Zeii din mitologia greaca
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
Miotologia greacă cuprinde o colecţie de mituri care provin din Grecia
Antică. Aceste povestiri, familiare tuturor grecilor antici, formau
fundamente ritualurilor lor şi erau o reprezentare a lumii, cel puţin
până la Pitagora. Această mitologie reprezintă, în mare parte, sursa
celei romane. În mitologia... |
|
|
1
Miotologia greacă cuprinde o colecţie de
mituri care provin din Grecia Antică. Aceste povestiri, familiare
tuturor grecilor antici, formau fundamente ritualurilor lor şi erau o
reprezentare a lumii, cel puţin până la Pitagora. Această mitologie
reprezintă, în mare parte, sursa celei romane. În mitologia greacă,
zeii reprezintă personificările tuturor forţelor universului.
Bunăvoinţa zeilor putea fi câştigată prin sacrificii şi devoţiune,
aceştia având reputaţia de a fi capricioşi. Până şi iubirile lor puteau
deveni periculoase. Lumea mitologiei greceşti este complexă: războaie,
intrigi şi zei, toate aceste elemente ajungând să se încrucişeze la un
moment dat.
Este important de reţinut că grecii antici
amesctecau evenimentele din mitologia lor cu cele din istorie. De
aesmenea, Iliada şi Odiseea sunt considerate istorice.
Afrodita – zeiţa frumuseţii
Îi aparţinea fierarului zeilor, şchiopul şi hidosul Hefaistos. Legat de
naşterea ei,
există două variante: fiica lui Zeus şi a Dionei însă, pe de altă
parte, se presupunea şi că s-ar fi născut din valurile mării. În ceea
ce priveşte farmecul şi puterea Afroditei, circulau numeroase legende:
un episod cunoscut este acela al infidelităţii ei faţă de Hefaitos
care, descoperind legătura ei cu Ares, a chemat toţi zeii Olimpului
drept martori, surprinzându-i împreună pe cei doi. Un alt episod este
judecata lui Paris: Zeus a poruncit ca mărul de aur aruncat de Eris,
zeiţa vrajbei, şi revendicat în egală măsură de Hera, Atena şi
Afrodita, să fie acordat de un muritor, Paris, aceleia pe care o va
socoti el mai frumoasă. Cele trei zeiţe s-au înfăţişat în faţa lui
Paris şi au început să-şi laude farmecele, promiţându-i fiecare un dar.
Cucerit de frumuseţea Afroditei şi de darul făgăduit de ea – acela de o
lua de soţie pe cea mai frumoasă muritoare, Helena – Paris i-a dat ei
mărul. Alegerea Afroditei şi răpirea Helenei au constituit originea
războiului troian. Cultul ei era prezent, cu precădere, în insulele
Cyprus şi Cythera.
Ares – zeul războiului
Se număra printre cei doisprezece mari zei ai
Olimpului şi era fiul lui Zeus şi al
Herei. Cu toate acestea, era dispreţuit de către părinţii săi şi de
către ceilalţi zei, mai ales de către Atena, din cauza caracterului său
violent, sângeros. În numeroasele mituri legate de numele lui, zeul
apare adesea înfrânt, deţi era simbolul forţei războinice, brutale.
1
Artemis – zeiţa vânătorii
Soră geamănnă cu Apollo, era fiica lui Zeus şi a lui Leto. La început,
a avut aceleaşi
atribute ca şi fratele ei: era o divinitate răzbunătoare, care semăna
molimi şi moarte printre muritori. Când Apollo ajunge să fie
identificat cu Helios (Soarele), Artemis e identificată cu Selen
(Luna). Mai târziu, Artemis capătă atribute de zeiţă binefăcătoare: ea
era considerată protectoare câmpurilor, a animalelor şi a vindecărilor
miraculoase.
Atena –zeiţa înţelepciunii
Una dintre cele mai importante zeităţi din mitologia greacă, era fiica
lui Zeua şi a lui
Metis. Ea personifica forţa moştenită de la Zeus, îmbinată cu
înţelepciunea şi prudenţa lui Metis. Zeiţă războinică, reprezentată cu
coif, suliţă şi egida pe care era zugrăvit capul Gorgonei, Atena a
jucat un rol foarte important în lupta împotriva giganţilor. Era
socotită protectoare artelor frumoase, a meşteşugurilor, a literaturii
şi agriculturii, a oricărei acţiuni care presupunea ingeniozitate şi
inţiativă.
Demetra – protectoarea roadelor pământului
Era fiica lui Cronos şi a Rheei şi aparţinea generaţiei olimpienilor.
Demetra a avut cu
Zeus o singură fiică, pe Persepona. Reîntoarcerea ei pe pământ era
însoţită de venirea primăverii, de renaşterea naturii şi de plinătatea
verii. Absenţa ei era marcată de ariditate, de anotimppul trist al
iernii.
Hera – protectoarea căminului, a căsătoriei
Era soţia “legitimă” a lui Zeus, acest lucru conferindu-i ceva mai
multă siguranţă.
Împărţind tronul, dar nu şi puterea marelui ei stăpân, Hera e adesea
înfăţişată ca o soţie geloasă şi nesăbuit de violentă, care uşor se
simte jignită şi nu pregetă să se răzbune crunt pentru toate
infidelităţile săvârşite de soţul ei. Adeseori, mânia ei se vădeşte
capricioasă şi nejustificată.
Zeus – zeul suprem
Era cel mai mic dintre fiii lui Cronos şi ai Rheei. Ca să-l scape de
urgia tatălui său,
care-şi înghiţea rând pe rând copiii de îndată ce se năşteau, Rhea l-a
ascuns pe Zeus, trimiţăndu-l în Creta, unde a fost îngrijit de nimfe.
Când a crescut mare, Zeus a pus la cale, cu ajutorul Geei şi a lui
Metis, detronarea tatălui său. După ce l-a silit pe Cronos să-şi verse
înapoi copiii înghiţiţi, Zeus, împreună cu fraţii săi reîntorşi acum la
viaţă, I-a declarat râzboi lui Cronos. În ajutorul acestuia, au sosit
însă fraţii săi, titanii. Lupta a durat zece ani şi a luat sfârşit cu
victoria olimpienilor. Zeus a devenit, astfel, stăpânul întregului
Univers. Era cel care împărţea dreptatea printre oameni şi zei, el era
expresia echilibrului şi a ordinii din natură şi din societate. Era
socotit zeul luminii, al fenomenelor naturale, deţinătorul fulgerelor,
şi, mai ales, al trăsnetelor – manifestare cu precădere a forţei şi a
mâniei sala divine. El domnea în palatul său aflat în crestele înalte
ale Olimpului şi, de acolo, înconjurat de ceilalţi zei, cârmuia
destinele lumii, împărţind binele şi răul printre muritori şi veghind
asupra împlinirii destinelor lor.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|