Romania, Basarabia si Transnistria in anii celui de-al doilea razboi mondial.
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
În sudul Basarabiei ofensiva s-a desfăşurat spre Reni ÅŸi Cahul. Drept
urmare, la 26 iulie armatele române au atins linia Nistrului, eliberînd
întreg teritoriul Basarabiei, Bucovina de Nord ÅŸi Å£inutul HerÅ£a. Scopul
principal al României în război: eliberarea teritoriilor ocupate de
Uniunea Sovetică în vara anului 1940- a fost realizat... |
|
|
1
• Regimul politic în România (1940-1944).
Cedările teritoriale din vara anului 1940, haosul intern şi criza
economică, presiunea exercitată de legioneri au determinat transformări
radicale în regimul politic al României. În scopul ieşirii din criză,
Carol al II-lea iniţiază formarea unui nou guvern în frunte cu
generalul Ion Antonescu, acordîndu-i împuterniciri dictatoriale. Nu
trecură nici 24 de ore de la numirea în funcţie şi I. Antonescu l-a
impus pe rege să abdice de la tron (6 septembrie) şi apoi să părăsească
ţara.
Ajuns la cîrma statului român, generalul I. Antonescu a încercat să
colaboreze cu partidele „istorice”, dar atît ţărăniştii cît şi
liberalii, fideli principiilor democratice, au refuzat să se asocieze
unui regim de dictatură. În aceste condiţii I. Antonescu a adus la
guvern Legiunea, declarînd România „stat naţional-legionar”. Horia
Sima, conducătorul legionarilor, a devenit viceprim-ministru, iar
majoritatea funcţiilor în guvern au ocupat-o adepţii săi.
Alianţa dintre legionari şi I. Antonescu nu putea fi de lungă durată.
Principiile şi metodele de guvernare pe care le promovau erau diferite.
Grave erau contradicţiile în plan economic şi administrativ. Relaţiile
dintre I. Antonescu şi legionari s-au înrăutăţit brusc mai ales după
asasinarea în noaptea de 26-27 noiembrie 1940 în închisoarea Jilava a
64 de deţinuţi (oameni politici, militari înalţi funcţionari de stat,
printre care Gh. Argeşanu, fost prim-ministru, V. Iamandi, fost
ministru de justiţie, generalul G. Marinescu, fost prefect al poliţiei
capitalei). La 27 noiembrie este asasinat Virgil Madgearu, fost
prim-ministru, economist de seamă. În aceiaşi zi, a fost ucis mişeleşte
marele istoric Nicolae Iorga. Dezmăţul şi crimele luau proporţii tot
mai mari. Politica legionarilor a trezit o largă nemulţumire în ţară.
În aceste condiţii Ion Antonescu a întreprins un şir de măsuri
împotriva legiunii. În conflictul dintre Antonescu şi Garda de Fier,
Hitler a intervenit în favoarea primului. În scopul înlăturării lui I.
Antonescu, la 21 ianuarie, legionarii în frunte cu Horia Sima au
început o rebeliune. Au fost ocupate unele instituţii de stat,
legionarii trecînd la devastări, jafuri şi crime. Ei au prezentat
conducerii statului un şir de cerinţe, printre care formarea unui
guvern alcătuit numai din legionari numiţi de Horia Sima. Ion Antonescu
a întreprins măsuri hotărîte pentru a restabili ordinea, utilizînd în
acest scop armata. În ziua de 22 ianuarie rebeliunea practic a fost
înfrîntă. În scurt timp, la 27 ianuarie 1941 Ion Antonescu a format un
guvern alcătuit în majoritate din militari, cu doar patru civili.
În guvernarea sa I. Antonescu nu s-a sprijinit pe un partid politic. El
considera dictatura militară drept cel mai eficient mijloc pentru
consolidarea situaţiei interne şi realizarea solidarităţii naţionale.
Baza socială a regimului o constituia armata şi funcţionarii aparatului
de stat. I. Antonescu deţinea puterea supremă în stat, întitulîndu-se
Conducător al statului român. El iniţia şi promulga legi, numea şi
revoca miniştrii şi funcţionarii statului, avea dreptul de a încheia
tratate cu alte ţări, de a declara război şi de a încheia pace.
Conducătorul statului nu răspundea în faţa nimănui pentru acţiunile
sale pe plan intern şi extern. Legislaţia, promovată sub formă de
decrete-legi, confirma caracterul dictatorial al regimului. Au fost
adoptate măsuri de natură represivă, în special îndreptate împotriva
legionarilor şi comuniştilor. S-a impus principiul obligativităţii
muncii, întreprinderile fiind militarizate. În domeniul agriculturii de
asemenea au fost înfăptuite măsuri stricte. Toţi sătenii de la 12 ani
în sus erau impuşi la munci agricole. Caracterul politicii interne
între anii 1941-1944 a fost determinat de condiţiile prin care trecea
ţara. Regimul politic al lui I. Antonescu a avut un caracter militar,
autoritar, dar moderat, de toleranţă faţă de opoziţie.
• Angajarea României în război. Elibrerarea
Basarabiei şi a Bucovinei de Nord.
România nu avea semnată o convenţie militară cu Germania, care să
prevadă acţiuni concrete ale armatei române în alianţa cu trupele
germane. În planurile de război ale Germaniei însă, România ocupa un
loc deosebit. În cadrul operaţiunii „Barbarossa”, trupelor române le
revenea rolul de a acoperi armatele germane ce urmau să pornească
ofensiva de pe teritoriul României. I.Antonescu a făcut cunoştinţă cu
planul operaţiei „Barbarossa” la 12 iulie 1941, acceptînd fără ezitare
comanda supremă a armatelor germano-române staţionate în Moldova. S-a
format grupul de armate „General Antonescu”, în componenţa cărui intrau
Armata a 11-a germană şi Armatele 3 şi 4 române. La 22 iunie, armata
română, urmînd ordinul generalului Ion Antonescu, a început operaţiile
împotriva Uniunii Sovetice. Operaţia pentru eliberarea Basarabiei şi a
Bucovinei de Nord a avut două etape. În primele zece zile de război
s-au dat luptă la frontieră. Îndeosebi de înverşunate au fost luptele
din localităţile Cahul, Ungheni, Lipcani pe unde treceau podurile peste
Prut. În urma unor lupte grele sînt eliberate oraşele Bălţi, Soroca,
Orhei. La 16 iulie, a fost părăsit de către unităţile sovetice oraşul
Chişinău. În sudul Basarabiei ofensiva s-a desfăşurat spre Reni şi
Cahul. Drept urmare, la 26 iulie armatele române au atins linia
Nistrului, eliberînd întreg teritoriul Basarabiei, Bucovina de Nord şi
ţinutul Herţa. Scopul principal al României în război: eliberarea
teritoriilor ocupate de Uniunea Sovetică în vara anului 1940- a fost
realizat.
• Participarea armatelor române la operaţiile
militare de la est de Nistru.
1
După eliberarea Basarabiei şi a Bucobinei de Nord, Germania a insistat
asupra participării armatei române la războiul în adîncul teritoriului
sovietic de la est de Nistru. La 27 iulie şi 14 august, Hitler solicita
prin scrisorile adresate lui Ion Antonescu continuarea operaţiilor
militare. Conducătorul statului român I. Antonescu a acceptat fără
condiţii participarea armatei române la operaţiile militare în Est.
Armata română, redusă numeric faţă de prima fază a războiului, a
participat la ofensiva spre Bug, Nipru, Crimeea. Pînă la 15 octombrie
1941 s-au dus lupte grele pentru ocuparea Odesei, pierderile armatei
române constituind 90.000 morţi, răniţi şi dispăruţi. Această campanie
a înrăutăţit brusc relaţiile României cu Anglia şi cu S.U.A., care i-au
declarat război.
A urmat ofensiva pentru cucerirea Crimeei, la care unităţile române au
participat împreună cu Armata a 11-a germană. Luptele au avut un
caracter îndîrjit, Sevastopolul fiind cedat de către trupele sovietice
abia la 4 iulie 1942. cele mai grave pierderi armata română le-a
suferit în bătălia de la Stalingrad. Împreună cu forţele hitleriste
unităţile române au luat parte în anii 1942-1943 la luptele din Caucaz
şi Cuban şi la cele de menţinere a Crimeei (1943-1944).
• Basarabia şi Transnistria în anii 1941-1944.
După retragerea armatelor sovietice, în Basarabia au rămas localităţi
incendiate, întreprinderi distruse, cîi ferate deteriorate. În Chişinău
focul nu a putut fi stins timp de cîteva săptămîni. Au fost aruncate în
aer importante clădiri şi întreprinderi: Palatul Mitropolian, Primăria
oraşului, Banca Comercială, tipografiile, uzina electrică şi staţia de
pompare a apei, postul de radio, cartiere întregi cu sute de magazine
şi case partiulare. În adîncul Uniunii Sovetice au fost evacuate 19
întreprinderi din Chişinău. După eliberarea de către armatele române şi
germane, Basarabia şi Bucovina au constituit în cadrul statului român
două provincii separate, fiecare cu administraţie proprie, reşedinţele
fiind la Chişinău şi Cernăuţi. Locul central în administraţia
provinciei îl ocupa guvernatorul, investit cu funcţii civile şi
militare. Pentru conducerea diferitor domenii ale vieţii sociale şi
economice au fost înfiinţate 9 directorate, printre care: al Afacerilor
Administrative, Finanţelor, Agriculturii, Economiei Naţionale,
Lucrărilor Publice, Învăţămintelor şi Cultelor ş. a. Poliţia,
Jandarmeria şi Siguranţa, căile de comunicaţie, porturile erau
subordonate guvernului de la Bucureşti.
La 13 iulie 1941, guvernator al Basarabiei a fost numit generalul C.
Voiculescu. Sub conducerea lui directoratele şi-au orientat eforturile
la refacerea căilor ferate, a întrprinderilor distruse în rezultatul
luptelor. Pînă la sfîrşitul anului 1942, au fost restabilite 16 din
cele 227 de întrprinderi metalurgice (turnătorii şi ateliere), altele
trei erau în curs de reparaţie. Un rol mare l-au avut industria
uleiului şi morăritul. O preocupare importantă a administraţiei au
constituit-o căile ferate, refacerea şi construcţia podurilor. În
centrele judeţene au fost înfiinţate Camere de Comerţ şi Industria.
Regimul antonescian a dus o politică de încurajare a capitalului
românesc, a promovat specialişti de origine etnică română, susţinînd
pregătirea acestora din rîndurile populaţiei băştinaşe.
O atenţie deosebită a fost acordată dezvoltării agriculturii,
obiectivul primordial fiind aprovizionarea armatei şi a populaţiei cu
produse alimentare necesare. Cultivarea suprafeţelor arabile şi
repartizarea produselo au fost puse sub controlul strict al statului.
Au fost întreprinse şi măsuri pentru asigurarea provinciei cu seminţe,
utilaj agricol, personal tehnic.
În domeniul culturii şi învăţămîntului au fost urmărite obiectivele:
restabilirea şcolilor, promovarea spiritului naţional în educaţia
copiilor, alfabetizarea populaţiei adulte, asigurarea cu personal
didactic necesar, promovarea valorilor culturii naţionale. Pe prim plan
s-a pus organizarea învăţămîntului primar, fapt care avea o importanţă
deosebită pentru ridicarea nivelului ştiinţei de carte a populaţiei
rurale. În anul de învăţămînt 1942-1943 funcţionau de acum 1897 de
şcoli primare. Învăţămîntului primar i s-a dat un caracter practic
„spre a fi cît mai aproape de nevoile vieţii şi ocupaţiei populaţiei”.
Restabilirea învăţămîntului secundar a fost însoţită de mari greutăţi.
Din cauza lipsei de cadre administraţia n-a reuşit să redeschidă toate
liceele care activau în Basarabia înainte de ocupaţia sovietică, multe
din ele fiind transformate în gimnazii. În anul de învăţămînt 1942-1943
funcţionau 10 licee ţi 11 gimnazii.
În anii războiului, în Basarabia şi-au reluat activitatea un şir de
muzee: la Chişinău- Muzeul Regional al Basarabiei şi Muzeul Religios,
iar la Cetatea Albă- Muzeul Arheologic. A fost redeschisă Biblioteca
Centrală din capitală. Statul român a acordat mijloace pentru
restaurarea monumentelor istorice, în special a vechilor cetăţi de la
Nistru, pentru săpăturile arheologice la „Valurile lui Traian”. La
propagarea valorilor culturii româneşti, a tradiţiior şi obiceiurilor
populare au contribuit Căminele Culturale sub egida Fundaţiei Culturale
Regale „Regele Mihai I”.
În teritoriile dintre Nistru şi Bug, după retragerea trupelor sovetice,
prin decretul mareşalului Ion Antonescu, a fost înfiinţat la 19 august
1941 Guvernămîntul Transnistriei. În funcţie de guvernator civil a fost
numit profesorul Gheorghe Alexianu. Guvernămîntul Transnistriei
cuprinde teritoriul fostei R.A.S.S.M., partea de sud a regiunii Viniţa
şi unele raioane din regiunea Nikolaev, în total 44.000 km². Populaţia
alcătuia 1 mil. 200 mii de locuitori. Din punct de vedere
teritorial-administrativ, Transnistria se împărţea în judeţe, raioane,
comune şi municipii. În fruntea judeţului era un prefect, iar fiecare
raion era administrat de un pretor. Iniţial centrul administrativ de un
pretor. Iniţial centrul administrativ era oraşul Tiraspol, apoi de la
17 octombrie 1941 drept capitală a fost desemnat oraşul Odesa.
Activitatea administraţiei a fost orientată spre menţinerea ordinii şi
securităţii, combaterea acţiunilor subversive, restabilirea economiei.
Din martie 1942 colhozurile au fost transformate în obşti de
muncă,
fiecare cuprinzînd brigăzi alcătuite din 20-30 de familii. Repartizarea
produselor agricole era strict centralizată.
• Recuceirea Basarabiei de către U.R.S.S.
În anul 1943 şi în primăvara anului 1944 armatele sovetice au
desfăşurat operaţii ofensive de mare amploare, eliberînd o mare parte a
teritoriului U.R.S.S. La 26 martie 1944, trupele sovetice au ajuns la
rîul Prut, ocupînd teritoriile de nord-est ale României. Pînă la
mijlocul lunii aprilie au fost recucerite judeţele Soroca, Bălţi şi
parţial judeţul Orhei. Unităţile armatei roşii au ieşit pe căile de
acces apre oraşele Iaşi şi Chişinău, creînd un cap de pod la Tiraspol,
lîngă localitatea Chiţcani.
Ofensiva armatelor sovetice pe frontul Iaşi- Chişinău a început la 20
august 1944. trupele Frontului II Ucrainean au desfăşurat ofensiva de
pe capul de pod Chiţcani, iar unităţile Frontului III din nord, făcînd
joncţiune în zona Leuşeni-Leova. Au fot încercuite 18 divizii
germano-române. La 22 august armatele sovetice au intrat în Ungheni,
Căuşeni, Cimişlia, a doua zi la Bender şi Comrat, iar la 24 august este
recucerit Chişinăul. Către 26 august întreg teritoriul Basarabiei se
afla în ânile armatelor sovetice. În rezultatul luptelor au fost
distruse majoritatea oraşelor, întreprinderilor industriale,
drumurilor. În stare dezastruoasă se afla agricultur.
• Lovitura de stat de la 23 august 1944.
România era ameninţată de o invadare totală a armatelor sovetice. I.
Antonescu, în speranţa de a opri înaintarea armatelor sovetice şi de a
obţine condiţii mai favorabile pentru ieşirea României din război, a
respins proiectele de armistiţiu înaintate la Cairo şi Stokcholm.
În aceste împrejurări, opoziţia întreprinde acţiuni tot mai îndrăzneţe
pentru răsturnarea regimului antonescian şi schimbarea cursului politic
al ţării. În scopul coordonării acţiunilor îndretate împotriva acestui
regim, în aprilie 1944, social-democraţii şi comuniştii au creat
Frontul Unic Muncitoresc. Mai tîrziu, la 20 iunie 1944, aceste două
partide au încheiat un acord cu Partidul Naţional Ţărănesc şi Partidul
Naţional Liberal, alcătuind Blocul Naşional Democrat. Scopurile
Blocului erau: semnarea imediată a armistiţiului, alăturarea României
la război împotriva Germaniei, înlocuirea regimului antonescian cu un
„regim constituţional democratic”.
Opoziţia a acceptat, încă la 10 mai 1944, condiţiile de armistiţiu
propus de aliaţi că va întreprinde măsurile necesare pentru răsturnarea
guvernului şi angajarea în război împotriva Germaniei. Cu toate acestea
răspunsul de la aliaţi n-a mai venit. Soveticii ocupaseră teritoriile
Moldovei de Nord şi pentru ei semnarea armistiţiului nu mai prezenta
interes deosebit. Mareşalul Antonescu acceptase şi el, în principiu, la
5 august 1944, încheierea armistiţiului, însă, încrezut în
posibilitatea opririi ofensivei sovietice, spera să obţină condiţii mai
avantajoase.
În condiţiile cînd armata sovetică începuse la 20 august ofensiva
pentru zdrobirea trupelor germane în Moldova şi Basarabia, regele şi-a
asumat responsabilitatea pentru arestarea neîntîrziată a mareşalului.
Momentul potrivit s-a ivit la 23 august, cînd mareşalul I. Antonescu
s-a prezentat la Palatul regal în audienţă la rege. După ce mareşalul a
refuzat să încheie armistiţiul, din ordinul regelui a fost arestat.
Seara, la orele 23, a fost difuzată la radio Proclamaţia regelui Mihai
I către ţară, iar a doua zi, la 24 august, s-a constituit un guvern, în
majoritatea sa din militari, în frunte cu generalul C. Sănătescu. Baza
politică a guvernului o constituia Blocul Naţional Democrat. Prin
declaraţia publicată la 24 august guvernul se obliga să instituie un
regim democratic, cu respectarea libertăţilor politice şi drepturilor
cetăţeneşti. România se angaja în războiul împotriva Germaniei
fasciste. Astfel a fost înfăptuită lovitura de stat, care a avut drept
urmare schimbarea regimului politic din România.
• Participarea României la războiul împotriva
Germaniei fasciste.
Împreună cu armatele aliaţilor, trupele române de la 1 septembrie 1944
au început înaintarea în Transilvania, care fusese ruptă de la România
prin Dictatul de la Viena. Către 25 octombrie inamicul a fost izgonit
din ultimele localităţi româneşti ocupate de trupele germane şi ungare,
astfel încheindu-se eliberarea întrgului teritoriu al ţării după
eliberarea României, armata română, împreună cu cea sovetică, a
participat la luptele din Ungaria, Cehoslovacia şi Austria.
Întreaga economie naţională a României a fost mobilizată pentru nevoile
frontului. Cheltuielile necesare pentru susţinerea armatelor sovetice
şi plata despăgubirilor de război au depăşit de 3,5 ori venitul
naţional al României în anul 1938. la luptele împotriva armatelor
hitleriste, de la 23 august 1944 pînă la capitularea Germaniei naziste,
au participat aproape 540.000 de oameni. În bătăliile purtate au căzut
şi au fost răniţi circa 170.000 de români. În linii generale, România a
pierdut în cel de-al doilea război mondial peste 800.000 de oameni.
Prin participarea la operaţiile militare România a contribuit
substanţial la zdrobirea Germaniei fasciste.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|