Imaginatia si creativitatea
Categoria: Referat
Psihologie
Descriere:
a) Fluidate - posibilitatea de a ne imagina in scurt timp un mare numar
de imagini, idei, situatii etc. ; sunt oameni care ne surprind prin ceea
ce numim in mod obisnuit ca fiind "bogatia" de idei, viziuni, unele
complect nastrusnice, dar care noua nu ne-ar putea trece prin minte;... |
|
|
1
Imaginatia si Creativitatea
1. Caracterizare
Multa vreme imaginatia a fost definita ca un proces de combinare a
imaginatiilor, ceea ce se potriveste numai imaginatiei artistice. Dar
procesul creator in stiinta comporta mai multe sinteze in domeniul
ideilor, al abstractiunelor. De imaginatie da dovada si coregraful, ea
putandu-se observa chiar in comportamentul unor sportivi. Incat azi
putem defini imaginatia ca fiind acel proces psihic al carui rezultat
il constituie obtinerea unor reacti, fenomene psihice noi pe plan
cognitiv, afectiv sau motor.
Deci nu vorbim de imaginatie doar in pictura sau poezie, ci si
inmatamatici sau balet. Chiar si in domeniul afectiv poetii pot aduce
un sunet nou. Originalitatea unui poet, sa zicem Marin Sorescu, nu
consta numai in metaforele sale, ci si in modul de a trai diferite
situatii si evenimente. Intr-un fel au trait iubirea poetii romantici
si altfel o simte un poet comtemporan. Ei insufla anumite atitudini
care uneori devin o moda.
Dar chiar si in domeniul activitatii organizatorice am putea descifra
interventia imaginatie: initiativa constituie o noutate pe planul
actiunii. Marii generali au imaginat ingenioase planuri de lupta, cu
careb au castigat victorii rasunatoare.
Desi dezvoltarea imaginatiei la un inalt nivel e caracteristica omului,
germenii ei pot fi descoperiti si in conduita unor animale suprioare.
Iataun exemplu, povestit de un scriitor. Avea un caine de rasa, foarte
rasfatat, caruia ii placea sa doarma intrun fotoliu foarte comfortabil.
Intr-o zi, venind din alta parte, catelul constata ca stapanul sau sta
asezat tocmai in fotoliul sau preferat. Dupa ce se invarte de cateva
ori nemultumit, se indreapta spre usa de iesire afara si scanceste
pentru a I se da drumul. Scriitorul se scoala si se duce sa o deschida,
dar, in acel moment, cainele se repede triumfator si se aseaza la locul
sau preferat. Desigur, acest truc a fost rodul imaginatiei sale, n-avea
cum sa fi fost invatat.
Creativitatea este o capacitate mai complexa. Ea face posibila crearea
de produse reale sau pur mintale, constitund un progres in planul
social. Componenta principala a creativitatii o constituie imaginatia,
dar creatia de valoare reala mai presupune si o motivatie, dorinta de a
realiza ceva nou, ceva deosebit. Si cum noutatea, azi, nu se obtine cu
usurinta, o alta componenta este vointa, perseverenta in a face
numeroase incercari si verificari.
Imaginatia, deci si creativitatea, presupun tei insusiri:
a) Fluidate – posibilitatea de a ne imagina in scurt
timp un mare numar de imagini, idei, situatii etc. ; sunt oameni care
ne surprind prin ceea ce numim in mod obisnuit ca fiind „bogatia” de
idei, viziuni, unele complect nastrusnice, dar care noua nu ne-ar putea
trece prin minte;
b) Plasticitate consta in usurinta de a schimba
punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme, cand un procedeu
se dovedeste inoperant ; sunt persoane „rigide” care greu renumta la o
metoda, desi se vadeste ineficienta ;
c) Originalitatea este expresia noutatii, a
inovatiei, ea se poate constata, cand vrem sa testam posibilitatiile
cuiva, prin raritatea statistica a unui raspuns, a unei idei.
Neindoelnic, ne gandim la raritatea a ceva util, altfel ar trebui sa
apreciem favorabil bolnavii mintal care au tot felul de idei bizare,
absurde.
Fiecare dintre aceste trei insusiri are insemnatatea ei ;
caracteristica principala ramane originalitatea, ea garantand valoarea
rezultatului muncii creatoare.
2. Rolul si factorii creativitatii
Despre importanta creativitatii nu e nevoie sa spunem multe: toate
progresele stiintei, tehnicii si artei sunt rezultate ale spiritelor
creatoare. Desigur exista mai multe trepte de creativitate; C.W. Taylor
descrie cinci „planuri” ale creativitatii.
a) Creativitatea expresiva se manifesta liber si
spontan in desenele sau constructiile copiilor mici. Nu se pune
problema, la acest nivel, de utilizare sauoriginalitate. Este insa un
mijloc excelent de a cultiva aptitudinele creatoare ce se vor manifesta
ulterior.
b) Planul productiv este planul crearii de obiecte,
specific muncilor obisnuite. Un olar sau o tesatoare de covoare produc
obiecte a caror forma se realizeaza conform unei traditii, unei tehnici
consacrate, aportul personal fiind redus. Este planul la nivelul caruia
accede orice om muncitor.
c) Planul inventiv este accesibil unei minoritati
foarte importante. E vorba de inventatori, acele persoane ce reusesc sa
aduca ameliorari partiale unei unelte, unui aparat, unei teorii
contraversate. Intr-o tara mare, cum este Japonia, se inregistreaza
anual peste 100.000 de brevete de inventii, ceea ce asigura un progres
vizibil al productiei.
d) Creativitatea inovatoare o gasim la oamenii
caracterizati ca fiind „talente”. Ei realizeaza opere a caror
originalitate este remarcata cel putin pe plan national.
e) Creativitatea emergenta este caracteristica
geniului, a omului care aduce schimbari radicale, revolutionare,
Intr-un domeniu si a carui personalitate se impune de-a lungul mai
multor generatii.
In afara de aceste aspecte, daca nu creativitatea, cel putin
imaginatia este necesara fiecarui dintre noi in conditiile vietii
obisnuite. O echipade psihologi de la Universitatea Harvard a studiat
caracteristicile psihice ale unor muncitori instabili, cei care creaza
fluctuatia fortei de munca, aspect stanjenitor pentru managerii
intrprinderilor. Sunt acele persoane care azi se angajeaza intr-o
fabrica, dar dupa o luna-doua, pleaca in alta parte, dar nici aici nu
stau mult s.a.m.d. Examenarea a aratat ca majoritatea lor erau lipsiti
de imaginatie, in sensul de a nu fi capabili sa-si imagineze cum de
ceilalti vad lucrurile altfel, au alte opinii alte valori. Numim
aptitudinea de a te identifica cu o persoana si a vedea lumea cu ochii
ei, cu mentalitatea ei – empatie. Empatia presupune putina imaginatie
care insa lipsea muncitorilor amintiti mai sus si de aceea ei aveau
numeroase neintelegeri, ducand fie la parasirea institutiei, fie la
demiterea lor. Absenta capacitatii empatice ar explica, dupa aceiasi
cercetori, si mai multe din divorturi, unii dintre cei casatoriti
nefiind capabili de empatie, deci sa-si imagineze alte dorinte, alte
interese decat cele personale, ceea ce devine usor sursa de conflict.
Iata ca, macar sub aceasta forma, imaginatia este o insusire valoroasa,
imprtanta pentro o convetuire armonioasa.
In ce priveste factorii creativitatii, se poate vorbi, mai
intai, de aptitudini pentru creatie. Exista anumite structuri
cerebrale, pe care nu le cunoastem, care favorizeaza imaginatia, ele
creand predispozitii de diferite grade pentru sinteza unor noi imagini,
noi idei. Totusi e nevoie de interventia mediului, a experientei pentru
ca ele sa dea nastere la ceea ce numim talent. Sunt unii ce exagereaza
chiar rolul muncii in creatie. De exemplu, Thomas Edison, cunoscutul
inventator, sustinea ca geniul este 99% transpiratie si 1% inspiratie.
Acest punct de vedere se justifica prin specificul domeniului sau,
inventiile de ordin tehnic, deoarece a trebuit sa incerce peste 3.000
de substante pana sa ajunga la cea mai rezistenta la tensiunea din
becul elecric (atunci a fost gasit filamentul de carbune). Dar teza lui
Edison nu se aplica in cazul lui Mozart, capabil sa scrie o sonata in
cateva zile. De munca este nevoie, dar nu chiar in proportia
preconizata de renumitul inventator.
Fara indoiala, un al doilea factor care trebuie amintit il constituie
experinta, cunostiintele acumulate. Importanta nu este doar cantitatea,
bogatia experientei, ci si varietatea ei. Multe descoperiri intr-un
domeniu au fost sugerate de solutiile gasite in alta diciplina. Nu
intamplator se insista in pedagogie asupra valorii culturii generale.
Se disting doua feluri de experiente: a) o experienta drecta, acumulata
prin contactul direct cu fenomenele sau prin discutii personale cu
specialistii si b)o experienta indirecta, obtinuta prin lectura de
carti ori audierea de expuneri. Prima forma are un mai puternic ecou
psihic, ceea ce nu inseamna ca ar fi de neglijat cartile,care ne
pun in contact cu mari spirite ce stralucesc de-a lungul multor secole.
Pot fi considerate ca factori interni ai dezvoltarii creativitatii,
motivatia si vointa, amintite cand ne-am referit la structura ei.
Crestera dorintei, a interesului pentu creatie, ca si a fortei de a
birui obstacole are, evident, un rol notabil in sustinerea activitatii
creatoare.
In ce priveste rolul inteligentei, situatia e mai putin clara, desi e
evident ca in domeniul stiintei prezenta este de netagaduit. In
conformitate cu experientele efectuate, relatia dintre inteligenta si
creativitate e complexa. S-au aplicat, la un mare numar de subiecti,
teste de inteligenta si creativitate. S-au obtinut corelatii
semnificative, dar destul de modeste. Analiza rezultatelor a aratat ca
printre subiectii cu note ridicate la inteligenta sunt unii avand cote
slabe la creativitate.
In schimb, cei cu perforemante ridicate de creativitate aveau la
inteligenta cote cel putin mijlocii, de unde concluzia necesitatii sale
pentru o creativitate superioara. Totodata reiese ca in anumite tipuri
de inteligenta (gandirea critica) nu e implicat si spiritul creativ.
In ultima analiza, societatea are o influienta deosebit de importanta
pentru inflorirea spiritiului creativ intr-un domeniu sau altul. In
primul rand, intervin cerintele sociale. Stralucita epoca a Renasterii
italiene, in domeniul picturii si sculpturii, se explica prin
imbogatirea negustorilor, atagand dupa sine cerinta construirii
de palate impodobite cu picturi si sculpturi, care a stimulat talentele
existand totdeauna intr-un popor; s-au creat scoli iluste permitand
ridicare acestor arte pe cele mai inalte culmi. In secolul nostru,
dimpotriva, interesele societatii s-au indreptat spre progresul
tehnicii, aceasta cunoscand o dezvoltare fara precedent.
Un alt factor determinat in stimulare creativiatii il constituie gradul
de dezvoltare a stiintei, tehnicii, artei. De pilda, forta aburului era
cunoscutaa inca din antichitate.Existau jucarii ce se miscau datorita
presiunii aburului. Apoi zeul Baai Moroen, divinizat in orientul
mijlociu, era infetisat printr-o uriasa statuie de bronz. In zilele de
sarbatoare se facea un foc mare la baza acestei statui care incepea sa
miste din maini si sa scoata un sunet inspaimantator. Preotii stiau ca
focul incalzea puternic un recipient cu apa, si aburii apasau pe niste
clapete actionind mainele. Dar totul era un secret pazit cu strasnicie.
In ce priveste productia materiala, ea era efectuata de sclavi si nu
exista nici o preucupare de a le inlesni munca. La inceputul secolului
18-lea, dezvoltindu-se manufactura, a aparut si diviziunea muncii. Prin
simplificarea operatiilor efectuate de un muncitor s-a putut contura
ideea folosirii fortei aburului pentru miscarea unor mecanisme,
executind miscari simple rectilinii ori circulare. De asemenea,
Einstein n-ar fi putut formula teoria sa asupra relativitatii daca, in
prealabil alti savanti n-ar fi efectuat o serie de experiente al caror
rezultat nu se putea explica prin legile mecanice cunoscute atunci.
Exista o puternica influenta directa exercisata de precedetori, de
profesori: Socrate l-a influentat pe Platon, Hayden l-a influentat pe
Beethoven. Chiar daca ulterior elevul se indeparteaza de modelele
initiale, acestea au un rol deosebit in formarea tineretului.
Societatea poate avea si functia de frana in dezvoltarea cunoasterii.
Sa ne amintim de persecutiile Inchizitiei si Italia sau de intoleranta
stalinista,, impiedicind progresul stiintelor sociale si biologice.
3. Dezvoltarea creativitatii
Multa vreme creati a fost considerata apanjul exclusiv al unei
minoritati restrinse. Distingand insa mai multe trepte calitative in
cereativitate si observind cum si efooturile de gandire obisnuita
implica ceva nou, cel putin pentru persoana aflata intr-un impas,
satazi nu se mai face o separare neta intre omul obisnuit sicreator.
Orice om normal poate realza o imbunatatire in munca sa, o mica
inovatie sau inventie. Ca dovada ca, in multe tai, numarul
inventatorilor cu brevet e de ordinul zecilor si chiar al sutelor de
mii. Pentru a se ajunge la o astfel de performanta, e nevoie de
preocupare speciala, de conditii favorabile devvoltarii imaginatiei.
Si, intr-adevar, asistam astazi la deschiderea unor ,,cursurii de
creativitate’’ si chiar ,, scoli de inventica’’. Ce se poate face deci
pentru stimularea creativitatii? Mai intai, trebuie sa fim constienti,
si sa combatem anumite piedici in calea manifestarii imaginatiei,
creativitatii. Asemenea obstacole exterioare sau interente individului
sunt denumite, de obicei, blocaje.
a)Blocajele creativitatii
1
1)Mai intai, sunt amintite blocajele culturare. Conformistul este unul
din ele: dorinta oamenilor ca toti cetatenii sa gindesca si sa se
poarte la fel. Cei cu idei sau comportari neobisnuite sunt priviti cu
suspiciune si chiar cu dezaprobare, ceea ce constituie o descurajare
pentru asemenea persoane. Apoi, exista in general o neincredere in
fantezie si o pretuire exagerata a ratiunii logice, a rationamentelor.
Dar, vom vedea cind se va studia gindirea, ca deductiile riguroase nu
parmit un progres real decat daca fundamenteza rezultatele unor
constructii sau ale unor operatii imaginare. Nici matematica nu poate
progresa fara fantezie. Aceasta atitudine sceptica, observata atit la
oameni simpli, cat si la cei cultivati, si-ar putea avea originea in
existenta unor indivizi cu imaginatie bogata, dar comozi, lenesi, care
nici nu-si fac cum trebuie obligatiile serviciului, daramite sa creeze
opere de valoare. Cel mult, ei pot distra un grup, la o petrcere.
2) Blocaje metodologice sunt acelea ce rezulta din procedeele de
gindire. Asa e cazul rigiditatii algoritmilor anteriori. Se numeste
algoritm o succesiune determinata de operatii permitind rezolvarea unei
anumite categorii de probleme. Noi sintem obisnuiti sa aplicam intr-o
situatie un anume algoritm si, desi nu pare a se potrivi, staruim in
a-l aplica, in loc sa icercam altceva. De asemenea, se observa cazuri
de fixitate functionala: folosim obiecte si uneltele potrivit functiei
lor obuisnuitesi nu ne vine in minte sa le utilizam altfel. Sa dam un
exemplu simplu: in timpul razboiului, o grupa de soldati cartiruita
intr-o casa parasita dintr-o localitate evacuata de inamic. Acolo
ramasera mai multe scaune, dar nu exista nici o masa. Mai multe zile
soldatii s-au chinuit sa manince pe brate, pana cand unuia i-a venit
ideea sa scoata usa din balamale si, punind-o pe patru scaune, au avut
o masa foarte comoda. Aceasta idee a venit foarte tirziu, intrucat
pentru noi toti functia usii este de a inchide o incapere si nu de a
servi drept o scandura pentru masa. Tot in aceasta categorie de blocaje
gasim si critica prematura, evidentiata de Al. Obsborn, unul din
promotorii cultivarii creativitatii. Atunci cand ne gandim la
solutionarea unei probleme complexe, spune el, sunt momente cand ne vin
in monte tot felul de idei. Daca, indata ce apare o sugestie, ne apucam
sa discutam ritic valoarea ei, acest act blocheza venirea altor idei in
constiinta. Si cum prima sugestie de obicei nu e cea mai buna, ne aflam
in impas. Cand imaginatia trece prinr-un moment de efervescenta, sa
lasam ideile sa curga – doar sa le notam. Numai dupa acest izvor de
inpiratie seaca, sa trecem la examenul analitic al fiecaruia. Osborn a
intitulat acest procedeu brainstorming, ceea ce in traducere literara
ar fi „furtuna, asaltul creierului” – in limba noastra iol caracterizam
ca „asaltul de idei” sau „ evaluarea amanata”. Brainstormingul poate fi
utilizatsi in munca individula, dar el e cunoscut mai ales printr-o
activitate de grup, despre care vom vorbi
imediat.
3) In fine, mai exista si blocaje emotive, intrucat, asa cum se stie,
factorii afectivi au o influenta importanta:teama de a nu grsi, de a nu
se face de ras, poate impiedica pe cineva sa exprime si sa dezvolte un
punct de vedere neobisnuit. De asemenea, graba de a accepta prima idee
este gresita, fiindca rareori solutia apare de la inceput. Unii se
descurajeaza rapid, dat fiind ca munca de creatie, de inovatie este
dificila si solicita eforturi de lunga durata. Si tendinta exagerata de
a-i intrece pe altii implica evitarea ideiilor prea deosebite si
dauneaza procesul de creatie.
b)Metode pentru stimularea creativitatii
Aspiratia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor
metode care, pe de o parte, sa combata blocajele, iar pe de alta, sa
favorizeze asociatia cat mai libera a ideilor, utilizand astfel la
maximum resursele inconstientului.
1) Una din cele mai populare este brainstormingul
despre care am
amintit mai sus, dar utilizat in conditiile unei activitati de grup.
Iata cum recurge: presupunem ca intr-o fabrica s-a ivit o problema
dificila, si s-a hotarit convocarea grupului de brainstormig; se
trimite cate o invitatie membrilor in care se specifica problema, ziua,
ora si locul intrunirii; persoanele respective au fost alese, mai
demult, urmarindu-se sa faca parte din cele mai diverse profesiuni,
deci, pe langa ingineri, vor fi un biolog, un zierist, un istoric, un
agronom, un fizician s.a., asigurindu-se in acest fel, din capul
jocului, o varietate a punctelor de vedere. Acesti specialisti iau act
de problema, dar nu o analizeaza in mod special.In ziua stabilita vin,
adunati in jurul unei mese, si dupa o luare de contact, incepe sedinta
propriu-zisa, condusa de un mediator. De obicei , pe o tabla mare se
scriu de obicei cele patru reguli ale braistormingului: „judecata
critica este exclusa” ; „cat mai multe idei” ; „dati frau liber
imaginatiei” si ultima: „combinarile si ameliorarile sint binevenite”.
Exista si un secretar care stenografiaza tot ceea ce se spune. Unul
dintre cei de fata incepe prin a debita tot ce-i trece prin minte in
relatia cu problema, fara nici o selectie sau procupare de exacitate.
Dupa ce el termina, incepe altul, nu se discuta nimic, urmeza al
treilea s.a.m.d. La un moment dat ideile abunda, apoi se raresc si in
cca 45-60 de minute inspiratia secatuieste, sedinta se incheie,
darmediatorul reaminteste participantiilorca, daca ulterior le mai vine
vreo idee, sa o comunice telefonic secretarului. Dupa aceea, se aduna
specialistii intreprinderii si parcurgind lista, cauta ideea care
sugereza o solutie optima. Metoda da adeseori bune rezultate, altfel
n-ar mai fi utulizata cu regularitate in interprinderi si in
institute.Comunicarea unor idei intr-un grup are avantajul de a sucita
asociatii benefice altuia, poate deschide un nou orizont, dand prilejul
persoanei sa formuleze pareri care i-ar fi venit in minte daca ar fi
lucrat singur. Experiente riguloase au aratatca, lucrand in grup, se
produc mai multe idei, se gesesc mai multe solutii, decat daca membrii
grupului ar lucra fiecare separeat. Desigur, nu orice problema poate fi
abordata in felul arata, mai ales cele care solicita scrisul si, de
asemenea, nu in orice fraza, ci doaratinci cand impasul este bine
precizat.
2) Tot o metoda asociativa este si sinectica inovata
de W. Gordon.
Acesta era convins de valoarea psihanalizei si deci de rolul hotarator
al inconstientului. Cum, dupa aceasta doctrina, „sinele” se exprima pri
metafore, in centrul atentiei se afla stradania de a gasi metafore cu
problema prezentata. Si aici, din grup fac parte 6-8 persoane de
diferite profesii. Mai intai se face „srainul familiar” adica se
clarifica bine dificultatiile problemei. Apoi se transforma „familiarul
in ceva strain”, adica se cauta metafore, comparatii, personificari. De
pilda, daca se studiaza inbunatatirea unui carburator, cineva isi
imagineaza ca este „un plaman cand rar si profund, cand superfecial si
repede” ; altcineva invoca „balenacare, dupa o inspiratie puternica, nu
mai respira multa vreme” etc. Dupa ce se formuleaza circa 20 de
analogii-metafore, aceleasi persoane studiaza impreuna cu specialistii
solutionarea optima a problemei, sugerata de una sau alta din metafore.
Acesta e partea cea mai dificila si dureaza mai multe ore. Exista si
alte metode in care nu se recurge la asociatii libere, dar se
stimuleazacreativitatea prin grup.
3) Metoda 6-3-5. Este vorba de impartirea unui
adunari in grupuri
de 6 persoane, in care fiecare propune trei idei intr-un timp maxim 5
minute. Primul grup discuta problema si, pe o fisa, sint trecute trei
idei, fiecare fiind capul unei coloanece se va completa de catre
celelalte grupuri. Dupa 5 minute, fisa este trecuta unui alt grup care
adauga alte trei idei in coloane, sub celelalte s.a.m.d. pana ce
fiecare fisa trece pe la toate grupurile. Conducatorul srange foile, le
citeste in fata tuturor si se discuta pentru a se hotari care din
propuneri sa fie insusita.
4) Pshilips 6-6. Este tot o metoda menita sa consulte
un numar mare
de persoane. Aceasta multime segrupeaza in cate 6 persoane, urmand a
discuta problema timp de 6 minute. Mai intai, animatorul explica metoda
si avantajul ei, apoi expune problema. Se urmareste ca grupurile
sa
fie cat mai eterogene. Fiecare isi alege un coordonator si se discuta
timp de 6 minute. La urma, fiecare grup isi anunta parerea. Urmeza o
discutie generala – dupa care se trage concluzia. In felul acesta,
intr-un timp scurt, se consulta opinia multora: 4-5 minute organizarea,
6 minute discutia in colectiv, 2 minute raporteaza rezultatul fiecare ;
daca sint 10 grupe = 20 minute. Deci avem circa 30 minute. Discutia
finala poate dura 30 de minute, deci in circa o ora se pot rezuma
parerile a 60 de pesoane. Cand e vorba de o problema complexa, se pot
organiza grupuri de 4 membri, avand la dispozitie 15 minute.
5) Discutia panel. Termenul panel inseamna in engleza
,, jurati’’.
Si in acest caz e vorba de participarea unor colectivitati mai mari.
Discutia propriu-zisa se desfasoara intr-un grup restrans
(,,juratii’’), e format din persoane competente in domeniul respectiv.
Ceilalti pot fi zeci de persoane- asculta in tacere ceea ce se discuta.
Acestia pot interveni prin biletele transmise ,,juratilor’’. Uneori
biletelele sunt de hartie colorata: cele albasre contin intrebari, cele
albe-sugestii, cele rosii- pareri personale. Mesajele sunt primite din
unul din membrii participanti la dezbatere, care introduce in discutie
continutul unui biletel atunci cand se iveste un moment prielnic (i se
spune ,,injectorul de mesaje’’ ). Discutia e condusa de un
,,animator’’. La urma, persoanele din sala pot interveni si in mod
direct, prin viu grai. In incheiere, animatorul face o sinteza si trage
concluzii.
Discutiile panel sunt organizate aprope zilnic de posturile de
televiziune. Auditorul (zeci de mii de persoane) urmareste discutia
acasa si poate interveni prin telefon. Ceea ce lipseste discutiilor
televizate sunt sunt sintezele si concluziile animatorului, totul
ramane in aer si cetatenii nu stiu ce sa creada! De altfel, nu sunt
discutii urmarind creatia, ci numai informatia.
a) Dezvoltarea creativitatii in invatamant
Cata vreme creatia era socotita un privilgiu dobandit ereditar de o
minoritate, scoala nu sa ocupat in mod special de acest aspect, desi, e
drept, s-au creat ici colo clase speciale pentru supradonati. Decand se
arata ca automatele dirijate de calculatoare infaptuiesc toate muncile
monotone, stereotipe si deci omului ii revin mai mult sarcini de
perfectionare, de innoire, cultivarea gandirii inovatoare a devenit o
sarcina importanta a scolilor de masa. Pe langa efortul traditional de
educare a gandirii critice, stimularea fanteziei apare si ea ca un
obiectiv major. Aceasta implica schimbari importante, atat in
mentalitatea profesorilor, cat si in ce priveste metodele de educare si
instruire.
In primul rand, trebuie scgimbat climatul, pentru a elimina blocajele
culturale si emotive, puternice in scoala din trecut. Se cer relatii
distinse, democratice, intre elevi si profesori, ceea ce nu inseamna a
cobora statutul social al celor din urma. Apoi, modul de predare
trebuie sa solicite pariciparea, initiativa elevilor-e vorba de acele
metode active, din pacate prea putin utilizate in scoala romaneasca. In
fine, fantezia trebuie si ea apreciata corespunzator, alaturi de
temeinicia cunostintelor, de rationamentul riguros si spiritul critic.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|