Hercule - mistretul din Erimant
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
Aceasta crima oribila, infaptuita fara voie de Hercule, (care isi
pierduse mintile sub puterea zeitei Mania), este oricum pedepsita de
lege. Iar izbavirea lui Hercule de aceasta crima , dictata de Oracolul
din Delfi, ar putea veni doar daca va deveni sclavul regelui Euristeu si
ii va indeplini acestuia 12 porunci. Aceste porunci, care sunt descrise
ca “muncile lui Hercule” incluzand si episodul cu mistretul de pe
muntele Erimant... |
|
|
1
ESEU
Mistretul din Erimant (din Muncile lui Hercule)
Pentru a intelege pe deplin “munca lui
Hercule”, in care acesta captureaza si ucide mistretul din
Erimant, trebuie sa aruncam o privire peste cele ce stau la baza
acestei intamplari. Altfel, episodul nu ar suna decat ca un eveniment
de vanatoare banal : un individ numit Hercule captureaza si ucide un
mistret, in munti….
Dar lucrurile nu stau atat de simplu si cei care au rabdarea si
curiozitatea necesara, vor descoperi o legenda complexa, cruda si
intriganta….
Povestea lui Heracles (Hercule) e trista si porneste de la
infidelitatea tatalui sau, Zeus; acesta, ravnind la Alcmena, (o
frumoasa muritoare, sotia lui Amfitrion din orasul Teba), ignora faptul
ca el insusi avea o sotie (Hera) si, folosindu-se de puterile sale,
Zeus ia infatisarea sotului Amfitrion si o seduce pe Alcmena.
Fara sa banuiasca nimic, Alcmena daruieste dragostea ei “sotului”
intors din lupta (de fapt impostorul Zeus) si ramane insarcinata.
Dar, nu doar sotii au puteri si sunt bine informati, ci si sotiile :
asadar, inevitabil, Hera, sotia lui Zeus, afla imediat despre
infidelitatea sotului si despre faptul ca un urmas al lui Zeus urma sa
se nasca in curand.
Asa cum se intampla adesea, orice sotie careia dragostea ii este
inselata, incearca sa se razbune, iar Hera nu face exceptie de la
acesta regula.
Ura sa impotriva fiului inca nenascut al lui Zeus o orbeste pe Hera si
in continuare nu are nici o mila in toate planurile sale de a-l ucide
pe acela care era rodul unei aventuri a lui Zeus cu Alcmena, bastardul
Hercule.
Cu toate ca Zeus nu a dovedit o morala prea solida atunci cand a
inselat-o pe Hera, cel putin arata in continuare o calitate de tata :
de a-si proteja ordasala nascuta de Alcmena impotriva furiei Herei.
Puterea Herei este fara margini si Zeus face eforturi serioase sa
combata inventivitatea malefica a Herei, care nu avea decat un singur
tel : sa-l stie pe Hercule mort, cu orice pret.
Zeus, nu face deloc dovada unei inteligente sclipitoare: dupa ce o
inseala pe Hera, se mai si lauda cu isprava lui si anunta public ca va
avea un urmas de la Alcmena.
Orbita de gelozie si ura si folosindu-se de puterile ei magice in
influentarea datei nasterii a doua viitoare mame (a Acmenei si a
altei femei – sotia lui Stenelos), Herei ii este usor sa manipuleze si
pe infidelul sau sot Zeus in asa fel incat, prin promisiunea sfanta
facuta de Zeus, adevaratul sau fiu Hercule sa nu devina in rege, ci un
muritor de rand, un sclav.
Urmeaza un fel de meci de ping-pong intre Hera si Zeus :
Hera - care vrea sa-l vada pe Hercule mort si infidelul
tata Zeus, hotarat sa-si salveze fiul cu orice pret) participand,
cu toate mijloacele, la salvarea lui Hercule din toate incercarile la
care il supune Hera.
Astfel, au loc cateva episoade crude, greu de imaginat, judecand ca in
spatele unor asemenea cruzimi statea o femeie, Hera:
1. Inca de la nastere, Hera incearca sa-l omoare pe
bastardul lui Zeus : o vrajeste pe mama sa naturala Alcmena sa isi
abandoneze fiul in desert; evident , Zeus reactioneaza si il plaseaza
pe pruncul Hercule la sanul Herei, care dormea; prin faptul ca acesta
suge laptele Herei, Hercule devine nemuritor . Legenda spune ca, atunci
cad s-a trezit si l-a vazut pe cel pe care il ura cu toata fiinta sa,
pe bastardul Hercule, Hera l-a smuls de la san atat de repede, incat
stropi de lapte s-au imprastiat in jur si acestia au creat constelatia
care azi se numeste ”Calea Lactee”
2. Mai tarziu, Hera trimite doi serpi veninosi sa il
ucida pe Hercule si pe fratele sau geaman, dar Zeus ii da puteri lui
Hercule, care ucide usor cei doi serpi, devenind astfel un erou a carui
faima va creste necontenit.
3. Ura Herei impotriva lui Hercule atinge maxime fara
imaginatie : chiar si dupa multi ani, cand Hercule are o familie, Hera
, cu puterile ei, o pune pe zeita Mania sa ii ia mintile lui Hercule;
acesta, in delirul sau, isi vede sotia si pe cei trei copii ca pe niste
ciclopi si ii ucide pe toti patru.
In acest moment, e de condamnat cat de
lenes si insensibil a putut fi Zeus,
care nu a mai intervenit la timp, incat
sa impiedice un asemenea act macabru.
Probabil ca sensibilitatea lui primara,
de tata, nu se putea extinde dincolo de
primul ordin de rudenie, nepotii si nora
sa nefiind importanti pentru Zeus
precum Hercule; e un exemplu de cat de
jalnic caracter putea avea acest Zeus:
un fel de Casanova egoist si indiferent
la efectele faptelor sale.
Aceasta crima oribila, infaptuita fara voie de Hercule, (care isi
pierduse mintile sub puterea zeitei Mania), este oricum pedepsita de
lege. Iar izbavirea lui Hercule de aceasta crima , dictata de Oracolul
din Delfi, ar putea veni doar daca va deveni sclavul regelui Euristeu
si ii va indeplini acestuia 12 porunci.
Aceste porunci, care sunt descrise ca “muncile lui Hercule” incluzand
si episodul cu mistretul de pe muntele Erimant.
Individul caruia Hercule ii este “plasat” ca sclav , pentru ispasirea
pedepsei de a-si fi ucis (in lipsa facultatilor mintale) familia,
regele Euristeu, da dovada unui individ cu un caracter vrednic de mila,
fricos si las. Dar Hercule nu avea cum sa judece calitatile
acestui individ si trebuia doar sa-i execute, fara cracnire, toate cele
douastrezece porunci, toate fiind in realitate ticluite de mintea
diabolica a Herei.
Rand pe rand, Hercule isi indeplineste muncile :
- respinge tentatia Desfranarii si alege drumul
Virtutii
- ucide leul din Nemeea, de la care ia pielea vrajita
prin care nu putea patrunde nici o sageata, sabie sau lance si
din care isi face vesminte invincibile.
- Ucide hidra din mlastinile Lernei, cu ajutorul
prietenului sau Iolau; in sangele otravit al hidrei si-a muiat varful
sagetilor, facandu-le arme letale.
- Omoara pasarile uriase din Simfalos, folosindu-se
de pielea de leu si de sagetile otravite
- Captureaza caprioara zeitei Artemis, dupa un an de
urmarire
- Prinde si ucide mistretul de pe muntele Erimant
1
- Curata grajdurile regelui Augias, unde gunoiul de
la trei mii de
boi se adunase cat muntii de inalt… (OBSERVATIE : metoda folosita
de
Hercule (de a dirija doua rauri in care a aruncat tot gunoiul) nu ar
fi, cu siguranta acceptata de legislatia de mediu din zilele noastre,
dar, pe vremea aceea, lucrurile erau mult mai simple; daca un inspector
de mediu l-ar fi prins pe Hercule asupra faptului, poluand doua rauri
cu dejectiile de la ferma regelui Augias, probabil ca ar fi primit cel
putin inca dousprezece munci ca pedeapsa si bietul Hercule nu mai
termina nici azi cu ispasirea lor);
- Captureaza taurul turbat al lui Poseidon, pe care
il aduce in fata stapanului Euristeu;
- Invinge solul mortii, pe Tanatos, redandu-i viata
sotiei lui
Admet, care se sacrificase in locul lui Admet (OBSERVATIE: se pare ca
nici acest Admet nu era prea viteaz, din moment ce a acceptat sa-si
lase sotia sa moara in locul lui)
- Captureaza fiorosii cai ai lui Diomede si iii aduce
lui Euristeu;
- Obtine cingatoarea reginei Hipolita pentru fiica
lui Euristeu, Admeta;
- Lupta si invinge luptatoarele amazoane, starnite de
malefica Hera sa il ucida pe Hercule;
- Captureaza turma de vaci a lui Gerione;
- Rapeste pe Cerber, cainele de paza de la poarta
iadului (Hades);
- Dupa ce smulge informatia de la batranul zeu Nereu,
(afland unde
se gaseste gradina cu mere de aur), in drumul sau Hercule il invinge si
pe uriasul Anteu (personaj care isi refacea puterea cand atingea
pamantul; pentru Hercule, dupa ce l-a tinut pe Anteu deasupra capului
mai mult timp, a fost floare la ureche sa il declare invins);
- Il elibereaza pe titanul Prometeru, dupa ce rapune
cu o sageata otravita pe vulturul ce-i sfasia ficatul;
- Printr-o negociere sireata cu Atlas, Hercule
obtine merele de aur
din gradina hesperidelor (OBSERVATIE: nici Atlas nu este un
personaj
onest, dar are un nivel de inteligenta minim, fiindu-i usor lui Hercule
sa-l pacaleasca);
- Mai sunt si alte incercari pentru Hercule, chair si
dupa ce
termina cu bine cele dousprezece munci, ajungand aproape mort din cauza
otravii care ii mistuia carnea (este aceeasi otrava a hidrei, care de
data aceasta i-a facut festa lui Hercule, prin inconstienta noii sale
sotii Deianira, pe care un ticalos de centaur o sfatuise sa il
otraveasca pe Hercule). In chinuri, Hercule cere sa fie ars pe rug
pentru a-i fi scurtata suferinta dar, in final, Hera, de voie de
nevoie, inceteaza sa-l haituiasca pe Hercule, iar acesta este salvat si
acceptat sa traiasca in Olimp.
Mistretul din Erimant
Sa detaliem acum episodul in
care Euriseu, acest personaj
patetic, las si fara nici o personalitate, (dar ales de cruda si
nemiloasa Hera sa-i puna in aplicare planurile diabolice), decide sa-l
trimita pe Hercule la pierzanie pentru a cincea oara.
Acum lui Hercule i se cere nu doar sa ucida fiorosul mistret de pe
muntele Erimant (ceea ce ar fi fost mult mai usor, cu o sageata
otravita), ci sa-l captureze si sa-l aduca in fata lui Euriseu.
Conform zicalei “cine se aseamna - se aduna”, Euriseu este
inconjurat
de o trupa de sfetnici de aceeasi calitate , care nu fac decat sa
aprobe toate ideile lui Euriseu, indiferent daca acestea erau bune sau
rele.
In toata desfasurarea evenimentelor, resemnarea si supunerea cu care
Hercule duce la indeplinire toate cererile date de acest nevolnic
Euriseu, in comparatie cu puterile supranaturale pe care le poseda si
cu darul nemuririi, creaza cititorului o stare de iritare continua : in
loc sa omoare tot felul de finite stranii, lui Hercule i-ar fi fost
floare la ureche sa-l elimine pe acest pion enervant si sa-si vada de
drumul sau; dar, faptul ca Hercule continua supus, sa execute ordinele
lui Euriseu, dovedeste ca Hercule, a carui constiinta este impovarata
de crima comisa fara voie, este hotarat
sa-si duca pana la capat osanda pentru faptele sale.
In drumul sau catre muntele Erimant, Hercule intalneste un vechi
prieten centaur pe nume Folos.
Gestul laudabil al lui Folos, de a-i oferi ospitalutate lui Hercule,
poftindu-l in casa lui si deschizand un butoi de vin, se transforma
intr-o tragedie.
Vinul din butoi, daruit de Dionisos si destinat numai zeilor, cu aroma
sa, ii atrage pe fratii lui Folos. Acestia, foarte suparati ca Folos a
deschis butioul fara sa fie si ei invitati, pentru un sclav ca Hercule
si, pentru ca nu stiau cu cine au de-a face, incearca sa il omoare pe
Hercule.
Reactia lui Hercule este exagerat de dura : probabil ca nivelul la care
decide sa-i pedepseasca pe centaurii revoltati, (doar pentru ca
aruncasera in el cu niste lemne si cu pietre) , reprezinta o rabufnire
a tuturor umilintelor acumulate, de a ramane supus lui Euriseu; fara sa
mai tina cont de faptul ca, totusi, acei centauri erau fratii lui
Folos, si indiferent ca era in casa lui Folos, Hercule nu se rezuma
numai la administrarea unei batai zdravene, ci el ii zdrobeste pe
majoritatea centaurilor, iar pe cei care incearca sa fuga, ii ucide cu
sange rece, cu sagetile otravite in sangele hidrei.
Cruzimea lui Hercule depaseste orice nivel prin acest gest (centaurii
nu erau pe “lista” lui de asasin si nu era obligat sa ii omoare;
de
aceea, pentru aceasta fapta putem concluziona ca Hercule nu are un
caracter chiar asa de grozav; placerea de a ucide probabil ca isi
capatase radacini mult mai adanci decat ar fi trebuit in sufletul sau…
Oricum, pe ansamblu, exterminarea centaurilor (fratii prietenului
lui
Hercule), este singura fapta condamnabila in toata viata lui Hercule:
aproape toate celelalte creature pe care Hercule le omoara, isi
meritau soarta, asa ca rolul de justitiar al lui Hercule
predomina si
greseala lui ar putea trece neobservata.
Prinderea mistretului e aproape o joaca de copil pentru Hercule : dupa
cateva schimburi de “proiectile” (trunchiuri de copaci, stanci) intre
mistret si Hercule, si dupa o urmarire prin zapada, mistretul obosit
este usor inhatat de Hercule si devine bland ca un mielusel.
Ajuns la Micena , in fata lui Euriseu cu mistretul “in lesa” , Hercule
reuseste sa-i mai dea o ocazie acestuia din urma sa faca o noua vizita
in butoiul sau de arama, unde fricosul Euriseu se refugia ori de cate
ori se simtea putin amenintat (cel putin, in perioada cat l-a avut pe
Hercule in “custodie”, lasul Euriseu a vizitat de multe ori butoiul).
De data aceasta, cand Euriseu ii cere ca fiara imblanzita sa fie
eliberata, Hercule cel intelept intuieste ca mistretul ar fi facut in
continuare prapad daca scapa din mainile sale si decide sa il transeze
si sa il puna la frigare, spre bucuria tuturor.
Din lectura ispravilor lui Hercule, pe langa faptele bune ale acestuia,
(eliminarea unor fiinte rele), este imposibil sa nu remarcam insa si
aspectele negative : o cruzime si o violenta exagerate.
Rareori sau aproape de loc, Hercule foloseste metode pasnice, dialogul
diplomatic, pentru a clarifica o situatie conflictuala : aproape
mereu, el da cu pumnul, sugruma, loveste cu ghioaga sau sageteaza fara
ezitare pe cel care il supara.
Acest mod de rezolvare a problemelor, probabil ca era la moda in
perioada respectiva, dar este bine ca azi sa nu fie urmate aceste
exemple.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|