Razboaie imperialiste
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
La urma urmei, ambitiile Frantei in calitate de putere continentala s-au
dovedit a fi dezavantaje in luptele pe care le-a purtat impotriva
Angliei, deviindu-i calea de la o politica coloniala pozitiva. Anglia a
avut de asemenea avantajul unei putemice traditii maritime si unui
sistem politic relativ liber care incuraja initiativele individuale... |
|
|
1
RAZBOAIE IMPERIALISTE
In secolul XVIII, razboaiele europene au inceput sa afecteze restul
lumii. Marea Britanie si Franta erau implica¬te in razboaie coloniale,
al caror rezultat avea sa influenteze viitorul continentelor.
In secolul XVII, Spania si Portugalia isi pierdusera deja vitalitatea,
desi intinsele lor imperii ramasesera intacte. In Tarile de Jos
incepuse un declin usor dupa grelele razboaie maritime impotriva
Angliei.
Acesta era un semn al cresterii importantei Angliei, desi la inceput
principala sa rivala, Franta, parea mult mai putemica decat ea. Sub
Ludovic al XIV-lea (1643-1715), Franta a fost principala putere din
Europa, tinuta in frau cu dificultate prin coalitii ale celorlalte
state, inclusiv Anglia. In afara Europei, situatia era mai putin clara:
englezii si francezii pareau egali in India si Caraibe, dar si in
America de Nord, unde coloniile franceze din Canada erau mai putine
decat coloniile engleze de pe tarmul Oceanului Atlantic (care au
devenit ulterior Statele Unite).
Slabiciune si putere
La urma urmei, ambitiile Frantei in calitate de putere continentala
s-au dovedit a fi dezavantaje in luptele pe care le-a purtat impotriva
Angliei, deviindu-i calea de la o politica coloniala pozitiva. Anglia a
avut de asemenea avantajul unei putemice traditii maritime si unui
sistem politic relativ liber care incuraja initiativele individuale.
Comertul si expansiunea coloniala aveau sa devina fundamentul
suprematiei Angliei, care a fost recunoscuta destul de tarziu. In
razboiul Ligii de la Augsburg (1689-1697), Anglia si aliatii sai au
controlat ambitiile lui Ludovic al XTV-lea in Europa. Lupte s-au dat si
in America de Nord, dar cand s-a incheiat pacea toate cuceririle au
fost restituite. Problema coloniilor continua sa fie privita ca fiind
de importanta secundara - dar nu si de colonistii englezi si francezi
din America de Nord, a caror lacomie teritoriala a determinat stari
succesive de razboi si pace.
Razboiul pentru Succesiune din Spania (1701-1714) a fost un conflict
european de mari proportii, menit sa decida viitorul Spaniei si al
imperiului spaniol. Cu toate acestea, aspectul colonial al acesteia era
de asemenea semnificativ, iar Marea Britanie (denumita astfel incepand
cu anul 1707) si-a castigat o pozitie superioara, dupa ce a obfinut
controlul asupra stramtorii Gibraltar si a Noii Scotii franceze (fosta
Acadia) din Canada; Franta a recunoscut drepturile Companiei Golfului
Hudson asupra teritoriilor vaste, neexplorate ale tarii. Faptul ca
Marea Britanie beneficia de avantaje comerciale a aparut si intr-una
din clauzele tratatului de pace, care ii dadea dreptul de a furniza
sclavi coloniilor spaniole. Aceasta concesie a dus la conflicte, iar in
1739, mutilarea unui marinar englez de catre autoritatile spaniole a
general ostilitati - "Razboiul urechii lui Jenkins".
In 1744 acesta s-a transformat intr-un alt conflict european complicat,
desi ostilitatile britanice erau indreptate doar impotriva Spaniei si
Frantei. Pe mare, razboiul dintre hotele rivale a fost important in
determinarea partii care sa controleze comunicarea cu coloniile. Acum
insa, interesele locale intensificau luptele coloniale. In India,
Companiile Indiei de Est ale Frantei si Angliei s-au ridicat la lupta,
au intemeiat aliante si au luptat fiecare intr-o tara in care sistemul
politic nativ devenea din ce in ce mai instabil si dezbinat. Energicul
guvernator general al companiei franceze, Joseph Francois Dupleix, a
capturat Madras si a fost pe punctul de a-i alunga pe englezi din India.
Din contra, in America de Nord, soldatii si colonistii munceau
impreuna, fiecare folosindu-se de aliati indieni intr-o lupta crancena
pentru expansiuni teritoriale. Aici, britanicii au avut mai mult
succes, capturand Louisburg, marea fortificatie franceza de pe Insula
Cape Breton, care controla accesul spre fluviul St. Lawrence.
1
Pacea a fost incheiata in 1748, fiecare parte rivala renuntand din nou
la cuceririle sale coloniale. Cu toate acestea, luptele coloniale
atingeau acum apogeul si curand au izbucnit razboaie neprevazute. In
India, un mare efort in vederea expansiunii francezilor a fost
zadarnicit de un nou lider britanic, Robert Clive. Insa, in America de
Nord, francezii au patruns in Valea Ohio si au intemeiat fortul
Duquesne, aflat intr-o pozitie strategica spre vestul Pennsylvaniei,
inabusind un atac al colonistilor americani.
Razboiul de sapte ani
Din nou, luptele coloniale s-au transformat intr-un conflict european
de mari proportii, Razboiul de sapte ani (1756-1763), in care Marea
Britanie si Prusia au luptat impotriva Frantei, Austriei si Rusiei. In
prima parte a razboiului, Marea Britanie a suferit pierderi in toate
coloniile, cu exceptia Indiei. Robert Clive a obtinut o victorie
decisiva asupra francezilor si aliatilor lor la Plassey (1757),
distrugand astfel pozitia pe care o ocupau francezii in India.
In acelasi an, un mare politician si conducator razboinic englez,
William Pitt cel Batran (1708-1778), a preluat controlul asupra
guvernului, elaborand o strategie eficienta. In Europa, Marea Britanie
l-a subventionat pe regele Frederick cel Mare al Prusiei, pastrand o
armata formata din aliati germani pentru a proteja coasta vestica a
Prusiei de francezi. Atacurile asupra coastei franceze aveau de
asemenea ca scop iritarea principalului inamic al britanicilor; insa
cele mai grele lupte se dadeau in celelalte zone, pe mari si in colonii.
Strategia lui Pitt a avut un mare succes. In 1758, Louisburg a fost
capturat, fiind urmat apoi de Fortul Duquesne. Duquesne a fost
redenumit Fortui Pitt, devenind ulterior marele oras Pittsburgh, in
1759, care a devenit cunoscut sub numele de "anul minunat", marina
franceza a fost nimicita in lupta din Golful Quiberon, lasand astfel
insulele Caraibe in mainile britanicilor, iar atacul indraznet al
generalului Wolfe asupra Quebecului a facut posibila cucerirea Canadei.
Marea Britanie era acum principala putere maritima si comerciala -
suprema in America de Nord, dominanta in India si cu o pozitie
consolidata. In Insulele Caraibe si Africa de Vest. Chiar si pierderea
celor Treisprezece Colonii in urma Revolutiei Americane (1775-1783) a
fost doar un esec temporar in dezvoltarea imperiului britanic.
DATE IMPORTANTE
1689-1697
Razboiul Ligii de la Augsburg
1701-1714
Razboiul pentru Succesiune din Spania
1739-1748
Razboiul pentru Succesiune din Austria
1745
Englezii captureaza Louisburg
1746
Francezii ocupa Madras
1754
Francezii infrang pe colonistii din Valea Ohio
1756-1763
Razboiul de sapte ani
1757
Pitt vine la putere. Clive obtine victoria de la Plassey
1758
Francezii pierd Louisburg si Fortul Duquesne
1759
Britanicii ocupa Golful Quiberon si Quebec
1760
Cucerirea britanica completa a Canadei
1775-1783
Razboiul Revolutionar American
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|