Despre componentele unui calculator
Categoria: Referat
Informatica
Descriere:
Platanele sunt astfel aranjate încât pista 0 de la platanul 1 să fie
situată exact deasupra pistei 0 de la platanul 2 şi 3. Pentru a accesa o
pistă oarecare pe unul din platane, braţul care susţine capetele (numit
actuator) va muta capetele spre acea pistă... |
|
1
Puscas Gabriel-Ciprian
Refrat
Diferenta dintre DDR2 si DDR3 este de construcite interna si de
aranjarea pinilor ! Deci nu sunt compatibile DDR3-urile cu mobo-uri ce
suporta doar DDR2
Ce inseamna bit-bait
Bit-ul reprezintă cea mai mică unitate de informaţie dintr-un
calculator. Denumirea de bit provine de la „binary digit” adică număr
binar.
Biţii nu prezintă prea mare utilitate folosiţi de unii singuri. Pentru
a putea fi cu adevărat folositori biţii sunt grupaţi în unităţi
denumite baiţi. Un bait, aşa cum este el utilizat de majoritatea
calculatoarelor, este format dintr-un grupă de 8 biţi.
Harddisk:
Harddisk-ul (sau harddrive-ul) este principala
componenta de stocare non-volatila a datelor intr-un sistem. Compus din
elemente electronice si mecanice, harddisk-ul stocheaza datele pe
suport magnetic, in mod non-volatil, in conditii normale. Principalii
sai parametri sunt viteza de accesare si transfer a datelor si
capacitatea. Ca si la memoria RAM, cu cat un harddisk este mai mare si
mai rapid, cu atat mai bine. Alegerea unui harddisk depinde mult de
tipul de aplicatii care vor rula predominant pe acel sistem (de
exemplu, un PC pe care se vor face capturi de material video, va
necesita un harddisk in primul rand de capacitate mare, in timp ce un
server de fisiere va avea nevoie de harddisk-uri rapide - de obicei sub
forma unei solutii RAID). Alt parametru important si adesea trecut cu
vederea este dimensiunea memoriei tampon (buffer) a harddisk-ului,
necesara pentru stocarea temporara a datelor de pe harddisk.
Dimensiunea mai mare a acesteia creste probabilitatea ca datele cautate
sa fie continute in ea, la un moment dat, ceea ce sporeste semnificativ
performanta globala a harddisk-ului. De retinut si ca harddisk-ul
ramane si azi una dintre cele mai lente componente ale sistemului,
operatiile de cautare/citire/scriere efectuate la nivelul harddiskului
fiind cu (foarte) mult mai lente decat in cazul memoriei RAM. Interfata
de lucru a harddisk-ului poate fi IDE, SATA sau, in cazul
harddisk-urilor externe, USB.
Structură
Discul dur este format din:
• o placă electronică de control logic,
• un număr de platane (de obicei 2 sau 3), împărţite
în piste şi sectoare,
• capete magnetice de citire/scriere (engl.
read/write heads, R/W heads), de o parte şi de alta a platanelor,
legate printr-un braţ metalic numit actuator
• un sistem electro-mecanic de blocare a capetelor pe
pista de stop (engl. landing zone) atunci când discul e oprit
• şi un motor electric pas-cu-pas.
Funcţionare:
Fiecare platan are două feţe; feţele sunt divizate într-un număr de
piste circulare concentrice, fiecare pistă fiind la rândul ei divizată
în sectoare. Platanele sunt astfel aranjate încât pista 0 de la
platanul 1 să fie situată exact deasupra pistei 0 de la platanul 2 şi
3. Pentru a accesa o pistă oarecare pe unul din platane, braţul care
susţine capetele (numit actuator) va muta capetele spre acea pistă.
Deoarece această metodă necesită doar un singur mecanism de
poziţionare, ea simplifică designul şi coboară preţul. Totuşi, pentru a
accesa o singură pistă trebuiesc mutate toate capetele. De exemplu,
pentru a citi date de pe pista 1 de pe platanul 1, apoi pista 50 pe
platanul 3 si apoi iar pe pista 1 dar de pe al treilea platan, întregul
braţ cu capete trebuie mutat de doua ori. (Eventual s-ar putea şi numai
cu o singură mişcare, dacă pista 1 / platanul 1 şi pista 1 / platanul 3
se citesc simultan, şi abia apoi se sare la pista 50.) Pentru a muta un
braţ trebuie un timp semnificativ, mult mai mare decât timpul de
transfer al datelor. Pentru a minimiza mutările actuatorului trebuie
împiedicată împrăştierea datelor pe mai multe piste.
1
O metodă de a optimiza timpul de acces este ca un grup de date care
sunt accesate secvenţial să fie scrise toate pe o singura pistă. Dacă
datele nu încap pe o singură pistă, atunci se continuă scrierea pe un
platan diferit, dar pe pista cu aceeaşi poziţie. Prin aceasta metodă
braţul nu mai trebuie să-şi schimbe poziţia, ci doar trebuie să fie
selectat capul de citire/scriere potrivit. Selectarea capetelor se face
electronic şi de aceea ea este mult mai rapidă decât mişcarea fizică a
braţului cu capete între piste. În total braţul nu mai execută aşa
multe mişcări.
Pentru a descrie multiplele platane suprapuse se mai foloseşte termenul
de "cilindru". Un cilindru se referă la toate pistele care au acelaşi
număr de pistă, dar care sunt localizate pe diferite platane.
Surse:
Sursa - power supply unit (PSU) asigura fiecarei componente din
PC
cantitatea exacta de current de care are nevoie pentru a functiona.
Sursele contin componente
periculoase la atingere, de aceea ar
trebui desfacute doare de personae calificate in acest domeniu.
Sursele obisnuite din calculatoare transforma curentul
altfernativ de
110V sau 230V in diverse masuri de curent continuu, de regula 3,3V, 5V
si 12V, necesare componentelor din PC.
Exista trei tipuri de surse:
• AT Power Supply – la vechile PC-uri.
• ATX Power Supply – cele mai folosite.
• ATX-2 Power Supply – cele mai noi.
Voltajul produs de sursele AT/ATX/ATX-2
este:
• +3.3 Volts DC (ATX/ATX-2)
• +5 Volts DC (AT/ATX/ATX-2)
• -5 Volts DC (AT/ATX/ATX-2)
• +5 Volts DC Standby: • +5 Volts DC Standby (ATX/ATX-2)
• +12 Volts DC (AT/ATX/ATX-2)
• -12 Volts DC (AT/ATX/ATX-2)
|