Virusii informatici
Categoria: Referat
Informatica
Descriere:
Ultimii sunt acele programe care aparent au oa numita intrebuintare,dar
sunt inzestrati cu proceduri secundare distructive. Totusi, o
clasificare mai amanuntita a virusilor ar arata astfel:.. |
|
|
1
Virusi. Programe antivirus
Virusii informatici – sunt, in esenta,microprograme greu de
depistat,ascunse in alte programe,care asteapta un moment favorabil
pentru a provoca defectiuni ale sistemului de calcul(blocarea
acestuia,comenzi sau mesaje neasteptate,alte actiuni distructive).
Se poate aprecia ca un virus informatic este un microprogram cu
actiune distructiva localizat in principal in memoria interna,unde
astepta un semnal pentru a-si declansa activitatea.
O clasificare riguroasa nu exista inca,dar se poate face tinand
seama de anumite criterii.
In forma cea mai generala virusii se impart in:
• Virusi hardware
• Virusi software
Virusii hardware sunt mai rar intalniti,acestia fiind de regula,
livrati o data cu echipamentul. Majoritatea sunt virusi software,creati
de specialisti in informatica foarte abili si buni cunoscatoari ai
sistemelor de calcul,in special al modului cum lucreaza software-ul de
baza si cel aplicativ.
Din punct de vedere al capacitatii de multiplicare,virusii
se impart in doua categorii:
• Virusi care se reproduc,infecteaza si distrug
• Virusi care nu se reproduc,dar se infiltreaza in
sistem si provoaca distrugeri lente,fara sa lase urme(Worms).
In functie de tipul distrugerilor in sistem se disting:
• Virusi care provoaca distrugerea programului in
care sunt inclusi
• Virusi care nu provoaca distrugeri,dar incomedeaza
lucrul cu sistemul de calcul; se manifesta prin incetinirea vitezei de
lucru,blocarea tastaturii,reinitializarea aleatorie a sistemului,
afisarea unor mesaje sau imagini nejustificate
• Virusi cu mare putere de distrugere,care provoaca
incideante pentru intreg sistemul, cum ar fi: distrugerea tabelei de
alocare a fisierelor de pe hard disk, modificarea continutului
directorului radacina,alterarea integrala si irecuperabila a
informatiei existente
Primii virusi atacau programele gazda. De exemplu, “Brain” inlocuia
numele volumului dischetei cu al sau; “Vendredi 13” crestea dimensiunea
programelor cu 512 octetil “Data crime” si “Vienna” se semnau prin
respectiv 1168 si 648 octeti.
Primele programe antivirus puteau repera usor acesti invadatori.
Creatorii de virusi au reactionat insa prin adoptarea unor strategii
mai performante si au dezvoltat proceduri capabile sa infecteze un
program,fara ca alterarea sa fie prea ostentativa.
Odata introdus pe disc,a doua faza a vietii unui virus este
autoprogramarea. Virusii incearca sa infecteze cat mai multe
programe,inainte de a ataca propriu-zis. Pentru a opera cat mai
eficient, virusii isi lasa semnatur in fiecare program infectat,pentru
a nu-l contamina inca o data. Pe acest principiu lucreaza si
antivirusii,adica pe reperarea unei intruziuni. Ei analizeaza
unitatiile de disc pentru a cauta semnaturile cunoscute. Aceasta
tehnica prezinta insa un defect major: virusul trebuie
indentificat,deci tabela de senaturi trebuie permanent reactualizata.
Virusii au forme de manifestare cat se poate de diverse.Unii se
multumesc sa afiseze mesaje de pace sau sa cante o melodie. Altii
perturba lucrul utilizatorului,insa fara consecinte prea dramatice. De
exemplu.” KeyPress” duce la aparitia pe ecran a sirului “AAAAA”,daca se
apasa tasta “A”. Cei mai neplacuti virusi sunt aceia care sunt
programati pentru distrugerea datelor: stergeri,formatari de disc,
bruiaj de informatii, modificari in bazele de date,etc.
Uneori,virusii atacau dupa o lunga perioada de somnolenta. De
exemplu,” Golden Gate” nu devine agresiv decat dupa ce a infectat 500
de programe, “Cyber TechB” nu a actionat, in schimb, decat pana la 31
decembrie 1993.
Morala: utilizatorul avizat(si patit) trebuie sa aiba grija ca
periodic sa ruleze programe antivitus.
In manualul de utilizare al MS-DOS,Microsoft imparte virusii in
trei categorii:
• Virusi care infecteaza sistemul de boot
• Virusi care infecteaza fisierele
• Virusi Cal Troian
Ultimii sunt acele programe care aparent au oa numita intrebuintare,dar
sunt inzestrati cu proceduri secundare distructive. Totusi, o
clasificare mai amanuntita a virusilor ar arata astfel:
• Armati – o forma mai recenta de virusi,care contin
proceduri ce impiedica dezasamblarea si analiza de catre un antivirus,
editorii fiind nevoiti sa-si dubleze eforturile pentru a dezvolta
antidotul (ex:” Whale”)
• Autoencriptori – inglobeaza in corpul lor metode de
criptare sofisticate facand detectia destul de dificila. Din fericire,
pot fi descoperiti prin faptul ca incorporeaza o rutina de decriptare(
ex: “Cascade”)
• Camarazi – sunt avantajati de o particularitate a
DOS-ului, care executa programele .com inaintea celor .exe. Acesti
virusi se ataseaza de fisierele .exe,apoi le copiaza schimband extensia
in .com. Fisierul original nu se modifica si poate trece de testul
antivirusilor avansati. Odata lansat in executie fisierul
respectiv,ceea ce se execua nu este fisierul .com, ci fisierul .exe
infectat. Acest lucru determina propagarea virusilor si la alte
aplicatii
• Furisati(stealth) – acesti virusi isi mascheaza
prezenta prin deturnarea intreruperilor DOS. Astfel, comanda dir nu
permite observarea faptului ca dimensiunea unui fisier executabil a
crescut,deci este infectat . Exemplu:“512”,”Atheus”,”Brain”,
”Damage”, ”Gremlin”,”Holocaust”,”Telecom”
• Infectie multipla – cu cativa ani in urma virusi
erau repartizati in doua grupuri bine separate: cei care infectau
programele si cei care operau asupra sectorului de boot si a tebelelor
de partitii. Virusii cu infectie multipla,mai rcenti, pot
contamina ambele tipuri de elemente. Exemplu: ”Authax”,” Crazy
Eddie”,”Invader”,” Malaga”,etc
• Polimorfi –sunt cei mai sofisticati dintre cei
intalniti pana acum. Un “motor” de mutatii permite transformarea lor in
mii de variante de cod diferite. Exemplu: ”Andre”,” Cheeba”,”Dark
Avenger”,”Phoenix 2000”,” Maltese Fish”,etc
• Virusi ai sectorului de boot si ai tabelelor de
partitii –ei infecteaza una si/sau cealalta dintre aceste zone critice
ale dischetei sau hard disk-ului. Infectarea sectorului de boot este
periculoasa,deoarece la pornirea calculatorului codul special
MBP(Master Boot Program) de pe discheta se execuata inainte de DOS.
Daca acolo este prezent un virus, s-ar putea sa nu fie reperabil.
Tabelele de partitii contin informatii despre organizare structurii
discului,ele neputand fi contaminate,ci doar stricate. Majoritatea
antivirusilor actuali pot detecta o infectie in MBP,propund,in general,
suprimarea MBP-ului si inlocuirea lui cu o forma sanatoasa( de exemplu
cum procedeaza Norton Antivirus). Exemplu:”
Alameda”,”Ashar”,”Bloodie”,”Cannabis”,”Chaos”.
Modul de infectare
Mecanismul de contaminare clasic consta in ramanerea rezidenta
in memoria interna a secventei purtatoare a virusului, ascunsa intr-un
program care se executa. Programul modificat prin actiunea virusului,cu
secventa de virus incorporata,este salvat pe discul care a fost lansat,
constituind la randul sau un nou purtator de virus. Virusarea este
relativ rapida, avand ca efect infectarea tuturor programelo lansate in
executie,atata timp cat virusul este rezident in memoria interna.
O tehnica mai evoluata de contaminare consta in introducerea
secventei de program ce contine virusul,in urma procesului de instalare
a unui produs; in momentul instalarii produsului,acestuia i se a adauga
instructiuni intr-o secventa ce defineste un cod de virus.
Cele mai vulnerabile fisiere sunt fisierele executabile de tip
.exe si .com, deoarece acestea contin programele in forma executabila,
care se incarca in memoria interna pentru executie,unde se localizeaza
initial virusul; de asemenea, pentru a patrunde in zonele protejate ale
sistemului, virusul are nevoie de drepturi de acces pe care nu la are,
in timp ce programul pe care s-a implantat ii mai gireaza aceste
drepturi,fara ca utilizatorul sa aiba cunostiita de acest lucru.
1
Modalitati de protectie. Programe antivirus
Odata ajuns in calculator,pentru a-si indeplini in mod eficient
scopul,virusul actioneaza in doua etape. In prima faza de
multiplicare,virusul se reproduce doar,marind astfel considerabil
potentialul pentru infectari ulterioare. Din exterior nu se observa
nici o activitate evidenta. O parte a codului de virus testeaza
constant daca au fost indeplinite conditiile de declansare(rularea de
un numar de ori a unui program,atingerea unei anumite date de catre
ceasul sistemului vineri 13 sau 1 aprilie sunt alegeri obisnuite, etc).
Urmatoarea faza este cea activa,usor de recunoscut dupa actiunile sale
tipice: modificarea imaginii de pe ecran,stergerea unor fisiere sau
chiar reformatatrea hard disk-ului.
Pe langa fisierele executabile sunt atacate si datele de baza.
Desii
virusii au nevoie de o gazda pentru a putea supravietui,modul de
coexistenta cu ea este diferit de la un virus la altul. Exista virusi
paraziti care nu altereaza codul gazdei,ci doar se atasaza. Atasarea se
poate face la inceputul, la sfarsitul sau la mijlocul codului gazda, ca
o subrutina proprie.
In contrast cu acetia, altii se inscriu pur si simplu pe o parte
din
codul gazdei. Acestia sunt deosebit de periculosi, deoarece fisierul
gazda este imposibil de recuperat.
Pentru ca virusul sa se extinda, codul sau trebuie executat fie
ca
urmare indirecta a invocarii de catre utilizator a unui program
infectat, fie direct, ca facand parte din secventa de initializare.
O speranta in diminuarea pericolului virusilor o
constituie
realizarea noilor tipuri de programe cu protectii incluse. Una dintre
acestea consta in includerea in program a unei sume de control
care
verifica la lansare si blocheaza sistemul daca este
infectat. In
perspectiva,se pot folosi sisteme de operare mai putin
vulnerabile. Un
astfel de sistem de oprerare este UNIX,in care programul utilizator
care poate fi infectat nu are acces la toate resursele sistemului.
Virusii care se inmultesc din ce in ce mai mult, polifereaza
datorita urmatorilor factori:
• Punerea in circulatie prin retele internationale a
unei colectii
de programe sursa de virusi, pe baza carora s-au scris mai multe
variante de noi virusi
• Aparitia si punerea in circulatie, cu documentatie
sursa completa,
a unor pachete de programe specializate pentru generarea de virusi.
Doua dintre acestea sunt Man’s VCL (Nuke) si PC-MPC de la
Phalcon/Skim; ambele au fost puse in circulatie in 1992.
• Distribuirea in 1992, via BBS-ului bulgar, a
programului MTE - “
masina de produs mutatii”- conceput de Dark Avenger din Sofia. Acest
program este insotit de o documentatie de utilizare suficient de
detaliata si de un virus simplu, didactic. Link-editarea unui virus
existent cu MTE si un generator de numere aleatoare duce la
transformarea lui intr-un virus polimorf. Virusul polimorf are
capaciatetea de a-si schimba secventa de instructiuni la fiecare
multiplicare, functia de baza ramanand nealterata,dar devenind practic
de nedectat prin scanare
• Raspandirea BBS-urilor (Bulletin Board System),care
permit
oricarui utilizator Pc dotat cu un modem sa transmita programe spre si
dinspre un calculator. Un sitem este lipsit de virusi,daca in memorie
nu este rezident sau ascuns nici un virus,iar programele care se
ruleaza sunt curate. In aceasta conceptie, programul antivirus vizeaza
atat memoria calculatoarelor, cat si programele executabile. Cum in
practica nu poate fi evitata importarea de fisiere virusate,metode
antivirus cauta sa asigure protectie in anumite cazuri perticulare,si
anume:
• la un prim contact cu un program,in care se
recunoaste semnatura
virusului, se foloseste scanarea. Aceasta consta in cautarea in cadrul
programelor a unor secvente sau semnaturi caracateristice virusilor din
biblioteca programului de scanare;
• daca programele sunt deja cunoscute, nefiind la
primul contact, se
folosesc sume de control. Aceste sume constituie o semnatura a
programului si orice modificare a lui va duce la o modificare a sumei
sale de control;
• in calculator exista o serie de programe care nu se
modifica,
reprezentand zestrea se soft a calculatorului, care se protejeaza pur
si simplu la scriere.
Scanarea se aplica preventiv la prelucrarea fisierelor din afara
sistemului,deci este utila in faza primara de raspandire a virusilor.
Ea poate fi salvatoare, chiar daca se aplica ulterior (de pe o discheta
sistem curata), in faza activa,deoarece in numeroase cazuri poate
recupera fisierele infectate.
Concluzii:
• aria de actiune; memoria si fisierele de interes;
• protectia se mnifesta la primul contact cu orice
fisier;
• permite dezinfectarea;
• nu detecteaza virusi noi. Orice virus nou trebuie
introdus in lista de virusi a programului de scanare;
• timpul de scanare creste odata cu cresterea
numarului de virusi cautati si cu numarul de fisiere protejate;
• exista alarme false, daca semnatura virusului este
prea scurta;
• foloseste ca resursa memoria calculatorului;
• opereaza automat (ca un TSR).
Sumele de control sunt calculate cu polinoame CRC si pot detecta orice
schimbare in program,chiar daca aceasta consta numai in schimbarea
ordinii octetilor. Aceasta permite blocarea lansarii in executie a
programelor infectate,chiar de virusi necunoscuti, dar nu permite
recuperarea acestora. Metoda este deosebit de utila in faza de
raspandire a virusilor,orice fisier infectat putand fi detectat. In
faza activa,insa metoda este neputicioasa.
Programele de protectie –programe antivirus- au rolul de a realiza
simultan urmatoarele activitati:
• prevenirea contaminarii;
• detectarea virusului;
• eliminarea virusului, cu refacerea contextului
initial;
In general, exista doua categorii de programe antivirus:
• programe care verifica fisierele pentru a descoperi
texte neadecvate sau sematuri de virusi recunoscuti;
• programe rezidente in memoria interna, care
intercepteaza instructiunile speciale sau cele care par dubioase.
In categoria programelor de vierificare se include cele de tip
SCANxxx,unde prin xxx s-a specificat numarul asociat unei versiuni, de
exemplu: SCAN86, SCAN102, SCAN108, SCAN200.
Aceste programe verifica intai memoria interna si apoi unitatea
de
disc specifica, afisand pe monitor eventuali virusi depistati si
recunoscuti in versiunea respectiva. Dupa aceasta verificare,
utilizatorul va incerca aliminarea virusului depistat,prin intermediul
programelor CLEARxxx, prin specificarea numelui virusului; de remarcat
ca, folosind acest program, nu exista certitudinea curatirii
virusilor,datorita fie a nerecunoasterii acestora, fie a localizarii
acestora in locuri care nu pot fi intotdeauna reperate.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|