Autismul
Categoria: Referat
Medicina
Descriere:
Simptomele autismului sunt, de obicei, observate mai intai de catre
parinti sau de alte persoane in primii 3 ani de viata ai copilului. Desi
autismul este prezent de la nastere (e congenital), semnele acestei
tulburari pot fi dificil de identificat sau de diagnosticat in timpul
copilariei timpurii... |
|
|
1
` Autismul
Generalitati
Autismul este o tulburare a creierului care interfera adesea cu
abilitatea de a comunica si de a relationa cu cei din jur.
In mod tipic, parintii devin ingrijorati atunci cand observa ca
fiul/fiica lor nu incepe sa vorbeasca su nu raspunde sau nu
interactioneaza ca si ceilalti copii de aceeasi varsta.
De regula, copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si
pot sa "para" surzi, desi testele de audiometrie sunt normala.
Autismul afecteaza modul in care copilul percepe si proceseaza
informatia senzoriala.
Severitatea autismului variaza. Unii au nevoie de un insotitor in
aproape toate domeniile vietii lor cotidiene, in timp ce altii pot fi
capabili sa functioneze la un nivel foarte ridicat si pot chiar sa
mearga la o scoala normala.
Desi aceasta afectiune dureaza toata viata si determina diferite grade
de izolare sociala, tratamentul poate aduce o ameliorare semnificativa
in viata persoanelor cu autism.
Diagnosticarea din timp si tratamentul adecvat au dus la cresterea
numarului de persoane cu autism care sunt capabile sa traiasca
independent atunci cand ajung la varsta adulta.
Cauze
Autismul pare a avea o agregare familiala, sugerand existenta unui
factor genetic. Deoarece persoanele cu autism pot avea o multitidine de
manifestari, variind de la individ la individ, oamenii de stiinta cred
ca ca sunt implicate mai multe gene.
Cercetarile care sunt in derulare au ca scop identificarea acestor
gene.
Unii experti considera, de asemenea, ca factori de mediu pot avea un
rol in aparitia autismului si, desi, ei au studiat mai multi astfel de
factori, printre care ar fi vaccinurile, nu au gasit pana in prezent o
cauza clara.
Cercetarile imagistice ale creierului persoanelor cu autism au
identificat anomalii in anumite zone cerebrale, inclusiv in acelea
responsabile de emotie si de relationarea sociala.
Alte studii sugereaza ca persoanele cu autism au niveluri crescute ale
neurotransmitatorului numit serotonina, o substanta chimica care
trimite mesaje in interiorul creierului.
Totusi, aceste studii sunt preliminare si in prezent se desfasoara
cercetari pentru a se explica modul de afectare a creierului in autism.
Simptome
Simptome principale
Severitatea simptomelor variaza semnificativ de la o persoana la alta.
Totusi, toate persoanele cu autism au anumite simptome principale in
urmatoarele domenii:
Interactiuni sociale si relatii interpersonale. Simptomele pot fi:
- probleme semnificative in dezvoltarea abilitatilor de comunicare
nonverbala, cum ar fi privirea ochi-in-ochi, expresii faciale si
posturi ale corpului
- incapacitatea de a stabili relatii de prietenie cu copiii de aceeasi
varsta
- lipsa interesului in a impartasi bucuria, preocuparile sau
realizarile cu alte persoane
- lipsa empatiei. Persoanele cu autism pot avea dificultati in
intelegerea sentimentelor altor persoane, cum ar fi durerea sau
tristetea.
Comunicarea verbala si nonverbala. Simptomele pot fi:
- intarziere in vorbire sau lipsa acesteia. Aproximativ 50% din
persoanele cu autism nu vor vorbi niciodata.
- probleme in initierea unei conversatii. De asemenea, persoanele cu
autism au dificultati in mentinerea continuitatii unei conversatii
incepute.
- limbaj sterotip si folosirea repetitiva a unor cuvinte. Persoanele cu
autism repeta o propozitie sau o fraza pe care au auzit-o de curand
(ecolalie).
- dificultate in intelegerea punctului de vedere al persoanei cu care
are conversatia. De exemplu, o persoana cu autism ar putea sa nu
inteleaga ca cineva glumeste.
- pot interpreta comunicarea cuvant cu cuvant si nu au capacitatea de a
intelege mesajul, sensul transmis.
Interes diminiuat in diverse activitati sau in joc. Simptomele pot fi:
- o atentie neobisnuita asupra jucariilor. Copiii mai mici cu autism se
concentreaza adesea pe anumite parti ale jucariilor, cum ar fi rotile
unei masinute si nu se joaca cu intreaga jucarie.
- preocupare fata de anumite subiecte. Copiii mai mari si adultii sunt
adeseori fascinati de programul trenurilor sau de buletinele meteo.
- nevoie de uniformitate/simetrie si de rutina. De exemplu, un copil cu
autism poate avea intotdeauna nevoie sa manance paine inainte de salata
si insista sa mearga in fiecare zi pe acelasi drum spre scoala.
- comportament stereotip. Acesta consta in batai din palme sau in
leganarea corpului.
Simptome din perioada copilariei
Simptomele autismului sunt, de obicei, observate mai intai de catre
parinti sau de alte persoane in primii 3 ani de viata ai copilului.
Desi autismul este prezent de la nastere (e congenital), semnele
acestei tulburari pot fi dificil de identificat sau de diagnosticat in
timpul copilariei timpurii.
Adesea parintii devin ingrijorati atunci cand copilul lor nu vrea sa
fie tinut in brate, cand nu pare sa fie interesat de anumite jocuri si
cand nu incepe sa vorbeasca.
De asemenea, parintii sunt nedumeriti in legatura cu capacitatea
copilului de a auzi. Adeseori, pare ca un copil cu autism nu aude;
totusi in alte momente el sau ea pare ca aude zgomote de fond aflate la
distanta, cum ar fi suierul unui tren.
Cu ajutorul unui tratament administrat precoce si intensiv, majoritatea
copiilor isi imbunatatesc capacitatea de a relationa cu altii, de a
comunica si de a se autoingriji pe masura ce cresc.
In contrast cu credintele populare legate de copiii cu autism, foarte
putini sunt complet izolati din punct de vedere social sau "traiesc
intr-o lume a lor, proprie".
Simptome din perioada adolescentei
In perioada adolescentei, comportamentul se modifica. Multi adolescenti
castiga abilitati, dar raman totusi cu un deficit in capacitatea de a
relationa si de a-i intelege pe ceilalti.
Pubertatea si sexualizarea se pot face cu mai multa dificultate la
adolescentii cu autism decat la copiii de aceasi varsta.
Adolescentii au un risc usor crescut de a dezvolta tulburari depresive,
anxietate sau epilepsie.
Simptome la varsta adulta
Unii adulti cu autism pot fi capabili sa aiba o profesie si o viata
independenta. Gradul in care un adult cu autism poate duce o viata
autonoma depinde de inteligenta si de abilitatea de a comunica.
Aproximativ 33% sunt capabili sa aiba cel putin o independenta
partiala.
Unii adulti cu autism au o mare nevoie de a fi ajutati, in special cei
cu inteligenta scazuta care nu pot vorbi. Supervizarea partiala
(part-time) sau totala (full-time) poate fi asigurata prin programe
terapeutice la domiciliu.
La celalalt capat al spectrului tulburarii autiste, adultii cu autism
inalt functional au adeseori succes in profesia lor si pot trai
independent, desi in mod tipic ei continua sa aiba unele dificultati in
relationarea cu ceilalti oameni. Aceste persoane au, de obicei, o
inteligenta medie sau peste medie.
Alte simptome
Aproximativ 10% din persoanele cu autism au anumite forme de abilitati
savante, talente deosebite, speciale, dar limitate, cum ar fi
memorizarea unor liste, calcularea datelor calendaristice, desenul sau
talent muzical.
Multe persoane cu autism au perceptii senzoriale neobisnuite. De
exemplu, ei pot descrie o atingere usoara ca fiind dureroasa sau
apasarea profunda o pot percepe ca fiind o senzatie linistitoare. Altii
pot sa nu simta deloc durerea. Unii pot avea preferinte sau din contra
repulsii puternice fata de unele alimente si preocupari nefiresti.
Alte afectiuni
Autismul este unul din cele cateva tipuri de tulburari pervazive de
dezvoltare , denumite si tulburari de spectru autist. Nu este un fapt
neobisnuit ca autismul sa fie confundat cu alte tulburari pervazive de
dezvoltare, cum ar fi tulburarea sau sindromul Asperger sau sa aiba
simptome din celelalte tulburari.
O afectiune similara este denumita tulburarea pervaziva de dezvoltare -
fara alta specificare. Aceasta se diagnosticheaza in cazul in care
copiii au comportamente asemanatoare, dar nu indeplinesc criteriile
pentru autism. In plus, alte afectiuni cu simptome similare pot sa se
asocieze cu autismul.
Diagnostic
Toti profesionistii, care lucreaza in domeniul medical si care vad
copii de toate varstele cu ocazia consulturilor regulate pe care le
fac, trebuie sa urmareasca daca apar semne precoce ale tulburarilor de
dezvoltare. Testele de screening ale dezvoltarii, cum ar fi
chestionarul pe varste si pe etape de dezvoltare a copilului, pot fi de
ajutor la evaluarea comportamentului.
In cazul in care sunt descoperite urmatoarele semne evidente ale
intarzierii in dezvoltare, copilul trebuie evaluat imediat de un
specialist:
- nu gangureste, nu arata cu degetul sau nu face alte gesturi pana la
varsta de 12 luni
- nu spune cuvinte simple pana la 16 luni
- nu spune spontan propozitii de 2 cuvinte pana la varsta de 24 luni,
cu exceptia celor pe care le repeta dupa ce au fost rostite de alte
persoane (ecolalie)
- orice pierdere a achizitiei limbajului sau abilitatilor sociale la
orice varsta.
In cazul in care nu sunt semne evidente de intarziere in dezvoltare sau
nu sunt rezultate anormale la testele de screening, majoritatea
copiilor nu necesita o evaluare ulterioara pana la data consultarii
urmatoare.
Totusi, copiii care au o ruda apropiata cu autism trebuie monitorizati
indeaproape, deoarece ei au un risc crescut de a avea autism si alte
probleme de dezvoltare.
In plus fata de evaluarea in timpul consulturilor periodice ale starii
de sanatate, acesti copii pot fi supusi unor teste pentru intarzierile
in dezvoltare, tulburarile de invatare, deficitul in abilitatile de
socializare si orice alte simptome care ar putea sugera prezenta
anxietatii sau depresiei.
Daca se dezvolta tulburari in socializare, de invatare sau
comportamentale la o persoana, indiferent in ce moment apar sau la ce
varsta, acea persoana trebuie evaluata de un specialist - psihiatru sau
psiholg.
Investigatii
Se recomanda efectuarea screening-ului copiilor pentru identificarea
autismului, cu ocazia consultatiilor efectuate regulat, conform
programelor de monitorizare a sanatatii copiilor. Aceasta politica ii
ajuta pe medici sa identifice semnele de autism intr-un stadiu timpuriu
al evolutiei.
Diagnosticarea si tratarea din timp pot ajuta copilul sa-si atinga
potentialul sau maxim.
In cazul in care se recunoaste prezenta unei intarzieri in dezvoltare
la un copil, testarile ulterioare il pot ajuta pe psihiatru sa
determine daca aceasta problema este legata de autism, de alta
tulburare pervaziva de dezvoltare sau de o afectiune cu simptome
similare, cum ar fi intarzierea in dezvoltarea limbajului sau
tulburarea de personalitate de tip evitant.
Persoanele specializate in recunoasterea problemelor developmentale (de
dezvoltare a copilului) sunt:
- medicul pediatru
- psihiatrul (medicul specializat in psihiatria copilului si
adolescentului)
- logopedul
Acestia pot face testari suplimentare.
Evaluarea comportamentala
Profesionistii din domeniu pot folosi o serie de ghiduri si de
chestionare pentru a putea determina tipul specific de intarziere in
dezvoltare la copilul respectiv. Acestea cuprind:
- istoricul medical. In timpul efectuarii interviului despre istoricul
medical, psihiatrul pune intrebari generale in legatura cu dezvoltarea
copilului, ca de exemplu, daca ea sau el arata cu degetul parintilor
diferite obiecte.
1
Copiii mici cu autism, adeseori, arata spre obiectele pe care le
doresc, dar nu arata parintilor clar un obiect anume si apoi nu
verifica sa vada daca parintii se uita la obiectul pe care ei l-au
indicat.
- ghiduri de diagnostic pentru autism. Aceste ghiduri contin criteriile
principale de evaluare a autismului si au fost stabilite de
specialisti. Ele sunt concepute pentru copii cu varsta de 3 ani sau mai
mult.
- alte chestionare despre comportament. Teste suplimentare de
diagnostic se pot aplica la copiii mai mici de 3 ani.
- observatiile clinice. Psihiatrul poate dori sa observe copilul cu
intarziere in dezvoltare in situatii diferite. Parintii pot fi
intrebati daca anumite comportamente sunt obisnuite la copilul lor in
acele circumstante.
- teste de evaluare a dezvoltarii si a inteligentei
- se recomanda testele de evaluare a intarzierii in dezvoltare a
copilului si cum afecteaza capacitatea lui sau ei de a gandi si de a
lua decizii
- evaluare somatica
- examene de laborator. Alte teste pot fi utilizate pentru a se
determina daca poate fi vorba de o cauza fizica care ar putea da aceste
simptome.
Aceste teste includ:
- examinarea fizica, inclusiv masurarea circumferintei capului,
greutatii si inaltimii, pentru a se determina daca acel copil are o
crestere normala
- teste de audiometrie, pentru a se determina daca afectiuni din sfera
ORL (probleme de auz) pot fi cauza intarzierii in dezvoltare, in
special daca sunt prezente afectarea abilitatilor sociale si folosirea
limbajului.
- teste pentru identificarea unei intoxicatii cu plumb, in special daca
este prezenta pica (in care o persoana consuma substante care nu sunt
comestibile, cum ar fi pamant sau stropi de vopsea veche). Copiii cu
intarziere in dezvoltare continua sa bage in gura diverse obiecte, in
timp ce acest stadiu este depasit de copiii cu dezvoltare normala.
Acest obicei poate duce la intoxicatia cu plumb, care trebuie
identificata si tratata cat mai curand posibil.
In anumite circumstante pot fi facute teste de laborator suplimentare.
Aceste teste sunt:
- analiza cromozomiala, care poate fi facuta in cazul in care copilul
are intarziere mentala sau daca exista cazuri de intarziere mentala in
familie. De exemplu, sindromul cromozomului X fragil, care determina o
serie de probleme legate de inteligenta sub normal, precum si
comportamente autistic-like, poate fi identificat cu ajutorul acestei
analize.
- o electroencefalograma (EEG), care se recomanda daca exista
manifestari de epilepsie/convulsii, precum un istoric de episoade in
care copilul ramane cu privirea fixa sau daca copilul revine la un
comportament mai putin evoluat, pe care l-a avut anterior (regresie in
dezvoltare).
Tratament
Tratament - generalitati
Diagnosticarea si tratarea cat mai precoce il poate ajuta pe copilul cu
autism sa se dezvolte la potentialul sau maxim. Principalul obiectiv al
tratamentului este imbunatatirea capacitatii generale a copilului de a
functiona.
Simptomele si manifestarile autismului se pot combina in multe feluri
si pot fi variabile din punct de vedere al severitatii. In plus,
simptomele si manifestarile aceleiasi persoane se pot modifica in
cursul timpului.
Din aceste motive, strategiile de tratament sunt adaptate nevoilor
fiecarei persoane in parte si resurselor acelei familii. Totusi, in
general, copiii cu autism raspund cel mai bine la tratamentul bine
structurat si specializat.
Un program care este structurat astfel incat sa ii ajute pe parinti si
sa imbunatateasca aspectele de comunicare, sociale, comportamentale,
adaptative si de invatare ale vietii copilului este cel mai eficient.
Se recomanda urmatoarele strategii pentru ajutarea unui copil in scopul
imbunatatirii functionarii generale si atingerii potentialului sau
maxim.
Antrenamentul si managementul comportamentului. Foloseste intarirea
pozitiva, autoajutorarea si antrenamentul abilitatilor sociale, avand
ca obiectiv imbunatatirea comportamentului si a comunicarii.
In prezent exista mai multe tipuri de astfel de tratamente, cum ar fi:
- Analiza Aplicata a Comportamentului (ABA - Applied Behavioral
Analysis)
- Tratamentul si Educarea Copiilor cu Autism si alte Tulburari de
Comunicare Asemanatoare (TEACCH - Treatment and Education of Autistic
and Related Communication Handicapped Children)
- si integrarea senzoriala
Terapii specializate. Aceste cuprind:
- logopedie
- terapie ocupationala
- fiziokinetoterapie
Cel mai frecvent, medicamentele sunt folosite pentru tratamentul
afectiunilor asociate, cum ar fi :
- depresia
- anxietatea
- hiperactivitatea
- comportamentele de tip obsesiv-compulsiv
Medicul specialist in psihiatria copilului si adolescentului poate da
indrumari in acest sens.
In mass-media si in alte surse de informare au circulat articole
referitoare la terapiile alternative, cum ar fi tratamentul cu
secretina si antrenamentul de integrare auditiva. Atunci cand se ia in
considerare orice tip de tratament, este important sa se cunoasca sursa
de informatie si sa se certifice ca acele studii sunt fondate din punct
de vedere stiintific. Relatarile unui succes individual nu sunt dovezi
suficiente pentru a se sustine folosirea pe scara larga a acelui
tratament. Se recomanda acordarea de atentie studiilor de mai mare
amploare, bine controlate, care pot avea valabilitate.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Parintii care au un copil cu autism trebuie sa aiba o abordare
proactiva pentru a invata despre aceasta afectiune si despre
tratamentul ei, in timp ce vor colabora indeaprope cu persoanele
implicate in ingrijirea copilului. De asemenea, este necesar ca
parintii sa aiba grija de ei insisi, astfel incat sa poata face fata
incercarilor la care sunt supusi avand un copil cu autism.
Autoeducarea parintilor despre autism
Parintii trebuie sa intrebe medicul psihiatru sau sa contacteze
asociatiile care se ocupa de copiii cu autism pentru a invata
tratamentul autismului si pentru a invata cum sa se descurce cu
manifestarile copilului. S-a arata ca acest tip de antrenament reduce
stresul membrilor familiei si imbunatateste functionarea copilului.
Intelegerea afectiunii si cunoasterea ei, a expectatiilor posibile,
este o parte importanta in ajutarea copilului sa devina independent.
Este indicat ca parintii sa se informeze in legatura cu drepturile
educationale ale copilului. Legile asigura anumite drepturi pentru
copiii cu handicap, inclusiv al celor cu autism.
In plus, sunt anumite asociatii care asigura suport copiilor cu autism
si familiilor acestora. Parintii sunt sfatuiti sa se intereseze si la
serviciile de protectie a copilului.
Invatand despre autism, parintii pot fi, de asemenea, pregatiti pentru
momentul in care copilul lor ajunge la maturitate. Unii adulti cu
autism pot trai "pe picioarele lor", pot munci si pot fi la fel de
independenti ca celelalte persoane de varsta lor. Altii au nevoie de un
insotitor permanent.
Parintii sunt sfatuiti sa colaboreze cu alte persoane care sa ii ajute
in ingrijirea copilului lor.
Comunicarea stransa cu alte persoane implicate in educarea si in
ingrijirea copilului este de un mare ajutor pentru membrii familiei.
Cel mai bun tratament pentru copiii cu autism este o abordare in echipa
si aplicarea unui program bine structurat, in mod constant.
Fiecare persoana care este implicata trebuie sa lucreze impreuna cu
celelalte persoane din echipa pentru a urmari obiectivele acestea:
- educatie
- identificarea simptomelor autismului si a tulburarilor asociate si
invatarea modalitatilor de a le face fata
- comportamentul si interactiunile cu alte familii si cu copii de
aceeasi varsta
- adaptarea la diferite medii
- invatarea abilitatilor sociale si de comunicare
Este importanta colaborarea indeaproape cu persoanele implicate in
ingrijirea copilului. Este, de asemenea, important ca psihiatrul sa isi
faca timp sa discute cu parintii despre toate ingrijorarile acestora.
Este important ca parintii sa aiba grija de ei insisi. Parintii sunt
sfatuiti sa invete diverse modalitati de a face fata tuturor emotiilor,
temerilor si ingrijorarilor care apar atunci cand au in grija un copil
cu autism.
Provocarile de zi cu zi si cele pe termen lung la care sunt supusi
cresc mult riscul parintilor si al celorlalti copii din familie de a
face depresie sau alte afectiuni legate de stres. Modalitatea in care
parintii fac fata acestor probleme ii influenteaza pe ceilalti membri
din familie.
Este bine ca parintii sa aiba un hobby, sa viziteze alti prieteni si sa
invete modalitati de relaxare. Sa caute si sa accepte suport din partea
altora.
Pe langa acestea, grupurile de terapie de suport pentru parinti si
pentru alte rude apropiate sunt adesea foarte utile; persoanele care
participa la aceste grupuri pot beneficia adeseori de experienta pe
care altii o impartasesc.
De asemenea, medicul de psihiatrie pediatrica poate face consilierea
parintilor sau a celorlalti copii din familie, in cazul in care apar
probleme in cursul vietii, alaturi de copilul cu autism.
Profilaxie
Pana in prezent, expertii nu au gasit inca nici o metoda de a preveni
autismul.
Au persistat mult timp ipoteze care au sustinut ideea unei asocieri
intre autism si vaccinurile facute in timpul copilariei. Totusi,
numeroasele studii efectuate nu au reusit sa demonstreze clar ca ar
exista o legatura intre autism si vaccinul anti rubeola, oreion si
rujeola (pojar). Daca se evita imunizarea copiilor, acestia si altii
din comunitatea in care ei traiesc vor fi supusi riscului de a face
boli severe, care pot duce la afectiuni serioase si chiar la deces.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|