Conceptul de sanatate Categoria: Referat Psihologie
Descriere: Consideram ca cel mai important obiectiv al acestei lucrari este de a
ajuta sa realizam caracterul de unicitate si sa identificam modurile
prin care o persoana îsi poate sustine starea de sanatate buna, atât în
prezent cât si de-a lungul vietii... |
|
||
|
|
|||
|
1 CONCEPTUL DE SĂNĂTATE, PARTE INTEGRANTĂ ÎN SISTEMUL DE ECOLOGIE SOCIALĂ ŞI PROTECŢIE UMANĂ Focus Institut EUSEBIU TIHAN, M.Sc. (sub red.), LAURA GHIZA, M.Sc © 2002 – Editura Institutului de Ecologie Socială şi Protecţie Umană - FOCUS SĂNĂTATEA POPULAŢIEI (culegere de texte) focus_sebi@yahoo.com Obiective: 1. Definirea conceptului de sănătate din perspectiva relaţiei unor dimensiuni specifice. 2. Analiza importanţei sănătăţii din prisma componentelor stilului de viaţă. 3. Explicarea modului în care obiectivele sănătăţii pot fi realizate prin corelarea lor la trebuinţe şi expectaţii, obiective personale, priorităţi şi interacţiuni. 4. Descrierea procesului de structurare a obiectivelor de sănătate printr-o autoevaluare realistă. 5. Distingerea între efectele imediate ale implicării active în comportamentele ce ţin de sănătate şi beneficile pe termen lung ce pot fi obţinute prin modificarea stilului de viaţă. Introducere O sănătate bună. Ce conotaţii are pentru noi această sintagmă? Majoritatea oamenilor consideră sănătatea din prisma a ceea ce oferă, presupunând că, ei sunt sănătoşi atât cât pot fi şi, probabil vor rămâne la această stare. Totuşi, foarte multe aspecte ale sănătăţii noastre sunt afectate prin ceea ce facem, prin ceea ce gândim. Având informaţiile corecte, putem alege în cunoştinţă de cauză şi să ne îmbunătăţim atât sănătatea cât şi viaţa în anasamblu. Cu cât suntem mai sănătoşi, cu atât mai mult tonus, vigoare şi entuziasm vom prezenta şi, astfel vom dobândi obiective importante. În caz contrar, lipsa informaţiei conduce la limitări semnificative, generate de problemele de sănătate. Aproape fiecare dintre noi a vut o perioadă din viaţă de sănătate deplină dar şi perioade care trebuiau îmbunătăţite. Nu putem aduce ca exemplu o persoană sănătoasă în întregime sau bolnavă pe de-a-ntregul. Anumite aspecte a vieţii noastre apar ca fiind mai caracteristice decât altele. Problema este: cum putem identifica starea de sănătate. Întrebarea firească, “ce este sănătatea?” ne orientează în lucrarea pe care v-o propunem spre analiză. Sănătatea şi bunăstarea În mod tradiţional, oamenii au definit sănătatea în diferite moduri. O persoană de conducere cu structură atletică va spune că sănătatea înseamnă practicarea cu regularitate a unui complex de exerciţii şi asiguarrea unor mese pregătite cu atenţie pentru menţinerea unei greutăţi normale şi a unei condiţii fizice bune. Un medic va considera sănătatea ca fiind absenţa bolii. Un psiholog va argumenta că sănătatea include capacitatea de soluţionare a problemelor emoţionale şi a traumelor. Totuşi, majoritatea specialiştilor privesc aceste definiţii cât şi altele referitoare la sănătate ca fiind incomplete. În conformitate cu aceşti specialişti, prevenţia şi tratamentul problemelor de sănătate necesită o definiţie apropiată conceptului de sănătate. Ce este sănătatea ? Punctul de vedere modern este acela că, sănătatea1) are câteva dimensiuni – emoţională, intelectuală, fizică, socială şi spirituală, fiecare dintre acestea contribuind la condiţia de bunăstare a unei persoane. Pentru menţinerea unei sănătăţi bune, o persoană trebuie să-şi examineze fiecare din aceste dimensiuni şi să se orienteze în sensul în care i se permite nu doar să trăiască o perioadă lungă de timp, ci de asemenea să se bucure de viaţă pe de-a-ntregul. În 1967, OMS a declarat că sănătatea este o stare totală de bunăstare fizică, mentală şi socială şi nu în principal absenţa bolii sau a unei infirmităţi. Sănătatea este acel proces în care toate aspectele din viaţa unei persoane lucrează laolaltă, într-un mod integrat. Nici un aspect al vieţii nu funcţionează în mod izolat. Organismul, mintea, spiritul, familia, comunitatea, ţara, locul de muncă, educaţia şi convingerile sunt toate interrelaţionate. Modul prin care aceste aspecte se interacţionează contribuie la îmbogăţirea vieţii unei persoane, fapt care ajută la determinarea caracterului de unicitate al persoanei cât şi a sănătăţii acestuia. Considerăm că cel mai important obiectiv al acestei lucrări este de a ajuta să realizăm caracterul de unicitate şi să identificăm modurile prin care o persoană îşi poate susţine starea de sănătate bună, atât în prezent cât şi de-a lungul vieţii. Dimensiunile sănătăţii Sănătatea include mai mult decât funcţionarea fără piedici a organismului. De asemenea, implică relaţiile mental–emoţional, intelectuale şi sociale cât şi valorile spirituale. Astfel, pentru o mai bună înţelegere a sănătăţii este necesar să examinăm în profunzime fiecare dintre aceste dimensiuni, care luate împreună constituie sănătate şi bunăstare în ansamblu. Iată în continuare o schemă a dimensiunilor implicate. Fiecare dintre acestea vor fi abordate în detaliu, în această secţiune. Sănătatea emoţională. Luat pe ansamblu, calitatea sănătăţii unei persoane reflectează emoţiile unei persoane, sentimentele acesteia faţă de sine, situaţii cât şi faţă de alte persoane. Sănătatea emoţională include înţelegerea emoţiilor şi cunoaşterea modului de soluţionare a problemelor cotidiene, a stresului cât şi capacitatea de a studia, de a lucra sau de a îndeplini actviităţi eficiente şi cu bună dispoziţie. În timp ce ele sunt importante în sine, emoţiile influenţează de asemenea sănătatea fizică. Medicii văd în mod frecvent demonstrarea conexiunilor organism – mental. Somatizările ar fi expresia unor astfel de manifestări. De exemplu, un individ cu o bună stare emoţională manifestă o rată scăzută la boli legate de stres, cum ar fi ulcere, migrene şi astm. Atunci când stresul sau tulburarea emoţională continuă pentru o lungă perioadă de timp, sistemul imunitar clachează, accentuându-se riscul de dezvoltare a diferitelor boli. Unii cercetători au argumentat că trăsătura de personalitate denumită forţă de caracter poate ajuta la întărirea sistemului imunitar împotriva efectelor vătămătoare ale stresului. Această forţă este definită ca deţinerea unui mod optimist şi de asumare în abordarea vieţii, în vizionarea problemelor, incluzând boala ca provocare ce poate fi manipulată. Sănătatea intelectuală. Intelectul, aspect important al planului mental care contribuie la luarea deciziilor importante, joacă un rol crucial în starea de sănătate şi de bunăstare a individului. Chiar dacă capacitatea intelectuală variază de la individ la individ, toţi indivizii sunt capabili să înveţe cum să dobândească şi să-şi evalueze informaţiile, cum să aleagă între alternative şi cum să ia deciziile asupra diferitelor tipuri ale problematicii, inclusiv sănătatea. Sănătatea intelectuală este uneori inclusă în sănătatea emoţională ca parte a sănătăţii mentale. Totuşi, deşi strâns întrepătrunsă cu emoţiile, gândirea intelectuală se distinge de aceasta. Emoţiile pot altera capacitatea de a gândi a unei persoane, iar gândirea confuză poate accentua şi mai mult problemele. Totuşi relaţia dintre emoţional şi intelect nu le suprapune. Sănătatea fizică. Sănătatea fizică se referă la starea organismului şi la răspunsurile acestuia în faţa vătămărilor şi a bolii. Pentru menţinerea unei condiţii fizice bune, a unei sănătăţi fizice este important să adoptăm acele conduite ce ne conferă o bunăstare fizică. De exemplu, evitarea ţigărilor, a consumului de alcool, alimentaţia moderată sunt doar câteva obiceiuri ce asigură o bună sănătate fizică. Exerciţiile fizice adecvate, un effort cât şi un repaos echilibrat, menţinerea unei greutăţi normale şi alegerea inteligentă a mâncărurilor, evitarea abuzurilor alimentare în timpul sărbătorilor şi a evenimentelor, ne ajută de asemenea să ne menţinem starea de sănătate a organismului. O stare bună de sănătate fizică necesită faptul ca o persoană să acorde atenţie mesajelor trimise prin simţurile organismului asupra a ceea ce el are nevoie – mai multă odihnă sau diferite alimente, ca să enumerăm câteva exemple şi, să răspundă la aceste mesaje într-un mod adecvat, coerent. Aptitudinile fundamentale de auto-îngrijire pot ajuta persoanele să-şi soluţioneze micile probleme de sănătate. Totuşi, este la fel de important acceptarea responsabilităţilor pentru controale şi de a şti să abordăm în cunoştinţă de cauză instituţiile şi serviciile de sănătate atunci când apar probleme serioase medicale. Sănătatea socială. Sănătatea socială se referă la capacitatea de realizare a rolului din viaţă, cum ar fi rolul de fiu sau fiică, părinte, soţ, prieten, apropiat sau cetăţean, într-un mod eficient şi confortabil, cu plăcere, fără a tulbura climatul de ecologie socială, de protecţie al altor persoane. Fiecare dintre aceste roluri presupune diferite responsabilităţi şi riscuri. Toate necesită o comunicare eficientă de genul oferă şi ia, căci relaţionările sănătoase niciodată nu se derulează într-un singur sens. Împlinirea trebuinţelor umane pentru dragoste, intimitate, de apartenenţă, constituie un factor important în realizarea sănătăţii sociale. Persoanele care sunt private de aceste trebuinţe pot dezvolta comportamente ce pot aduce ameninţare la starea lor de sănătate şi de bună dispoziţie, intrând astfel în sfera anomiei, devianţei şi patologiei sociale. Sănătatea spirituală. O altă dimensiune a sănătăţii este sănătatea spirituală, acel sentiment, trăire, după care comportamentul şi valorile fundamentale ale unei persoane sunt în armonie. Anumiţi specialişti în sănătate susţin că forţele spirituale afectează şi sunt afectate de sănătatea pe ansamblu. Sănătatea spirituală poate include sentimentul de veneraţie, profunda credinţă religioasă sau sentimentul de pace lăuntrică referritor la viaţa cuiva. Aceasta se dezvoltă prin efortul de dezvoltare a semnificaţiei relaţiei cu universul şi cu viaţa însăşi. Numeroase studii au arătat o asociere între afiliaţia religioasă şi rata scăzută de boli cronice şi a mortalităţii. Unii oameni atribuie aceste efecte regulilor religioase, afirmând că religia descurajează conduitele ce pot conduce la probleme severe de sănătate. Alte persoane au declarat că afilierea religioasă poate contribui în mod direct asupra stării de sănătate şi a bunei dispoziţii în general. Lagache D., sintetizând datele obţinute de unii cercetători descrie următoarele caracteristici principale ale sănătăţii mentale: Capacitatea de a produce, de a tolera tensiuni suficient de mari şi de a le reduce într-o formă satisfăcătoare pentru individ, Capacitatea de adaptare a propriilor aspiraţii la cele ale grupului, Capacitatea de adaptare a conduitei proprii la diferite tipuri de relaţii cu ceilalţi indivizi, Capacitatea de identificare atât cu forţele conservatoare, cât şi cu cele novatoare ale societăţii. Sănătatea mentală – spune Ctin Gorgos - apare drept o vastă sinteză, rezultantă omplexă a unei mulţimi de parametri ai vieţii organice şi sociale, aflaţi în echilibru dinamic, ce se proiectează pe modelul funcţional sau morfologic în istoria sa vitală. Manifestarea acestor stări de sănătate ar fi existenţa unei judecăţi şi a unei viziuni realist-logice asupra lumii, dublate de existenţa unei discipline psihologice şi sociale a muncii, bazate pe autocontrolul voliţional, acordat la normele sociale, pe fundalul bucuriei de a trăi şi al echilibrului introversie-extroversie. Integrarea sănătăţii. Fiecare persoană conferă o anumită importanţă celor cinci dimensiuni ale sănătăţii. Unii indivizi sunt mult mai interesaţi de sănătatea emoţională sau intelectuală decât de sănătatea fizică. Alţii îşi pot extrage o mare satisfacţie din relaţiile lor cu alte persoane sau din implicarea lor în munca pentru idealurile religioase. Dimensiunile sănătăţii formează un tot – fiecare are un efect asupra celorlalte. Să presupunem că munca noastră se desfăşoară în armonie cu valorile noastre de bază. Această armonie poate contribui la susţinerea sănătăţii noastre spirituale. Pe de altă parte, o sănătate spirituală poate avea efecte profunde asupra sănătăţii emoţionale. Sănătatea emoţională se răsfrânge asupra relaţiilor sociale şi toate aceste dimensiuni ale sănătăţii îi va permite fiinţei noastre să soluţioneze şi mai bine problema fizică. Toate aceste dimensiuni distincte lucrează împreună pentru a asigura randamentul funcţiilor şi astfel să asigure confortul. Cultivarea unei anumite dimensiuni atrage după sine dezvoltarea celorlalte dimensiuni. În mod similar, neglijarea unei singure dimensiuni poate induce consecinţe severe asupra sănătăţii pe ansamblu, cât şi bunei dispoziţii. Pentru menţinerea sănătăţii, trebuie să acordăm atenţie celor cinci dimensiuni, identificând legăturile dintre ele şi încercând să le menţinem în echilibru astfel încât ele să asigure un optimum. Sănătatea şi echilibrul. Echilibrul este necesar deoarece acesta afectează însăşi homeostazia, starea de normalitate a organismului chiar la baza nivelului fiziologic. Corpul uman este un organism remarcabil de mobil. Pe parcursul vieţii, o persoană trebuie să facă faţă, să răspundă unei suite de ameninţări, printre care boli, vătămări fizice, stres. Organismul este capabil să se lupte şi să se adapteze la multe dintre aceste ameninţări îndreptate asupra propriei identităţi şi astfel să revină la starea de normalitate. Pentru a dobândi această capacitate, organismul caută în continuu să menţină echilibrul între factori constanţi, precum temperatura, puls accelerat, TA, conţinutul de apă şi nivelul de zahăr în sânge. Acest echilibru natural, sau homeostazie, este realizat prin activitatea unor mecanisme automate, din organism. De exemplu, fiinţele umane încearcă să-şi menţină o temperatură normală la nivelul a 370C. În apă caldă, organismul transpiră pentru a se răcori şi astfel încearcă să împiedice deteriorarea din supraîncălzire. În apă rece, corpul tremură pentru a accentua activitatea musculară şi astfel arde substanţele nutritive şi produce căldura. Revenind la starea de echilibru normal, aceasta este de asemenea un factor cheie în vindecarea sau combaterea bolii. Organismul uman se poate regenera în mod automat sau, să înlocuiască majoritatea celulelor pe baza unor procese normale. Când pielea este tăiată, noi celule se construiesc în locul celor deteriorate şi noile celule sanguine le înlocuiesc pe cele pierdute prin sângerare. Vindecând rănile şi înlocuind materialele “uzate” în procesul vindecării, corpul reuşeşte astfel să revină la starea de homeostazie. În mod similar se lucrează şi în apărarea în faţa bolii, pentru a-l readuce la starea de echilibru. Totuşi, o astfel de apărare nu este doar o funcţie a organismului. După cum am arătat deja, stările emoţionale pot genera efecte fiziologice (somatizări) şi astfel pot juca un rol important atât în distrugerea cât şi în refacerea echilibrului nostru fiziologic. Din punctul de vedere al emoţiilor, creierul produce diferite substanţe chimice care se varsă în fluxul sanguin şi afectează procesele de homeostazie a organismului. Deoarece emoţiile apar ca răspuns la toate aspectele vieţii, se impune cu necesitate menţinerea unui echilibru pe toate dimensiunile sănătăţii, fapt important pentru funcţionarea normală a organismului. Emoţiile accentuate sau pe termen lung şi incapacitatea soluţionării adecvate, afectează sistemul endocrin, în special glanda tiroidă. Pe de altă parte, lipsa alimentelor esenţiale în alimentaţie, în special iod, conduce de asemenea la tulburarea tiroidiană. Astăzi, în România, 20% din populaţie suferă de tulburare tiroidiană1). Sănătatea şi stilul de viaţă. Dimensiunile sănătăţii pot fi influenţate de câţiva factori. Un factor evident îl constituie accesul la un sistem competent de îngrijire medicală şi de educaţie sanitară, de care o persoană poate beneficia nu doar din perspectiva fizică cât şi mentală şi socială, în aceeaşi măsură. Un altul, factorii de mediu, include siguranţa căminului şi a vecinătăţii, serviciile publice adiacente, iar factorii negativi, de genul volumul de substanţe toxice în sol, aer şi apă. Câţiva dintre aceşti factori pot fi controlaţi într-o oarecare măsură Un altul, factorii de mediu, include siguranţa căminului şi a vecinătăţii, serviciile publice adiacente iar factorii negativi, de genul volumul de substanţe toxice în sol, aer şi apă. Câţiva dintre aceşti factori pot fi controlaţi într-o oarecare măsură prin însăşi capacitatea persoanei de a alege unde să trăiască, iar alţi factori pot fi influenţaţi prin voinţă politică. Totuşi, pentru majoritatea persoanelor, aceştia se constituie în caracteristici ale vieţii care pot fi influenţate şi modificate cu mare dificultate. Şi mai greu de controlat sunt factorii ereditari, aspecte ale veţii care sunt “manipulate” prin gene. Genele sunt “codurile” înnăscute şi încastrate în fiecare celulă a organismului uman. Ele controlează multe aspecte ale dezvoltării şi funcţionaării indivizilor, de la desemnarea sexului şi până la tendinţele către anumite boli. Ele pot afecta sănătatea fizică, emoţiile, intelectul şi chiar viaţa socială. Acestea sunt aspectele fundamentale ale vieţii şi sănătăţii individului. Factorii genetici nu pot fi controlaţi de către individ, deşi adesea ei pot fi compensaţi. În timp ce toţi aceşti factori sunt importanţi pentru sănătate, cea mai importantă influenţă în această lume dezvoltată este stilul de viaţă2)), acesta fiind un factor ce poate fi controlat. Ideea acestei secţiuni este că ne putem controla sănătatea. În timp ce ereditatea şi mediul joacă un rol deosebit în statutul sănătăţii noastre, alegerile pe care le facem în ceea ce priveşte stilul de viaţă ne afectează şi ne determină starea de sănătate într-o şi mai mare măsură. Stilul de viaţă se referă la modul de ansamblu în care trăim – atitudini, obiceiuri şi comportamentele persoanei în viaţa cotidiană. Din perspectiva specialiştilor americani, în SUA, stilul de cviaţă contribuie în mare măsură la 7-10 din cauzele ce conduc la deces. Deşi nu toate componentele stilului de viaţă se situează sub controlul individului, toţi oamenii abordează tipuri de stiluri de viaţă care le afecetază în mod direct sănătatea şi bunăstarea. Prin cele exprimate dorim să ajutăm la identificarea alternativelor în momentul luării deciziilor sau în desemnarea obiectivelor care pot avea un impact pe termen scurt şi lung asupra sănătăţii. Componentele stilului de viaţă Stilul de viaţă include câteva componente prin care oamenii îşi desfăşoară aspectele majore ale vieţii lor, componente cum ar fi: munca, recreerea, hrănirea, soluţionarea problemelor şi altele. Conceptul stil implică mai degrabă o structură decât un eveniment izolat. Componentele stilului de viaţă contsau astfel în tipologii generale de comportament. De exemplu, ieşirea în mod frecvent cu prietenii indică un stil de viaţă înalt, din punct de vedere social. Fiecare individ îşi dezvoltă un stil de viaţă în mare parte prin încercare şi eroare. Oamenii încearcă diferite acţiuni şi, de obicei adoptă ca obiceiuri acele comportamente care conferă cea mai mare reuşită şi satisfacţie. Aceste comportamente pot fi grupate într-un număr de structuri întrepătrunse, ceea ce crează compnentele stilului de viaţă. Fiecare componentă poate declanşa un anume efect asupra câtorva dimensiuni ale sănătăţii persoanei. Stilul de lucru. Modalităţile prin care individul produce, crează şi studiază, se constituie în stilul de lucru. Unii indivizi sunt perfecţionişti, ei luptându-se pentru ca fiecare aspect al muncii sale să fie perfect. Alţii sunt mult mai preocupaţi de volumul muncii produse decât de calitate. Se consideră că munca fizică tradiţională stă la baza longetivităţii şi sănătăţii. Astfel, cea mai mare parte a longevivilor sănătoşi din România trăiesc la ţară. Alte tipuri de efort stimulează mintea şi ajută la menţinerea sănătăţii intelectuale. Stilul recreaţional. Modul în care indivizii îşi alocă şi îşi consumă timpul liber – stilul recreaţional – afectează de asemenea multe dimensiuni ale sănătăţii şi bunei dispoziţii. Oamenii se pot angaja în activităţi recreaţionale care le asigură exerciţii fizice, îi stimulează mental şi, îi ajută în întreţinerea relaţiilor cu ceilalţi. Totuşi, unele stiluri recreaţionale pot fi vătămătoare, chiar periculoase. De exemplu, accentuarea în mare măsură pe competiţie şi agresiune poate deteriora relaţiile sociale sau să conducă la stres. Persoanele care îşi petrec timpul liber consumând alcool sau droguri, vor întâmpina probleme severe de sănătătate fizică şi socială. Stilul de reacţie la plăcere. În ce mod se bucură o persoană de apariţia unei personalităţi în viaţa sa? Cum aşteaptă o aceeaşi persoană să fie încântată de către semeni? Lucrurile sunt făcute pentru a-i face pe oameni să se simtă bine iar modurile în care ei percep plăcerea le definesc ceea ce sociologii numesc, stilul de încântare. Unii sunt foarte darnici cu alţii pe când unii sunt foarte egoişti, fiind motivaţi doar faţă de sine. Modul în care oamenii acordă sau primesc o încântare, le poate influenţa sănătatea, pe toate aspectele sale. Stilul de soluţionare. Stresul este fără îndoială o parte din viaţă. El poate fi pozitiv, atunci când este asociat cu dezvoltarea umană (căsătoria, promovarea în funcţie) sau, poate fi negativ, atunci când este asociat unei pierderi (devalorizare financiară, dezacorduri cu rudele). Modul în care persoanele îşi soluţionează evenimentele stresante ale vieţii, le poate afecta sănătatea. O persoană poate prelucra conflictul într-o familie, descătuşându-şi furia. Este foarte cunoscut exemplul în care o persoană soseşte acasă, nervos, ţipă la soţie, aceasta ţipă şi ea la copil, copilul loveşte căţelul iar căţelul muşcă poştaşul care tocmai intra în curte. Alte persoane încearcă să medieze conflictul în mod calm şi să caute soluţia satisfăcătoare fiecăruia. Pe acest din urmă mod de soluţionare s-au structurat şi mariajele bunicilor şi părinţilor noştri şi, nu este de mirare că ele nu s-au destrămat după ani de coexistenţă, familia reprezentând încă, o valoare fundamentală pentru populaţia din România. 1 Stilul de cunoaştere. Acest stil se referă la modalităţile în care oamenii gândesc, caută cunoaşterea şi iau decizii. Unii oameni sunt foarte meticuloşi, în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor. Aceştia, i-au în consideraţie toate alternativele şi, cu atenţie, îşi fundamentează deciziile pe cât mai multe informaţii posibile. Unii indivizi, merg mai mult pe intuiţie şi tind să ia rapid deciziile, sub forţa împrejurărilor (sub forţa impulsului), pe baza sentimentelor iar alţii se tem să decidă aşteptând ca alţii să le spună ce să facă. Adesea am auzit spunându-se după o acţiune, ce am făcut1) iar la alte popoare se spune, ce să fac. Cu siguranţă, aceste stiluri de abordare a deciziilor necesită şi implică mecanismele cognitive, tonusul energetic, temperamentul, alte aptitudini. Stilul cognitiv poate fi asociat condiţiei sociale a persoanei şi stării sale de sănătate. De asemenea, reflectă sănătatea intelectuală. Stilul de comunicare. Modalităţile prin care oamenii le permit altora să afle ceea ce îşi doresc, ce simt, ce doresc sau gândesc cât şi modurile prin care ei răspund la ideile şi sentimentele altora, sunt părţi, aspecte ale stilului lor de comunicare. Unii indivizi folosesc cuvintele pentru a-şi exprima sentimentele în timp ce alţii se simt inconfortabil atunci când îşi descriu emoţiile. Şedinţele de evaluare psihologică ne-au reliefat foarte bine aceste aspecte. O persoană care nu îşi exteriorizează emoţiile poate suferi tensiuni sociale şi emoţionale, care pot conduce de asemenea la probleme fizice. Stilul de relaţionare. Comunicarea este doar un aspect al modului în care oamenii se relaţionează unii cu alţii. Stilul de relaţionare al unei persoane implică şi alte tipuri de interacţiune. De exemplu, în cadrul unui grup, unii indivizi îşi pot asuma rolul de lider în timp ce alţii se simt mult mai confortabili atunci când sunt conduşi de către o altă persoană. Desigur, aceasta este o caracteristică psihologică, o trăsătură de personalitate. Alte aspecte ale acestui stil includ modurile în care oamenii îi abordează pe ceilalţi, dorind să-i cunoască mai bine şi, tipurile de relaţii ale indivizilor cu familia şi prietenii. Sănătatea emoţională şi cea mentală depinde în mare măsură de capacitatea persoanei de a aborda relaţiile interpersonale, în maniera în care să le fie satisfăcute trebuinţele şi dorinţele. Stilul de alimentaţie. Atitudinea unei persoane către şi faţă de abordarea alimentelor şi hrănirii, constituie stilul nutriţional al unei persoane. Pentru unele persoane, hrana reprezintă o sursă majoră de satisfacţie, de plăcere; pentru alţii este doar substanţa necesară organismului. Sănătatea fizică a unei persoane depinde în mare măsură de ceea ce mănâncă acea persoană. De asemenea, alimentele au impact asupra sănătăţii intelectuale iar felul în care se mănâncă, maniera relaxată sau tensionată, în singurătate sau alături de alte persoane, poate afecta buna dispoziţia. Stilul de consum. O altă componentă a stilului de viaţă cuprinde modalităţile în care oamenii îşi selectează şi se folosesc de produse şi servicii, şi este denumită stil de consum. Atunci când o persoană face cumpărărturi pentru acasă, ea devine mult mai preocupată de confort sau de aspect. Cât de îmbietător, cât de relaxant este căminul, este un fapt ce afectează starea fizică iar imaginea casei poate avea un impact asupra relaţiei sociale şi satisfacţiei emoţionale. Stilul ecologic. Deciziile luate de un consumator, îi poate afecta stilul ecologic – modul în care o persoană interacţionează cu mediul fizic. Stilul ecologic al unei persoane reflectă nivelul preocupării acestuia pentru păstrarea, menţinerea unui mediu sănătos. Aceasta implică deciziile referitoare, fie la maşini, alimente, fie la autobuz, biciclete, cât foloseşte aerul condiţionat sau aeroterma, cât de activ se implică în reciclarea unor deşeuri. Orice acţiune umană afectează mediul şi climatul. Modul în care oamenii tratează mediul influenţează sănătatea fizică proprie cât şi a celorlalţi. De fapt, imaginea cotidiană ne explică totul. Gunoaiele din jurul blocurilor generează focare epidemiologice. Străzile prăfuite adaugă un plus la gradul de depresie al populaţiei iar răscolirea prafului de o anumită categorie profesională nu face decât să perpetueze factori (culturi) microbieni(e). Stilul de viaţă, sănătatea şi autoeficienţa Diversitatea de conduite ce alcătuiesc stilul de viaţă al unei persoane, indică faptul că, stilul de viaţă este afectat de multe variabile şi, sugerează că este greu de a fi controlat şi modificat. Stilul de viaţă este caracteristic fiecărei categorii socioprofesionale, având la bază piramida trebuinţelor, piramidă conceptualizată de Abraham Maslow. Piramida trebuinţelor conceptualizată de Abraham Maslow. (sursa: Raddai Raikhlin, Civil war, terrorism and gangs) Pe lângă aceasta trebuie să mai spunem că stilul de viaţă depinde şi de dinamica societăţii, fapt explicat chiar de părintele sociologiei, Pitirim Sorokin1). Iată în continuare câteva categorii de variabile pe care se bazează analiza (segmentarea) stilului de viaţă. Sexul. Segmentarea practicată în unele studii după variabila “sex” a fost mult timp utilizată pentru diferenţiere. Venitul. O altă practică des utilizată în structurarea procentelor psihosociale o constituie segmentarea populaţiei în funcţiei de venit. În studiile actuale există distincţii între categoriile reticente şi receptive ale fiecărei clase sociale. Nu cei cu adevărat săraci răspund la cele mai ieftine mesaje, ci, acei care se consideră săraci în raport cu aspiraţiile şi trebuinţele lor pentru o anumită prioritate. În anumite situaţii există tendinţa ca mesajele complicate, intelectualiste să fie “achiziţionate”, receptate şi de persoane aparţinând categoriilor supraprivilegiate ale fiecărei clase sociale. Segmentarea demografică multifactorială. Analizele de tip psihologic şi sociologic recurg adesea la segmentarea populaţiei, în funcţie de venit şi vârsta indivizilor. Grupele de vârstă pot fi mai mici, ajungând să fie structurate chiar pe intervale de 3-5 ani, acolo unde posibilităţile financiare se întind pe o paletă largă, aceasta deoarece se ştie că, o persoană de 30 de ani are cu totul alte trebuinţe financiare faţă de o persoană de vârstă apropiată. De asemenea, potenţialul, echilibrul psihologic al fiecărui individ depinde de toate resursele pe care acesta le deţine. Segmentarea psihografică. Acest tip de segmentare constă în împărţirea indivizilor unei populaţii date, pe categorii distincte, în funcţie de clasa socială, stil de viaţă sau personalitatea fiecăruia. Persoanele care fac parte din aceeaşi categorie demografică pot avea un profil psihologic foarte diferit. Clasa socială. În România se observă cu claritate dinamica socială, ce are ca efect puternice (re)structurări ale claselor sociale, cu tot ceea ce le caracterizează: identitate, spirit, cluburi, etc. În România, populaţia are după decembrie ’89 o libertate sporită, referitor la componentele stilului de viaţă. Oamenii pot lua decizii, aşa cum vor în ceea ce priveşte munca, locul unde trăiesc, cum să-şi petreacă timpul liber, cum să trateze cu alţi oameni. Totuşi, românii sunt deosebit de înfricoşaţi, nu vor să-şi depăşească barierele pe care singuri şi le-au construit. Ca urmare nu ştiu să beneficieze de libertatea câştigată, confundând-o adesea cu nonconformismul, contracultura. Populaţia nu a înţeles regulile unei pieţe libere, cu atributele sale, efort personal asiduu, perseverenţă, concurenţă, calitate, încântarea clientului şi nu sluga lui. Populaţia îşi exercită cu o mare largheţe doar dreptul la grevă, un fapt deosebit de găunos, care până la urmă duce la umilire, obedienţă, tot a greviştilor. Aceste manifestări nu le permit indivizilor o dezvoltare personală, un nivel de eficienţă, care este un alt factor important ce contribuie la susţinerea sănătăţii. Conceptul de autonomie vrea să desemneze încrederea în capacitatea persoanei de a-şi planifica şi controla propriile comportamente cât şi componentele stilului de viaţă. Cunosc foarte puţine persoane care să să îşi controleze fiecare aspect al sănătăţii dar, oamenii sunt liberi să ia multe decizii importante. Oamenii au liber arbitru dar deciziile odată luate vor influenţa într-un anumit fel afectându-le sănătatea şi buna dispoziţie chiar întregul destin. Obiectivele sănătăţii Pentru a fi eficiente, obiectivele, în ceea ce priveşte sănătatea proprie trebuie să fie fundamentate pe înţelegerea clară a informaţiilor şi obiectivelor referitoare la sănătate. Din această perspectivă, ne-am propus oferirea unor astfel de informaţii. Care sunt efectele diferitelor tipuri de comportamente? Ce tehnici am putea folosi pentru a modela în mod eficient aceste efecte? Se înţelege că obiectivele desemnate pentru sănătate nu se pot baza doar pe informaţii legate de sănătate. Ele trebuie de asemenea să fie compatibile cu obiectivele extinse pe care, de altfel oricine le are. O persoană doreşte să mai slăbească ori să se mai îngraşe, cu scopul de a fi mai atractiv. Un altul vrea să slăbească pentru a-şi echilibra presiunea sanguină sau zahărul din sânge. Observăm că, informaţiile obiective în legătură cu sănătatea prezintă o pondere în desemnarea obiectivelor de sănătate dar oamenii mai trebuie să-şi evalueze obiectivele în contextul complexului personal de trebuinţe şi dorinţe. Trebuinţele şi dorinţele Deşi majoritatea persoanelor prezintă aceleaşi trebuinţe fundamentale, de alimentaţie, de adăpost, de securizare, contact cu alţi semeni (de apartenenţă la acelaşi grup), sentimentul satisfacţiei efortului personal şi a altor activităţi, totuşi, în cadrul acestor categorii există o plajă largă de posibilităţi ce se constituie în dorinţele indivizilor. Neglijarea trebuinţelor universale ale omului, este un fapt ce pune individul în dificultate de a se bucura de o bună sănătate şi de o viaţă cu satisfacţii. În acelaşi timp, neglijarea dorinţelor specifice pot genera de asemenea consecinţe serioase. Definirea obiectivelor personale Definirea obiectivelor personale reprezintă un pas important în dobândirea satisfacţiei şi împlinirii, aşa cum au fost descrise de Maslow. Dacă trebuinţele şi expectaţiile nu sunt traduse în obiective specifice, ele pot rămâne doar la stadiul de idei, trezind sentimente de frustare în loc de planuri concrete pentru schimbare. Fără obiective, nu se pot evalua progresul sau să fie măsurat succesul în ceea ce priveşte rezolvarea trebuinţelor sau satisfacerea dorinţelor. De asemenea, putem afirma că, obiectivele sunt importante pentru că individul poate trăi satisfacţia şi sentimentul de realizare ce apare odată cu realizarea lor. Nu trebuie să ignorăm că, obiectivele eficiente trebuie să fie realiste. Definirea unor obiective realiste, adecvate necesităţilor, dorinţelor şi dipsonibilităţii asigură oportunităţile pentru dobândirea succesului şi satisfacţiei, fapt care conlucrează la structurarea respectului de sine. Desemnarea unor obiective în mod nerealist, generează disonanţa afectivă pe fondul disonanţei cognitive, ceea ce conduce la eşecuri care subminează imaginea, respectul de sine şi poate pune în pericol chiar sănătatea fizică. Obiectivele pe termen lung şi pe termen scurt Oamenii îşi structurează obiective atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. Obiectivele pe termen lung, cum ar fi obţinerea licenţei după studiile universitare aferente, necesită ani îndelungaţi de studiu pentru realizare şi, adesea, aceste obiective sunt foarte apropiate cu cele mai profunde trebuinţe şi dorinţe ale persoanei. Obiectivele pe termen scurt, cum a r fi obţinerea unui scor bun la un test pot fi realizate foarte repede. Totuşi, obiectivele pe termen scurt sunt adesea bazele structurării obiectivelor pe termen lung. Atunci când obiectivele pe termen lung par să depăşească capacitatea persoanei, chiar şi atunci când sunt realiste, aceasta poate deveni uşor pesimistă faţă de ideea realizării lor. Din contră, obiectivele pe termen scurt par să fie mult mai lejer de prelucrat de către majoritatea indivizilor. Abordarea obiectivelor pe termen lung ca suită de obiective pe termen scurt asigură o modalitate de a obţine imediat, un sentiment de realizare şi ajută la realizarea mult mai lejeră a obiectivelor pe termen lung. Priorităţi, compensaţii şi nivele de confort Atunci când ne analizăm obiectivele, observăm că lista nu se mai termină. Pe măsură ce obiectivele sunt definite, oamenii trebuie să-şi stabilească şi priorităţile, trebuind să decidă care necesităţi, dorinţe şi obiective sunt mai importante. Majoritatea indivizilor încearcă să realizeze mai mult decât se pot aştepta să realizeze într-un anumit timp şi cu anumite resurse disponibile. Unii nu îşi găsesc timp pentru a-şi exercita o rutină zilnică iar la alţii, viaţa socială suferă deoarece au programul încărcat. Stabilirea priorităţilor pot ajuta persoana să soluţioneze astfel de dificultăţi astfel încât cele mai importante trebuinţe şi obiective trebuie abordate cu atenţie. În situaţia în care persoana se confruntă cu multe necesităţi şi obiective, apar compensaţiile, compromisurile, decizii în urma cărora anumite trebuinţe şi dorinţe sunt sacrificate sau sunt realizate în alte moduri. Unele compromisuri sunt evidente. De exemplu, consumul de alcool este o componentă importantă a stilului de obţinere a plăcerii. Consumul de alcool este însoţit chiar de riscuri majore de sănătate fizică, emoţională şi socială. Înţelegerea acestor riscuri poate încuraja oamenii să renunţe sau să-şi limiteze consumul în sensul protejării sănătăţii pe ansamblu. Recurgerea la compromisuri implică determinarea unor anumite nivele de confort, în ideea maximizării beneficiilor. Uneori oamenii e îngrijorează că sunt prea lenţi, prea mecanicişti sau cu activitate sexuală redusă, inhibată. Diferenţele radicale pot semnaliza problemele reale dar există o plajă largă de comportamente şi condiţionări normale. Dacă oamenii pot obţine un confort şi mai mare şi să-şi accepte nivelele actuale de comportament, ar putea descoperi că există puţine situaţii pentru care să se îngrijoreze. Astfel, oamenii ar putea să-şi dedice şi mai mult timp şi energie pentru realizarea obiectivelor care prezintă o şi mai mare importanţă pentru ei. Stabilirea unor nivele veritabile de confort reprezintă un aspect semnificativ pentru toate deciziile. Rezumat Sănătatea reprezintă un concept complex cu câteva aspecte ce cuprind dimensiunea emoţională, intelectuală, fizică, socială şi spirituală. Sănătatea înseamnă mult mai mult decât absenţa bolii. Ea este un proces ce contribuie la bunăstare şi echilibru. Sănătatea emoţională se referă la capacitatea de exprimare şi de soluţionare a emoţiilor unei persoane într-un mod constructiv. Sănătatea intelectuală se referă la capacitatea de evaluare a informaţiei şi de luare a unei decizii importante. Sănătatea fizică se referă la condiţia organismului şi la răspunsul acestuia în cazul vătămării şi a bolii. Sănătatea socială reprezintă capacitatea de a aranja, de a se bucura, de a contribui şi benficia de relaţiile dezvoltate cu alte persoane. Sănătatea spirituală se referă la sensul de consistenţă, armonie şi de echilibru ce apare în promovarea energiei şi de educare a sănătăţii în ansamblu. Deşi oamenii se pot orienta pe diferitele aspecte ale sănătăţii, toate aceste dimensiuni sunt interrelaţionate. Efectele pozitive dobândite într-o anumită direcţie tind să se lege de altă dimensiune iar influenţele negative ce apar pe o dimensiune va genera probabil probleme pentru celelalte. Este foarte importantă dobândirea şi menţinerea unei străi de echilibru. Echilibrul este conceptul cheie al stării de sănătate, coprul căutând starea de homeostazie pentru a se menţine şi revigora pe sine. Toate dimensiunile sănătăţii sunt influenţate, afectate chiar, de mai mulţi factori, care pot fi grupaţi în factori ai sistemului de îngrijire a sănătăţii, factori ai mediului, factori genetici şi factori ai stilului de viaţă. Factorii stilului de viaţă sunt din multe privinţe factorii cei mai influenţi asupra sănătăţii pe ansamblu. De asemenea, ei sunt factorii care pot fi cel mai bine ţinuţi sub control. Stilul de viaţă include seturi de conduită ce afectează în mod diferit zona de acţiune sau viaţa unei persoane. Componentele stilului sde viaţă sunt stilul de lucru, stilul de recreere, stilul de distracţie, stilul de comunicare, stilul de relaţionare, stilul de cunoaştere, stilul de consum, stilul de alimentaţie şi stilul de ecologie. Deşi stilul de viaţă este complex, totuşi acesta se situează sub controlul personal şi este dictat de capacitatea de a alege în mod amplu fapt care poate fi un beneficiu asuăpra vieţii şi sănătăţii persoanei. Alegerile în ceea ce priveşte sănătatea implică mai mult decât informaţia obiectivă. De asemenea, necesită înţelegerea obiectivelor de ansamblu ale individului. Obiectivele indivizilor se bazează în general pe trebuinţele şi expectaţiile acestora. Definirea în mod realist a obiectivelor permite indivizilor să realizeze eforturi specifice în sensul îndeplinirii obiectivelor. Obiectivele pe termen scurt sunt mai uşor de realizat decât cele pe termen lung. Atunci când sunt de dezbătut mai multe obiective este bine să se acorde priorităţile şi confortul necesar. Desemnarea priorităţilor poate fi realizată pe baze raţionale, prin autoevaluare. Acesta este un proces de continuă examinare a trebuinţelor şi expectaţiilor unei persoane, explorând tipologia de comportamente din stilul de viaţă ce facilitează sau obstrucţionează acele trebuinţe şi expectaţii şi astfel, permite planificarea adaptărilor adecvate în comportament. Ca şi multe comportamente, (conduita cum ar fi fumatul, care este cu atât mai mult vătămătoare pe termen lung decât în viitorul apropiat), dezvoltarea unor comportamente ce solicită sănătatea are beneficii nu atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat PDF
Free Download Referat Word |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
