1
ISTORIA
EUROPEI
In timp ce
primele urme umane din Europa dateaza din 35.000 i.Hr., primele asezari
umane
apar doar in la 7.000 i.Hr. Primele civilizatii europeane s-au
dezvoltat in
2.000 i.Hr., si anume cea miceneana in insula Creta si aheii in Grecia.
Cam in
aceasi perioada, celtii se raspandesc pe teritoriul
EuropeiGallia,Spania,Germania,Britannia si tracii in Dacia.
Grecia antica
La sfarsitul
epocii bronzului din civilizatiile precedente se naste cea greaca.
Structura
acesteia era de orase-state (dintre care amintim Atena si Sparta),
extrem de
diferite in termeni de cultura si organizare politico-economica.
Expansiunea
teritoriala prin coloniile grecesti extind cultura elena in intreaga
Mediterana
si Asia Mica.
In secolul IV
i.Hr., disputa dintre orasele state, referitoare la teritoriile lor,
faciliteaza ocuparea peninsulei elene de catre regele macedon Filip al
II-lea.
Campania fiului sau Alexandru cel Mare raspandeste cultura elena in cea
mai
mare parte a Asiei si a Africii nordice.
Dacia
S-a nascut din ramura de nord a Traciei.Detinea
epoca de
fier.Intre anii 82-44i.Hr. regele Burebista cucereste tot teritoriul
dac,
devenind rege.Dupa Moartea lui,regatul dac se destrama, fiind refacut
de catre
regele Decebal.In anul 106 d.Hr , este cucerita de catre romani, sub
imparatul
roman Traian.
Roma antica
Grecia
capituleaza in fata nou-nascutei civilizatii romane, care s-a extins
initial
doar in peninsula italica, iar mai apoi in toata Europa. In perioada
expansiunii
sale, Roma a intalnit cea mai mare rezistenta din partea coloniilor
feniciene
din Cartagina, invinse doar la finalul secolului III i.Hr.
Guvernul de la
Roma a fost initial condus de o serie de regi, pentru ca apoi sa treaca
la un
guvern republican, apoi in dictatura lui Sulla si Iulius Cezar si sa
sfarseasca
printr-un imperiu, condus de Augustus in secolul I i.Hr. Cel mai mare
teritoriu
roman s-a inregistrat in secolul II d.Hr., in timpul imparatului
Traian, cand
imperiul se intindea pana la coastele Mediteranei in sud, si toata
Europa pana
la Rin si Dunare in nord (moment in care continea si provincia Dacia).
Civilizatia romana a ajuns la un grad mare de
civilizatie
pana la sfarsitul secolului III d.Hr., cand o serie de razboaie civile
au dat
startul unui lent declin. In secolul IV, imparatii Diocletian si
Constantin cel
Mare au impartit teritoriul roman in Imperiul Roman de Apus si Imperiul
Roman
de Rasarit, pentru a simplifica metoda de guvernare.
Evul mediu
Incepand cu secolul V, Imperiul Roman de Apus a
fost
obiectul unei serii de invazii barbare care au dus la divizarea
continua si
indepartarea de Imperiul Bizantin, care va supravietui inca un mileniu.
In secolul VII
are loc expansiunea arabilor pe coastele Mediteranei, inclusiv in
Sicilia si
Spania. Simultan, Europa fostului Imperiu Roman al Apus isi continua
involutia,
impartindu-se in mici entitati locale cu o economie bazata pe
agricultura
(feudalism). In Occident, singura autoritate cu o organizare
centralizata era
Biserica Catolica, ce avea o influenta temporara din ce in ce mai mare
si un
rol de continuitate privind cultura latina.
O prima
reunificare se face prin Sfantul Imperiu Roman, care apare in jurul
anului 800,
cand Carol cel Mare, rege al francilor isi extinde domnia din Franta in
partea
occidentala a Germaniei si in partea nordica a Italiei. In partea
centrala a
Italiei prinde viata un stat ecleziastic sub conducere papala.
Papa isi va arata
puterea sa politica impresionanta pe care o avea prin declansarea
cruciadelor .
Tot prin acordul papilor s-au creat si ordinele
militar-religioase.
1
Cavalerii Ioaniti
In Evul Mediu
tarziu apar semnalele unei renasteri culturale si comerciale in Europa
occidentala, odata cu afirmarea unor importante orase-stat (ca Venetia
si
Florenta in secolul XI). In acelasi timp incep sa se formeze primele
state
nationale (dintre care Franta, Anglia, Spania si Portugalia).
Pe de alta parte,
Sfantul Imperiu Roman isi continua fragmentarea intr-o serie de feude
italiene
si germane, sub autoritatea formala a imparatului.
Degradarea
conditiile de viata in Europa a facut posibila in secolul XIV epidemia
de ciuma
ce a redus cu o treime populatia in unele tari occidentale.
Unii istorici
considera sfarsitul Evului Mediu ca fiind caderea Constantinopolului si
a
Imperiului Bizantin, in 1453 pe mana turcilor. Acestia vor pastra
orasul,
redenumit Istanbul, capitala a Imperiului Otoman, ce va dura pana in
1919 si
care va cuprinde chiar si Egiptul, Siria si mare parte din Balcani.
Renasterea, Reforma protestanta
Statele care s-au
format la finele secolului XV continua sa-si mareasca puterea, in timp
ce
Biserica, din cauza coruptiei si a conflictelor interne, pierde din ce
in ce
mai multa putere. Dupa Reforma protestanta a lui Martin Luther din
1517, Europa
a fost traversata de o serie de curente, prin care motivele religioase
justificau deciziile politice.
In acelasi timp,
natiunile europene (Spania si Portugalia, urmate de Franta, Anglia si
Olanda)
incep o expansiune coloniala in Asia, Africa si America, aceasta din
urma dupa
a fost descoperita de Cristofor Columb in 1492.
Zona Marea
Baltica este teatrul unor lupte intre Suedia, Polonia si Rusia, ce
reuseste
sa-si anexeze Finlanda si partea orientala a Poloniei.
Revolutia
Franceza si epoca napoleoniana
Refuzul lui
Ludovic XVI de a-si imparti puterile cu asa-numita a treia stare a dus
in 1789
la izbucnirea Revolutiei Franceze, ceea ce va marca sfarsitul monarhiei
franceze si instaurarea republicii in 1791.
Afirmarea
principiilor guvernului democratic si reactia puterilor europene la
preluarea
puterii de catre generalul Napoleon Bonaparte, care a intreprins o
serie de
campanii militare victorioase in Austria, Rusia, Prusia si Anglia.
Primul
imperiu francez este abolit in 1815 dupa infrangerea lui Napolean la
Waterloo.
Restauratia
formelor puterii anterioare revolutiei franceze nu a dispersat
aspiratiile
liberale ale popoarelor europene. La asta se adauga fie transformarile
sociale
legate de Revolutia industriala, fie renasterea miscarilor nationale.
Consecinta a acestui fapt, perioada dintre 1815 si 1871 a fost marcata
de o
serie de motiuni revolutionare si razboaie de independenta care au dat
nastere
unor state nationale, ca Italia si Germania.
Secolul XX
Dupa perioada
relativ pacifica, tensiunile dintre puterile europene vor duce in 1914
la
Primul Razboi Mondial. Pe de-o parte se aliaza Puterile Centrale
-Germania si
Austro-Ungaria - aliate si cu Bulgaria si Imperiul Otoman, iar pe de
alta parte
Antanta -Franta, Regatul Unit si Rusia, apoi aliate cu Serbia, la care
s-au adaugat
in 1915 Italia, in 1916 Romania, iar in 1917 Statele Unite. Rusia s-a
retras
din cauza Revolutiei ruse. Antanta invinge in toamna lui 1918.
Tratatul de la
Versailles din 1919 impunea conditii severe Germaniei. Prin desfacerea
imperiilor german, austro-ungar si rus, s-au format noi state ca
Polonia,
Cehoslovacia si Iugoslavia. Anii urmatori au adus grave probleme
economice,
lucru care va duce la marea criza din 1929-33. Tensiunile care au
derivat din
aceasta criza au dat adus la putere la miscari extremist-nationaliste
ca
fascismul in Italia (1922) si nazismul in Germania (1933).
Dupa semnarea
unui Pactul de Otel cu Italia si a unui pact de non-agresiune cu
Uniunea
Sovietica, Germania da startul in septembrie 1939 celui de Al Doilea
Razboi
Mondial prin invadarea si infrangerea Poloniei, Frantei, Iugoslaviei si
Greciei.
Romania si
Ungaria se alatura Germaniei si Italiei.
Dupa aceste
succese initiale, Germania a atacat in 1941 Rusia, invazie care se
opreste
langa Moscova in decembrie 1941. Japonia ataca Statele Unite la 7
decembrie
1941. Victoria aliatilor in Africa de Nord este urmata de invazia
Italiei in
1943, a Frantei in 1944 si a Germaniei, care capituleaza in mai 1945.
Terminarea
razboiului duce la separarea natiunilor europene in doua blocuri, unul
occidental, NATO, si unul de influenta sovietica, care formeaza Pactul
de la
Varsovia.
Opozitia dintre
cele doua blocuri va conduce la razboiul rece, terminat in 1991 prin
divizarea
Uniunii Sovietice. In acelasi timp, un proces de integrare economica si
politica a dus la dezvoltarea Pietei Europene Comune, si mai apoi a
Uniunii
Europene.
|