Relatiile publice in organizatii neguvernamentale Categoria: Referat Marketing
Descriere: OrganizaÅ£iile nonprofit care activează în domeniile de asistenţă
socială, sănătate ÅŸi religie au o mare nevoie de specialiÅŸti în relaÅ£ii
publice. AceÅŸtia au misiunea de a conÅŸtientiza ÅŸi sensibiliza opinia
publică faţă de serviciile pe care le oferă aceste organizaţii şi de a
aduna fonduri pentru finanţarea acestor servicii... |
|
||
|
|
|||
|
1 RELATIILE PUBLICE IN ORGANIZATIILE NEGUVERNAMENTALE INTRODUCERE După 1989, la fel ca şi alte ţări din Europa Centrală şi de Est, în România a crescut numărul de organizatii neguvernamentale. Acestea au adus o contributie importanta la modernizarea societatii. Astfel, pe parcursul a nouă ani, organizaţiile neguvernamentale au preluat, pe fondul unei crize a resurselor statului, funcţii şi roluri care înainte de 1989 reprezentau atribuţii exclusive ale administraţiei, devenind un actor important al promovării valorilor democratice şi a schimbărilor sociale, a unor raporturi noi între stat şi societate. Din 27.000 de organizaţii neguvernamentale înregistrate în România, aproximativ 2.000 sunt active. Cele mai multe dintre ele activează în domeniul cultural şi de recreere, urmate de cele din domeniul social şi al educaţiei. În general, organizaţiile din domeniul social se bucură de o mai mare vizibilitate. Adeseori, ONG-urile pot acoperi anumite nevoi ale comunităţii, mai bine şi mai ieftin decât o poate face sectorul public (exemple frecvente sunt oferite din domeniile asistenţei grupurilor vulnerabile sau al managementului unor instituţii de asistenţă medicală). Sectorul ONG este deseori caracterizat drept nedemn de încredere, fragmentat şi deficitar în asumarea activităţilor colective.In ciuda acestui aspect, sectorul ONG a înregistrat realizări semnificative răspunzând unor nevoi acute. ORGANIZATIILE NEGUVERNAMENTALE Mihaiela Vlasceanu defineste organizatia astfel:”este un grup de oameni intre care se deruleaza interactiuni orientate de obiective relativ comune si specifice”. “Organizatiile neguvernamentale desemneaza toate tipurile de organizatii care nu au scop lucrativ, si sunt, cel putin partial, independente de stat.” Organizatiile neguvernamentale sunt structuri de natura private care activeaza ca persoane juridice si sunt independente in raport cu orice autoritate publica. Ele sunt asociatii sau fundatii nonprofit iar beneficiul pe care organizatiile neguvernamentale il aduc societatii este concurent cu cel al institutiilor publice, in acest caz ONG-urile putand suplini o mare parte din lipsurile pe care aceste institutiile au in domeniul organizatoric, al relatiilor , al activitatilor practice si al promovarii. Termenul de nonprofit indica, de fapt, ca profitul înregistrat la sfârsitul anului fiscal nu va fi distribuit si folosit pentru uzul personal al uneia sau mai multor persoane fizice din cadrul organizatiei (cum se întâmpla în cazul profitului societatilor comerciale care poate fi transformat în dividende pentru asociati), ci este destinat desfasurarii de activitati pentru atingerea scopului generic al organizatiei. Organizatiile neguvernamentale obtin, de obicei, cea mai mare parte a veniturilor ca sponsorizari, donatii sau finantari nerambursabile, si mai rar prin activitati economice generatoare de venituri. ONG- urile apar datorita unor nevoi a comunităţii. Un grup de oameni identifică o problemă a comunităţii, a cetăţenilor care o compun, şi se asociază pentru a o rezolva. Organizaţia trebuie să se asigure permanent că programele pe care le desfăşoară corespund nevoii comunităţii. Fiecare ONG trebuie sa-si defineasca viziunea, misiunea, scopul, precum si obiectivele pe termen scurt si lung. ONG joaca un rol important in toate domeniile de activitate: serviciile sociale, protectia copilului, servicii de sanatate, educatie, drepturile omului, educatie civica, dezvoltare economica. ONG trebuie sa îndeplineasca urmatoarele criterii: a) Sa functioneze ca o entitate structurata: sa aiba o anumita structura organizationala institutionalizata; b) Sa fie de natura privata: separata de autoritatea publica, fapt care însa nu exclude finantare publica; c) Sa respecte criteriul non-distributiei profitului: profiturile obtinute din activitatile desfasurate sa fie folosite doar pentru atingerea obiectivelor declarate; d) Sa se autoguverneze: sa fie capabila sa-si asume decizii privind functionarea interna si relatiile cu alte institutii în mod independent; e) Sa fie voluntare. Organizaţiile nonprofit care activează în domeniile sociale au o mare nevoie de specialişti în relaţii publice. Aceştia au misiunea de a conştientiza şi sensibiliza opinia publică faţă de serviciile pe care le oferă aceste organizaţii şi de a aduna fonduri pentru finanţarea acestor servicii. Ca grup, aceste agenţii au aprobarea implicită a opiniei publice, datorită interesului existent pentru munca desfăşurată de acestea. Bineînţeles că această aprobare de principiu trebuie să se transforme într-un sprijin concret. Pentru o buna functionare, ONG- urile au nevoie de tehnicile specifice activităţii de relaţii publice în patru mari domenii: a) Promovarea - sensibilizarea şi conştientizarea opiniei publice şi demonstrarea importanţei muncii pe care o depun şi a ceea ce se poate realiza cu ajutorul serviciilor acestora; b) Servicii – publicul trebuie să ştie în ce constau aceste servicii şi trebuie convins să apeleze la ele; c) Colectarea de fonduri; d) Angajarea de voluntari. Organizaţiile neguvernamentale îmbunătăţesc eficienţa şi eficacitatea activităţilor socio-economice, ele oferă servicii mai ieftine şi mai bune pentru că folosesc voluntarii. În multe domenii, organizaţiile neguvernamentale desfăşoară munci aproape gratuite (protecţia animalelor, reciclări profesionale, protecţia mediului, educaţie pentru adulţi şi la distanţă, circulaţia informaţiei), în timp ce Guvernul trebuie să plătească funcţionari pentru aceste lucruri. 1 Organizaţiile neguvernamentale includ spiritul de echipă umană, transparenţa şi participarea publică, fără de care o administraţie riscă să nu capete suportul public pentru acţiunile pe care le întreprinde. Organizaţiile nonprofit care activează în domeniile de asistenţă socială, sănătate şi religie au o mare nevoie de specialişti în relaţii publice. Aceştia au misiunea de a conştientiza şi sensibiliza opinia publică faţă de serviciile pe care le oferă aceste organizaţii şi de a aduna fonduri pentru finanţarea acestor servicii In concluzie, ONG - urile romanesti trebuie sa-si contureze o imagine cat mai clara si mai credibila in opinia publica pentru ca semnalele lor de alarma sa declanseze reactii atat atitudinale, cat si comportamentale. Si primii pasi in acesta directie ar fi specializarea ONG-urilor pe domeniul de comunicare / relatii publice si intarirea relatiilor de colaborare cu mass-media. Cu siguranta ca acestea nu sunt singurele solutii, insa folosirea acestor instrumente pot garanta maturizarea acestui sector care poate deveni si in Romania o "a cincea putere". RELATIILE PUBLICE IN SECTORUL COMUNITAR Relaţiile publice reprezintă un domeniu de activitate care în România a apărut abia după anul 1989. Dovadă în acest sens o reprezintă confuziile care se fac, chiar la nivelul schemelor de organizare, între “relaţiile publice” şi “relaţiile cu publicul „. Cristina Coman scrie in cartea sa „ Relatii Publice.Principii si strategii:”...sintagma”relatii publice”este utilizata in chip inpropriu de catre persoane care nu inteleg sau inteleg foarte putin semnificatia ei. Mai grav, este adeseori expresia „relatii cu publicul ” apare ca sinonima cu „ relatii publice” , desi sunt total diferite ca activitate. In alte cazuri , relatiile publice sunt considerate sinonime cu marketingul, cu publicitatea, cu propaganda sau cu manipularea.”. Astăzi, relaţiile publice sunt o profesie complexă practicată de sute de mii de oameni din întreaga lume. Unele organizaţii au propriile lor departamente de relaţii publice, în timp ce altele apelează la firmele specializate de relaţii publice. Specialiştii în relaţii publice lucrează pentru companii, agenţii guvernamentale, asociaţii profesionale şi comerciale, pentru instituţii filantropice, şcoli şi universităţi, spitale, hoteluri şi multe altele. Se lucrează pentru organizaţii mai mici sau mai mari, la nivel naţional sau chiar global. In prezent , dezvoltarea rapida a societăţii, fenomenul globalizării, cu toate faţetele sale, integrarea ţării noastre în structurile europene şi euro-atlantice,toate acestea impun tuturor organizatiilor un ritm alert de adaptare la cerintele tot mai mari ale cetatenilor. Tocmai de acea este necesara prezenta unui specialist in relatii publice in fiecare organizatie (de orice domeniu de activitate ar fi ea). Ce sunt relatiile publice? Raspunsul ar trebui sa vina din cele in jur de 500 de definitii ale termenului. In acest sector relatiile publice consta in activitati de stabilire a unor relatii de incredere intre o organizatie si comunitatea in care aceasta isi desfasoara activitatea. Obiectivele urmarite sunt sa se obtina sprijinul publicului si sa creeze o imagine buna a organizatiei. Relatiile publice reprezinta o forma de comunicare menita sa genereze increderea publicului intr-o organizatie, produs, persoana publica etc., prin prezentarea corecta a realitatilor acesteia. Relatiile publice au si o componenta manageriala, intrucat specialistii domeniului asigura comunicarea pentru organizatie atat in interiorul ei, cat si in relatiile acesteia cu exteriorul. Relatiile publice actioneaza asupra: • descoperirea asteptarilor si nevoilor comunitatii pentru a veni in intampinarea lor; • construirea unei reprezentari pozitive a comunitatii, in privinta organizatiei; • informarea permanenta si coerenta a comunitatii despre organizatie. Specialistul in relatii publice se implica si in activitati de cercetare, management, consiliere, pregatire profesionala (training) si productie (concepe si supervizeaza realizarea unor productii pentru TV sau radio, realizarea de fotografii, diapozitive, site-uri etc.). “Practicianul de relatii publice serveste drept intermediar intre organizatia pe care el o reprezinta si toate publicurile acelei organizatii. Drept urmare, practicianul de relatii publice are responsabilitati si fata de institutie, si fata de diferitele ei publicuri.” Prin tot ceea ce face, el incearca sa obtina si sa pastreze o imagine pozitiva a organizatiei pentru care lucreaza, sa castige increderea publicului, sa atraga atentia mass-media, sa influenteze (atunci cand este cazul) atitudinea publicului fata de organizatie, sa faca in asa fel incat angajatii organizatiei sa fie motivati, intrucat ei sunt primii purtatori de cuvant sa amelioreze comunicarea interna (daca apar conflicte intre departamente) si sa gaseasca si solutii pentru rezolvarea acestora. Etapele procesului de relaţii publice in sectorul ONG. Relaţiile publice sunt activităţi importante în viaţa oricărei organizaţii, indiferent de natura ei: întreprindere, instituţie publică, ONG. Exişti dacă eşti cunoscut. Domeniile de aplicabilitate a relatiilor publice sunt multe dar si obiectivele vizate sunt diferite. Relatiile publice in cadrul ONG se realizeaza pe parametri cat de cat asemanatori cu relatiile publice din orice alta companie comerciala, dar scopul lor final nu are legatura cu cresterea profitului, ci poate a unui profit imaterial. Pentru ca o organizatie sa castige respectul autoritatilor, al finantatorilor, al beneficiarilor si a altor organizatii , trebuie sa isi construiasca o imagine credibila care sa fie recunoscuta de toata lumea. Deci in primul rand specialistul in relatii publice din cadrul organizatiei trebuie sa demareze o campanie de creare (imbunatatire)a imaginii in randul publicului tinta. “Campania de relaţii publice nu este o activitate derulată la întâmplare, sporadic şi „după ureche"; ea este o activitate planificată, structurată şi coordonată, prin care o organizaţie urmăreşte să-şi atingă obiectivele de relaţii publice specifice, în aceste condiţii planificarea unei campanii presupune parcurgerea unor etape bine definite, care se succedă într-o progresie logică; astfel se evită risipa de resurse, timp şi bani.” Inainte de a planifica o strategie trebuie ca specialistul de relatii publice sa cunosca foarte bine publicul caruia urmeaza sa se adreseze. • Stabilirea obiectivelor - intrebarea cea mai importanta in cazul unei campanii de relatii publice este:”Ce dorim sa realizam?” • Cercetarea este cea mai importanta etapa a procesului de relatii publice. - este cheia succesului pentru orice tip de activităţi din domenii precum relatii publice, comunicare, marketing, atât în mediul de afaceri cât şi în zona organizaţiilor non-profit. Fără cercetare, cei care se ocupă de relaţii publice, public affairs şi programe promoţionale ar fi complet lipsiţi de repere în activitatea lor. Cercetarea este o etapa analitica, extrem de utila si baza a oricarei planificari si comunicari. Ea presupune aflarea cat mai multor detalii despre organizatie si despre mediul sau , despre comunitate si despre concurenta. Informatiile trebuie sa fie bine structurate, pentru ca elementele de baza sa poata constitui oricand punct de plecare intr-o ulterioara comparatie si analiza de imagine. • Planificarea sau elaborarea strategiei - in aceasta faza , specialistul PR stabileste prioritatile (pe baza rezultatelor etapei anterioare), intocmeste un plan care va conduce la indeplinirea obiectivelor Un program de relatii publice eficient are la baza o planificare strategica. “Planificarea este o etapa organizationala, in care se identifica nu numai ce ar trebui facut, ci si cand ar trebui incepute, respectiv oprite, anumite activitati.” Lipsa unei gandiri strategice si a unei planificari riguroase poate dauna imaginii sau poate crea confuzie. Planul de relatii publice trebuie sa includa obiective clar formulate pentru atingerea scopurilor organizatiei, strategii pentru atingerea acestor obiective si tactici pentru aplicarea strategiilor . • Implementarea - Trecand la aceasta etapa, specialistul PR are deja un plan care va ajuta organizatia sa isi atinga obiectivele. Este momentul alegerii canalelor de comunicare necesare transmiterii mesajului catre publicul tinta. Canale de comunicare pot fi :radioul, presa scrisa, televiziunea;evenimentele organizate , pliante, brosuri, afise, internet sau alte metode neconventionale(obiecte promotionale,desene pe asfalt, baloane, autocolante...) Este etapa cea mai spectaculoasa , cea care de fapt da “sarea si piperul”meseriei, momentul in care se vede daca planul a fost bine intocmit. Pentru o reusita sigura specialistul PR apeleaza la tactici , de ex. concursuri sau competitii, ceremonii, acte de caritate, diferite activitati promotionale – targuri, expozitii, actiuni de strangere de fonduri, etc • Evaluarea - este ultima faza a unei campanii de relatii publice. Este o etapă care permite identificarea reuşitelor şi eşecurilor, a progreselor înregistrate în ceea ce priveşte informarea şi imaginea organizaţiei şi mai ales, permite corectarea, cu costuri minime, a greşelilor pentru situaţii similare care se pot ivi în viitor. Trebuie sa apara doua tipuri de evaluare intr-o campanie: monitorizare si evaluare finala. Monitorizarea se face la finalul fiecarei activitati intreprinse in cadrul campaniei, care verifica daca planul este bine intocmit, si care da posibilitatea redefinirii prioritatilor pentru atingerea obiectivelor. Evaluarea finala - fiecare campanie de relatii publice trebuie evaluata complet. Ce a mers, ce nu a mers si de ce? Ce s-a transformat intr-o greseala? Ce putea fi facut mai bine?Trebuie descoperit ce anume nu a atins nivelul planificat si de ce. Evaluarea se concentrează asupra a patru aspecte principale (resurse investite, activităţi desfăşurate, rezultate obţinute, impactul realizat) . Relatiile publice sunt un domeniu de activitate atractiv,bazat pe comunicare,creativitate,talent,experienta,incredere. In concluzie, putem afirma ca : - relatiile publice sunt o functie a conducerii institutiei; - relatiile publice sunt o activitate planificata; - relatiile publice se bazeaza pe comunicare totala; - relatiile publice implica o responsabilitate sociala. Intreaga activitatea de Relatii Publice se bazeaza pe comunicare.Comunicarea este o caracteristica umana innascuta ceea ce face multi oameni sa se simta capabili sa se ocupe de Relatiile Publice. BIBLIOGRAFIE • Coman,Cristina, Relatii publice.Principii si strategii, Ed.Polirom, 2001, pg.13 • Milo, Katie, Introducere in relatii publice, Ed.NIM, Bucuresti, 1998, pg 31 • Newsom, Doug, Redactarea materialelor de relatii publice, Ed.Polirom, Iasi, 2004, • Newsom, Doug, Totul despre relatiile publice,Ed. Polirom, Iasi, 2003 • Oprea, Luminita, Responsabilitate sociala corporatista, Editura Tritonic, Bucuresti, 2005, pg.9 |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat Word
Free Download Referat PDF |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
