Sindromul oligofrenic
Categoria: Referat
Psihologie
Descriere:
Este cea mai cunoscută descriere a trăsăturilor debilităţii mintale,
specifică numai pentru cazurile de debilitate mintală exogenă. Face
referire la trei laturi fundamentale ale structurii personalităţii:
perceptiv, conceptuală şi comportamentală:... |
|
|
1
SINDROMUL OLIGOFRENIC ( SINDROMUL LURIA-PEVZNER )
În Dicţionarul Defectologic (1970) apare acest mod de a descrie
caracteristicile deficienţei mintale, pe niveluri de gravitate:
Idioţia (C.I.=0-20) - stare accentuată de nedezvoltare mintală şi a
întregii personalităţi, de dereglare a dezvoltării psihice şi fizice,
cu tulburări endocrine, malformaţii în structura scheletului şi a
craniului. Motricitatea este deficitară, mai ales sub aspectul
capacităţii de coordonare a mişcărilor, mulţi prezentând tulburări ale
mersului şi stereotipii motrice. Nu depăşesc stadiul însuşirii unor
cuvinte izolate, pe care de cele mai multe ori, le pronunţă deformat.
Nu înţeleg ambianţa în care se găsesc şi nu reacţionează adecvat
condiţiilor concrete care-i înconjoară. Nu reuşesc să-şi formeze nici
deprinderile elementare de autoservire. Manifestă accentuate tulburări
în comportament, pe fondul unei stări generale de apatie sau,
dimpotrivă, a unei permanente agitaţii. Necesită o supraveghere şi o
îngrijire neîntreruptă, fiind dirijaţi, de obicei, spre instituţii de
asistenţă sau rămânând în îngrijirea permanentă a familiei.
Imbecilitatea(C.I.=20-50) reprezintă o stare de dereglare a dezvoltării
fizice şi psihice, mai puţin accentuată decât în cazurile de idioţie,
totuşi suficient de evidentă. Imbecilii îşi însuşesc unele elemente ale
vorbirii, dar bagajul lor de cuvinte este limitat, iar pronunţia –
alterată. Deosebit de evidente sunt insuficienţele motricităţii fine,
ceea ce influenţează puternic asupra capacităţii lor de însuşire a
scrierii. Manifestă o accentuată nedezvoltare a capacităţilor
cognitive, îndeosebi a proceselor analitico-sintetice, ceea ce
determină dificultăţi importante în activitatea de formare chiar şi a
celor mai elementare deprinderi de citit şi socotit. Comportamentul lor
este pueril, inadaptat, chiar şi cerinţelor simple ale activităţii
şcolare. În condiţiile unei asistenţe şi educaţii speciale permanente,
reuşesc, totuşi, să-şi formeze deprinderi elementare de autoservire, de
comportament şi de muncă simplă. Niciodată nu reuşesc însă, să atingă
un suficient grad de orientare şi de adaptare la cerinţele mediului
înconjurător, rămânând astfel într-o permanentă stare de dependenţă. De
obicei, sunt orientaţi spre instituţii de asistenţă socială şi de
educaţie elementară, unde li se formează deprinderi simple de muncă în
condiţii protejate.
Debilitatea mintală (C.I.=50-85) reprezintă o stare de insuficienţă de
dezvoltare mintală şi fizică, mai puţin accentuat decât în cazurile de
imbecilitate. Debilii mintal îşi însuşesc vorbirea, iar tulburările lor
motrice pot fi corectate într-o măsură care să le permită pregătirea
pentru o activitate simplă. Cu toată diminuarea capacităţilor
intelectuale, debilii mintal sunt capabili să-şi însuşească
deprinderile elementare de citit, scris şi socotit, să facă faţă
cerinţelor ce rezultă din programele de învăţământ ale şcolii speciale.
Comportamentul lor poate fi mai uşor educat, ei reuşind să se supună
regulilor de conduită în şcoala specială, să execute diferite sarcini
elementare în activitatea instructiv-educativă. Pot fi pregătiţi pentru
anumite munci simple, cei mai mulţi dintre ei reuşind, ulterior, să se
integreze, cu rezultate acceptabile, în colectivităţi obişnuite.
(Valorile C.I. după Emil Verza)
SINDROMUL LUI STRAUSS
Este cea mai cunoscută descriere a trăsăturilor debilităţii mintale,
specifică numai pentru cazurile de debilitate mintală exogenă. Face
referire la trei laturi fundamentale ale structurii personalităţii:
perceptiv, conceptuală şi comportamentală:
- tendinţă generală spre perseverare;
- dificultăţi în perceperea figură-fond;
- fixarea pe elemente neesenţiale, uneori absurde,
într-o activitate de comparare;
- accentuată incapacitate de autocontrol ;
- instabilitatea comportamentelor, pe fondul unei
labilităţi a dispoziţiei, conduite anxioase şi agresive.
E.A.Doll completează acest tablou cu insuficienţe în:
- domeniul percepţiei vizuale şi auditive;
- domeniul simţului ritmului, al lateralizării şi al
limbajului;
- domeniul învăţării şi al adaptării la situaţii noi;
- o subnormalitate a competenţei sociale, ca o
consecinţă a tuturor insuficienţelor enumerate.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|