copiii mici din instituÅ£ii de tip
închis, care din cauza condiÅ£iilor de întreÅ£inere au fost lipsite de
capacitatea mişcării normale... |
|
1
Deprivarea psihică
Necesitatea în impresie. Într-un mediu sărac des nimereşte copilul care
se află în casa de copii, spital, internat sau altă instituţie de tip
închis. Aşa un mediu provocând foamea senzorială este dăunător pentru
om la orice vârstă; iar pentru un copil el este şi mai periculos. N. M.
Scelovanov a constatat că acele părţi ale creerului copilului care nu
au fost excitate, încetinează să se dezvolte normal şi încep să se
atrofieze. Dacă copilul se află în condiţiile izolării senzoriale, care
este des observată în casele de copii, atunci apare o retardare gravă
şi încetenirea tuturor părţilor de dezvoltare; nu se formează la timp
mişcările, nu apare vorbirea etc. Indifernţa, lipsa zâmbetului la
copiii din orfelinate au fost observate de mulţi cercetători chiar de
la începutul activităţii acestor instituţii. Insă ca un fapt ştiinţific
urmările negative a aflării în instituţiile de tip închis au fost
cercetate numai la începutul sec. XX. Aceste fenomene descrise
sistematic pentru prima dată şi analizate de cercetătorul american
Spitz, au fost numite de către el fenomene de hospitalizm. Descoperirea
lui constă în faptul că în aşa fel de instituţie copilul suferă nu
numai şi nu atât de alimentare rea, sau de deservire medicală
insuficientă, cît de condiţiile specifice a aşa fel de instituţii, unul
din momentele semnificative a cărora, mediul stimulator e sărac.
Lofenfeld a constatat că după dezvoltare, copiii cu miopie înnăscută se
aseamănă cu copiii văzători, deprivaţi din casele de copii. Aceste
rezultate se manifestă în formă de întârziere totală sau parţială a
dezvoltării, apariţiei unor particularităţi motore şi particularităţi
de personalitate şi comportament. T. Levin care a cercetat
personalitatea copiilor surzi folosind testul lui Rorşah a constatat
faptul că, caracteristicile reacţiilor emoţionale, fanteziilor,
controlului la aceşti copii sînt asemănătoare cu particularităţile
analogice a orfanilor. Unii autori consideră că m primele luni ale
vieţii influenţa deprivării senzoriale asupra dezvoltării psihice a
copilului este maximală. Aşa, Langmeier şi Mateicec consideră că mulţi
ce se educă fără mamă încep să sufere de lipsa îngrijirii materne,
contactului emoţional cu mama numai la luna 7 a vieţii, iar până atunci
un factor patogen este anume mediul extrem sărac. După părerea lui M.
Montessori cea mai sensibilă pentru dezvoltarea senzorială a
copilului este perioada de la 2.5 - 6 ani. 2. Deprivarea motoră.
Legănarea steriotipă dintr-o parte în alta care poate fi observată ore
întregi a fost găsită la copiii mici din instituţii de tip închis, care
din cauza condiţiilor de întreţinere au fost lipsite de capacitatea
mişcării normale. Acestui fenomen încă in anii 30 a fost consacrată
cercetarea psihologului din Polonia Vanda Şuman: "legănarea provoacă
copilului unele excitări proprioceptive, care măcar puţin îi
variază senzaţiile lui de mişcare". Insă acest mijloc este foarte
sărac, stereotip şi are un caracter compensator, fapt ce nu duce la
dezvoltare. Dezvoltarea intelectuală a acestor copii, normali din punct
de vedere anatomic, este foarte aproape cu dezvoltarea intelectuală a
copiilor cu defecte organice a creerului, dacă nu se duce un lucru
pedagogic special.
|