Andrei Otetea Categoria: Referat Istorie
Descriere: Primul domeniu istoriografic ilustrat de activitatea lui Andrei OÅ£etea a
fost cel al RenaÅŸterii.Întâlnirea dintre istoricul român ÅŸi această
parte a istoriei s-a realizat prin intermediul unuia din cei mai
iluÅŸtrii reprezentanÅ£i ai vieÅ£ii politice italiene în primele decenii
ale secolului al –XVI-lea , Francesco Guicciardini , în activitatea
politică şi intelectuală a căruia s-a manifestat puternic unele din
tendinţele dominante ale epocii ... |
|
||
|
|
|||
|
1 Referat –Istoria istoriografiei româneşti- Andrei Oţetea s-a nascut la 24 iulie 1894 în Mârginimea Sibiului, în satul Sibiel, judeţul Sibiu. A desfăşurat o activitate ştiinţifică şi didactică de înaltă valoare , care l-au aşezat printre marile personalităţi ale istoriografie şi învăţământului universitar din România . Dupa terminarea şcolii elementare din satul natal , Andrei Oţetea s-a înscris la Liceul de Stat din Sibiu , unde în curănd se va naşte în el sentimentul de combatant pentru drepturile poporului său oprimat de regimul dublei monarhii.Lovit in sentimentele sale de român de afirmaţiile denigratoare ale profesorului său de istorie Thuryo Ferenc , el s-a asociat unui grup de 26 de elevi , care a editat o revistă litografiată Izvorul , cu scopul cultivării limbii şi literaturii române , limbă socotită de profesorul său ca slavă. Descoperirea revistei de către Thurzo a dus la exmatricularea elevului, Andrei Oţetea ,care va studia în continuare la Liceul din Braşov. La terminarea studiilor , Andrei Oţetea a făcut parte din primul grup de tineri transilvăneni , trimişi, imediat dupa Unirea din 1918, la studii universitare in Franţa. Cursurile urmate la Sorbona şi Şcoala de ştiiţe politice i-au permis să cunoască o serie de personalităţi ale vieţii culturale din Paris:Andre Siegfried , Hneri Hauvette , care i-au deşteptat interesul pentru Renaşterea italiană , Charles Diehl si Henri Hauser care îl vor indrepta spre cunoaşterea , concepţiei materialismului dialectic şi istoric , din care va face fundamentul teoretic al întregii sale opere. Întors în ţară , după susţinerea doctoratului în litere la Paris , a ocupat succesiv posturile de conferenţiar,(1927-1932), docent(1932-1934) şi profesor la Universitatea din Iaşi , de unde a trecut apoi la cea din Bucureşti , ocupând postul de şef de catedrei de istorie universală (1948-1964).Director al Institutului de Istorie Nicolae Iorga (1947-1948 şi 1956-1970).Andrei Oţetea şi-a vazut recunoscută valoarea ştiintifică a operei sale prin alegerea ca membru titular activ al Academiei Române (din 1955) şi ca vicepreşe-dinte al Academiei Lumii Latine . Opera istorică a lui Andrei Oţetea se distinge printr-o varietate de preocupări , care merge de la ediţia de text şi pricipiile de metodă până la sinteză şi cercetare monografică.În cuprinsul acestei opere se pot distinge câteva direcţii fundamentale de cercetare care au grupat contribuţiile majore ale istoricului:Renaşterea şi Reforma, Pro-blema Orientală , Revoluţia din 1821 şi trecerea de la feudalism la capitalism în ţările române. Primul domeniu istoriografic ilustrat de activitatea lui Andrei Oţetea a fost cel al Renaşterii.Întâlnirea dintre istoricul român şi această parte a istoriei s-a realizat prin intermediul unuia din cei mai iluştrii reprezentanţi ai vieţii politice italiene în primele decenii ale secolului al –XVI-lea , Francesco Guicciardini , în activitatea politică şi intelectuală a căruia s-a manifestat puternic unele din tendinţele dominante ale epocii . Andrei Oţetea şi-a facut iniţierea în în istoria Renaşterii cu o teză de doctorat în litere asupra istoricului florentin Francesco Guicciardini , susţinută la Sorbona în 1926.Operă de erudiţie sigură ţi de larga înnoire documentară a domeniului prin cercetari în arhivele din Florenţa, monografia consacrata lui Guicciardini –François Guichardin .Sa vie publique et sa pensée politique , Paris 1926 a fost baza din care avea să se dezvolte treptat viziunea istoricului despre Renaştere. Lărgirea unghiului de vedere adoptat de istoricul romăn în investigaţia sa asupra lui Guicciardini prevesteşte înţelegerea largă a fenomenului Renaşterii ăn studiile sale ulterioare;mai mult decât atât , cercetarea consacrată marelui om politic şi istoric florentin revelă trasăturile fundamentale ale demersului intelectual al lui Andrei Oţetea. Două au fost principiile călăuzitoare ale lucrării:integrarea omului şi a gândirii sale istorico-politice în marile realităţi ale vremii , în cadrul cărora şi-a desfăşurat activitatea politică şi înţelegerea interdependenţei dintre acţiunea şi gândirea sa politică, , temă înscrisă titlul însuşi al lucrării :Ţelul stdiului nostru e să urmărim evoluţia, dezvoltările şi transformările gândirii lui Guicciardini în cadrul împrejurărilor care au determinat-o...Deşi ne-am limitat la cadrele riguros definite ale unei monografii , am fost siliţi să facem frecvente incursiuni în domeniul istoriei generale .Acţiunea lui Guicciardini a fost strâns legată de cele mai de seamă evenimente sle vremii sale.Chiar şi speculaţiile sale abstracte nu pot fi explicate decât în legatură cu răsturnările care dupa expediţia lui Carol al VIII-lea , s-au petrecut în istoria Florenţei . Realizată după o concepţie cuprinzătoare , lucrarea despre Guicciardini i-a deschis autorului o largă perspectivă asupra Renaşterii în câteva aspecte ale sale de seama în special asupra istoriei politice şi a gândirii politico-istorice ale epocii. Rănd pe râand a cercetat toate componentele esenţiale ale Renaşterii.O lentă şi sistematică operă de clarficare, realizată printr-o neîntreruptă confruntare a propriei sale gândiri cu datele cele mai noi ale ştiinţei europene , a precedat întregirii viziunii de ansamblu .Rezultatele acestei apropieri succesive de ţelul final au fost încorporate într-un şir de studii speciale publicate în periodicele româneşti în anii 1927-1939 (Consideraţiuni asupra genezei şi spiritului Renaşterii ,Renaştere şi reformaţiune , Războaiele religioase din Franţa şi geneza ideii de toleranţă, Cauzele economice ale Renaşterii , Formarea statelor moderne , Descoperirile geografice şi începutul ezpansiunii europene, Lupta pentru supremaţia asupra Italiei şi formarea sistemului politic europeam , Umanismul italian , Problema Renaşterii, ).Cincisprezece ani după teza consacrată lui Guicciardini apare cartea Renaşterea şi Reforma(Bucureşti , 1941) , rezultatul întregului său efort, realizare de marcă a istoriografiei române prin forţa integratoare a gândirii autorului , care a reuşit să găsească elementele de unitate ale uneia din cele mai complexe realităţi istorice , şi prin claritatea expunerii. În viziunea nouă a , lui Andrei Oţetea , Renaşterea e un fenomen global , o reînnoire generală a societăţii europene, care, pornită din zona economiei , s-a propagat treptat în toate domeniile vieţii social-politice.Dezvoltarea comeţului şi a industriei şi deplasarea centrului de greutate în viaţa socială de la ţară la oraş a fost, potrivit lui Oţetea, factorul primordial care a determinat toate celelalte orientări ale societăţii europene în tranziţia de la evul mediu la epoca modernă.Autorul a văzut factorul decisiv al unei evoluţii globale, al cărei rod avea să fie Renaţterea:Forţa care a transformat repausul ăn nelinişte , inerţia în activitate , apatia în geniu calculator şi ambiţia nepotolită , forţa care a înlocuit o ordine statică cu alta esenţial dinamică şi a transferat de la ţară la oraş centrul de gravitate al vieţii, forţa care a aruncat în aer toate ăngrădirile societăţii medievale a fost capitalismul . Urmărind primordial mişcarea petrecută în sfera activităţii economice şi direcţiile ei, Oţetea a integrat apoi în procesul de această înnoire toate aspectele esenţiale ale lumii moderne în devenire :lărgirea orizontului geografic prin explorări şi prin acţiunea conquistadorilor , apariţia statelor moderne şi a unui sistem politic european , renaşterea intelectuală şi artistcă iar în final Reforma. Operă de maturitate a unui ntelect cu puternică vocaţie pentru sinteză , Renaşterea şi Reforma a deschis cercetării un drum pe care l-au urmat apoi mulţi alţi specialişti. Unei iniţiative a lui Nicolae Iorga i se datorează a doua direcţie de istorie universală în care s-a înscris activitatea istoriografică a lui Andrei Oţetea :chestiunea orientală .Punctul de pornire al investigaţiei întreprinse de istoricul român asupra chestiunii orientale a fost bogatul material documentar inedit care se păstra încă de atunci în arhivele de la Neapole , distruse aproape în totalitate î cursul celui de al doilea război mondial, şi anume :rapoartele plenipotenţiarilor Regatului celor doua Sicilii la Istambul în secolul al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea.Dar , ca şi în cazul scrierii consacrate lui Guicciardini , autorul nu s-a mulţumit să aducă la lumină documentele inedite pe care le-a găsit şi să extragă din ele elemente noi , pentru a le adauga faptelor cunoscute , ci a regândit întreaga problematică a temei cercetate –chestiunea orientală-realiyând una din cele mai cuprinzătoare şi pătrunzătoare sinteze în acest domeniu atât de frecvent dezbătut în istoriografia europeană (Contribution à la question d’Orient .Esquisse historique , suive de la correspondance inédite des envoyés du roi des Deux-Siciles à 1 Constantinople ,1741-1821,Bucureşti ,1930). Contribuţia pe care socotomim că o aducem la istoria chestiunii orientale în secolul al XVIII-lea scria autorul în cuvântul său înainte-constă într-o serie de documente inedite şi în palnul schţei noastre istorice; prin plan, autorul desemna modest viziunea de ansamblu nouă pe care a adus-o în cunoaşterea unui aspect esenţial al relaţiilor internaţionale, în plină trasformare, în secolul luminilor , al Revoluţiei franceze şi în timpul Imperiului napoleonian..Şi în această lucrare s-a manifestat capacitatea lui Andrei Oţetea de a cuprinde într-un plan unitar realităţile multiple din interacţiunea cărora a rezultat problema cercetată în toată complexitatea şi în toate problemele sale. Chestiunea orientală se înfăţişează ca o problemă de succesiune din ziua în care victoriile prinţului Eugenoi(de Savoia) au revelat Europei decăderea Imperiului otoman.Dar criza nu a luat forme acute decât din ziua din acre Rusia după ce i-a înfrânt pe suedezi şi poloni, a apăsat cu toată greutatea asupra Turciei .Premisa întregii probleme fiind astfel stabilită în urma unei investigaţii concepute dupaă planul celor mai larg nu-i rămânea decât autorului decât să definească factorii chestiunii orientale şi să le urmărească acţiunea. Incapabilă să rezolve singură chestiunea orientală în folosul ei exclusiv , Rusia a încercat să-şi asigure complicitatea rivalelor ei, iaugurând astfel politica împărţirilor .Cu Austria mai Intâi , apoi cu Franţa ea a visat să-i iygoneacă pe turci din Europa şi să încununeze astfel eforturile politicii ei perseverente prin dobândirea Constantinopolului Urmărind oscilaţiile marii politici europene între aceste două soluţii şi succesivele iniţiative ale evoluţiei ei până în vbremea Restauraţiei şi a Sfintei Alianţe.Documentaţia asupra acestei perioade s-a imbogăţit de când Andrei Oţetea ţi-a redactat opera , numeroase noi lucrare de interpretare au apărut între timp , dar viziunea istoricului român asupra problemei orientale are încă valoare. Convins că istoria naţională nu poate fi înţeleasă decât în cadrul internaţional căruia îi aparţine , Andrei Oţetea a întemeiat în demersul lucrării sale Tudor Vladimirescu şi mişcarea eteristă în Ţările Româneşti 1821-1822 ,Bucureşti ,1945, pe cuprinderea acţiunii lui Tudor Vladimirescu în mişcarea de emancipare naţională a popoarelor balcanice , care şi-a găsit expresia ăn acţiunea Eteriei.Din această perspectivă , autorul a putut oferi o explicaţie coerentă a desfăşurării evenimentelor.Acţiunea lui Tudor se integrează în efortul de înlăturare a dominaţiei otomane care a solidarizat toate forţele social-politice ale societăţii româneşti.De aici colaborarea sa cu boierii din Ţara Românească ,toţi pattenerii acestei înţelegeri fiind convinşi că în spatele Eteriei se afla Rusia.Imprudenţa lui Alexandru Ipsilanti , care a dezvălui rolul important al Rusiei, a determinat dezavuarea de către ţar a ambelor acşiuni-ale lui Tudor Vladimiresu şi a Eteriei-şi a provocat panică în răndul boierimii. Intrat în conflict cu Alexandru Ipsilanti şi expus după dezavuarea ţarului , represaliilor turceşti , Tudor Vladimirescu a fost slit să dea o aparenţă de legalitate acţiunii sale , acceptând o cărmuire formală a boierilor rămaşi la Bucureşti şi intrând în negocieri cu turcii pentru a salva ţara de la o invazie.aceste conflicte au agravat conflictul cu eteriştii , încheiat prin asasinarea lui Tudor. La data când Andrei Oţetea formula aceste concluzii, diferite faţă de cele ale predecesorilor săi , el nu dispunea de piese documentare justificative pentru fiecare afirmaţie a sa.Viziunea de istorie est-şi sud-est europeană asociată cu o forţă de analiză de pătrundere îi permiseseră formularea unei explicaţii care se distingea prin logica sa. Noua interpretare a lui 1821 avea să-şi găsească confirmarea documentară în descoperiri ulterioare.Astfel, Constant Grecescu care avea copia acelui act prin care marii boieri încredinţaau lui Tudor misiunea de a ridica poporul la arme , l-a dat publicităţii după 15 ani de ezitări , de teama reacţiei faţă derăsturnarea desăvârşită a unor opinii cu vechi drepturi de cetate în istoriografia românească.I-a urmat Marcel Romanescu care a editat înâelegerea aceloraşi mari boieri cu Pavel Macedonski , pentru ca în 1955, Andrei Oţetea să descopere în Arhivele de la Budapesta , documentul decisiv pentru demonstraţia tezei sale privind încadrarea luptei lui Tudor în marea mişcare de eliberare naţională a popoarelor din sud-estul Europei :înţelegerea sa cu Eteria. Cercetările în arhivele maghiare şi sovietice au permis autorului să sporească baza documentară a lucrarii sale , care a avut o nouă ediţie ,-Tudor Vladimirescu şi revoluţia din 1821,Bucureşti,1971-substanţial revăzută şi adăugită.Sursele recent descoperite au pus în lumină planul lui Alexandru I de a rezolva problema orientală în beneficiul Rusiei prin sprijinirea pregătirilor de răscoală ale Eteriei , pentru ca odată acţiunea antiotomană declanşată pe faţă , el să poată interveni în Balcani , ca mandatar al Sfintei Alianţe , şi să-şi poarte trupele pe drumul Constantinopolului .Imprudenţa fatală a lui Ipsilanti , care a dat în vileag marea putere aflată în spatele lui , l-a obligat pe ţar să se desolidarizeze de o acţiune care îl compromitea şi i-a năruit planurile. Studiul revoluţiei din 1821 a deschis lui Andrei Oţetea un nou teren pentu cercetare reprezentat de perioada de trecere de la feudalism la capitalism în ţările romăne.Aspectele fundamentale ale problematicii acestei epoci au fost prezentate în comunicarea sa despre Constrângerea extraeconomică a clăcaşilor la începutul secoluluial XIX-lea ,al cărei cuprin indica deja interesul deosebit arătat de autor relaţiilor dintre stăpânii de moşii şi ţăranii clăcaşi.Tema avea să fie reluată şi aprofundată într-un lung şir de studii axate pe ideea de bază a existenţei celei de a doua iobăgii în Moldova şi Ţara Românească.Aici Andrei Oţetea a avut ca punct de plecare încadrarea regimului agrar din Principatele romăne în marea zonă de la răsărit de Elba ,în ale cărei limite se constată agravarea considerabilă a obligaţiilor ţărănimii în beneficiul stăpânilor de domenii , ca urmare a trecerii de la economia de subzistenţă la cea de schimb. Principala contribuţie a lui Andrei Oţetea în fundamentarea tezei celei de a doua iobăgii în Principatele Române a constituit amplul său studiu Consideraţii asupra trecerii de la feudalism la capitalism în Moldova şi Ţara Românească.Autorul relevă similitudinile constatate în evoluţia relaţiilor agrare din cele două ţări româneşti în raport cu regiunile de la est de Elba şi degajă, în acelaşi timp , aspectele specifice româneşti ale procesului de aservire a ţăranilor şerbi , emancipaţi prin reforma lui Constantin Mavrocordat.Înlocuirea servituţii personale prin servitutea reală a fost urmărită de către autor în cadrul unui proces de modificare a structurilor feudale , caracterizat prin extinderea rezervei cerealiere care a dus la creşterea cuantumului clăcii necesare pentru punerea în valoare a rezervei. Teza lui Andrei Oţetea despre cea de a doua iobăgie în Moldova şi Ţara Româneadcă a declanşat o vie controvesă , vederile sale fiind atacate deopotrivă în esenţa lor cât şi în aspecte particulare, principalele obiecţii fiind suprafaţa redusă a rezervei cerealiere pe moşiile din Ţara Româneacă , convertirea clăcii în bani şi ponderea superioară a cantităţilor de cereale provenite din dijme , în raport cu cele rezultate pe rezerva seniorală. Din studiul fazei de tranziţie de la feudalism la capitalism s-au născut şi lucrarile lui Andrei Oţetea consacrate istoriei comerţului românesc în aceată epocă.Lucrarea sa publucată postum,Pătrunderea comerţului românesc în circuitul internaţional (Bucureşti,1977), face sinteza acestor preocupări.Mopolul otoman şi regimul capitulaţiilor au constituit în viziunea autorului , principalle obstacole în calea dezvoltării comerţului românesc la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi la începutul celui următor. Această succintă privire asupra pricipalelor direcţii de cercetare în opera istorică alui Andrei Oţetea , nu poate fi încheiată fără amintirea altor contribuţii ale autorului la cunoaşterea unor momente sau personalităţi ale istoriei moderne.Printre acestea sunt de menţionat studiile privind activitatea şi concepţia istorică alui M. Kogălniceanu şi cercetarea a acordului de la Osborne între Napoleon al III-lea şi regina Victoria .Prin editarea(în colaborare ) a manuscriselor inedite ale lui K.Marx , privind istoria românilor (K . Marx,Însemnări depre români,Bucureşti ,1964), Andrei Oţetea a pus la dispoziţia cercetătorilor un şir de observaţii de cel mai mare interes ale întemeietorului concepţiei materialist-dialectice şi istorice despre trecutul poporului româan. Andrei Oţetea moare la 21 martie 1977 la Paris , iar la 28 martie 1977 istoricul este înmormântat în cimitirul bisericii din satul natal. Traiectoria consecventă a carierei sale intelectuale a dat istoriografiei române o operă care se distinge prin forţa excepţională de analiză şi încadrare a faptelor şi prin claritatea exemplară a expunerii. |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat Word
Free Download Referat PDF |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
