Manual compresie datelor video
Categoria: Referat
Informatica
Descriere:
Pentru a comprima fişiere video, care pot conţine sau nu, şi sunet, mai
întâi se face captura de pe video sau cu un tuner Tv, cu programul cu
care este livrat placa sau cu un program cu utilizare liberă (Free)... |
|
|
1
Manual pentru compresia datelor video
Vornicescu Silviu
Pentru a comprima fişiere video, care pot conţine sau nu, şi sunet, mai
întâi se face captura de pe video sau cu un tuner Tv, cu programul cu
care este livrat placa sau cu un program cu utilizare liberă (Free).
În urma acestei operaţii se obţin nişte fişiere cu extensia AVI, de
dimensiuni foarte mari, în funcţie de rezoluţia setată la captură şi de
durata capturii.
Dacă utilizăm un sistem de operare din familia 9.x care utilizează ca
sistem de scriere a datelor pe disc, FAT 32, dimensiunea maximă a unui
fişier este de 4 Gb, adică aproximativ 20 de minute.
Dacă utilizăm un sistem de operare din familia NT (2000 sau XP) care
utilizează ca sistem de scriere a datelor pe disc, NTFS, dimensiunea
maximă a unui fişier este foarte mare şi la ora actuală este limitată
doar de mărimea spaţiului liber pe harddisk.
Presupunând că avem fişierul video gata editat şi ne interesează numai
compresia, trecem la pasul următor.
Compresia
Dacă cumva nu avem instalat codecul de compresie, atunci trebuie să
instalăm mai întâi codecul NimoCodePack 5.0 (instalat Full) şi apoi
codecul DivX 5.02. Pro.
După aceea pornim utilitarul VirtualDub. Alegem File \ Open video file
sau apăsăm Ctrl + O.
Acum mergem în meniul Video şi selectăm opţiunea „ Full processing mode
„ dacă cumva nu este deja selectată. Apoi în acelaşi meniu, găsim şi
opţiunea „ Compression „ . Acesta deschide o fereastră în care sunt
afişate toate codecurile, dar noi îl alegem pe DivX 5.02 şi apăsăm
butonul Configure.
Ne apare o fereastră cu numele DivX codec properties care are patru
tabulatoare :
DivX Codec
General Parameters
Advanced Parameters
Manage Settings
Fereastra DivX codec properties
Prima fereastră pe care o vedem, îi aparţine tab-ului DivX Codec.
În caseta Bitrate, primul element este o listă drop-down, care conţine
patru moduri de lucru :
1-pass
= timp de compresie mic,
calitate slabă
1-pass quality-based
= timp de compresie mic, calitate mai bună
2-pass first pass
= timp de compresie mare, calitate bună
2-pass second pass =
timp de compresie mare, calitate mai bună
Se face setarea 2-pass first pass sau mai bine 2-pass second pass.
În marea majoritate a cazurilor, ne interesează o comprimare care să
reducă spaţiul ocupat pe disc fără a renunţa la calitatea cea mai bună
a rezultatului final.
În cazul modului 2-pass, în primul pas se analizează fişierul AVI sursă
şi se determină complexitatea scenelor, iar randarea propriu-zisă a
fişierului se face în al doilea pas. Scenelor mai complexe li se alocă
mai multe date video, iar celor mai puţin complexe, mai puţine. Cu
acest procedeu numit Variable Bit Rate, calitatea este mai bună şi este
relativ constantă, dar în ansamblu comprimarea durează mai mult.
Tot în această casetă, mai există un control de tip slider corelat cu o
căsuţă în care se poate trece bitrate-ul. Bitrate-ul este cantitatea
medie de date care se alocă fluxului video într-o secundă. Cu cât este
mai mare, cu atât mărimea fişierului rezultat este mai mare, dar şi
calitatea imaginii este mai bună. Este recomandat să se folosească
valori între 700 şi 1500 Kb/s. Acest bitrate se poate calcula folosind
programul Advanced Bitrate Calculator, cunoscând durata filmului şi
dimensiunea dorită a fişierului.
În caseta Two-pass encoding log files bifăm opţiunea Use MV file,
pentru că la comprimarea în doi paşi, în primul pas se creează un
fişier log cu observaţiile codecului asupra fişierului video iniţial
iar în al doilea pas se face compresia.
Dacă dorim ca pe lângă fişierul AVI să avem unul DivX bifăm opţiunea
Write DivX MP4 file.
În partea dreaptă avem caseta MPEG4 Tools, care cuprinde următoarele
trei casete de validare :
Use Quarter Pixel – prin această opţiune rezoluţia
mişcării se setează la un sfert de pixel, adică în cele 5 cadre, un
glonţ se va afla succesiv în poziţiile : 1 1,25
1,5 1,75 şi 2.
Use GMC – înseamnă Global Motion Compensation şi
reprezintă un algoritm de îmbunătăţire a calităţii scenelor în care
camera se mişcă pe laterală sau face zoom.
Use Bidirectional Encoding – este folosită pentru
reducerea cantităţii de date şi creşterea calităţii prin introducerea
B-cadrelor (B-Frames). Filmele sunt compuse din secvenţe de cadre, care
se derulează cu 24, 25 sau 30 de cadre pe secundă. Cadrele sunt de trei
feluri : I, P şi B.
Un cadru I (Intraframe sau keyframe în VirtualDub) este o imagine Jpeg
pentru care se folosesc informaţiile video doar din acel cadru.
Un cadru P (Predicted) este codat în funcţie de cel precedent, fie el I
sau P astfel : nu se mai comprimă toată informaţia video, (pentru că
dacă am avea doar cadre I, am lucra cu MPEG 2, nu cu MPEG 4) ci doar
diferenţa faţă de cadrul anterior.
Un cadru B nu este compus doar din informaţia aflată în cadrul
anterior, ci şi din cea aflată în cadrul imediat următor. Avantajele
cadrelor B este că îmbunătăţesc calitatea filmului final exact în
situaţiile în care un obiect în mişcare (cum ar fi un glonţ) descoperă
porţiuni ale imaginii inexistente în cadrul anterior.
Diferenţele între blocuri se calculează pe baza unor blocuri de 8x8
pixeli sau macroblocuri de 16x16 pixeli. Aceasta înseamnă că imaginea
este împărţită în macroblocuri şi blocuri, iar schimbările dintre cadre
se stochează în fişierul final prin analiza unui bloc faţă de acelaşi
bloc din cadrul anterior.
Linia Quick config CLI conţine parametrii din linia de comandă ai
codec-ului şi nu se umblă la ei deoarece ei sunt automat generaţi de
interfaţa grafică a codec-ului.
A doua fereastră aparţine celui de-al doilea tabulator, General
Parameters.
Enable Crop este prima casetă şi o folosim dacă vrem să tăiem din
marginile cadrelor filmului. Pentru că în mod obişnuit, nu dorim să
tăiem nimic, o lăsăm nebifată.
1
Enable Resize este a doua casetă şi o folosim dacă dorim să
redimensionăm în pixeli filmul. Dacă dorim să introducem mai multe date
pe CD, dar cu preţul reducerii rezoluţiei şi deci a calităţii, putem
merge până la 320x240.
Psychovisual Enhancements este un slider care se referă la efectele
psihovizuale şi are trei poziţii : Light, Normal şi Strong. Reprezintă
nişte algoritmi care se bazează pe observaţia că la urmărirea unei
scene, ochiul percepe mai bine anumite detalii faţă de altele. Prin
activarea opţiunii, codecul determină care sunt zonele din cadru sau
din macrobloc, mai puţin perceptibile şi care sunt cele care vor fi mai
vizibile. Efectul este că scade cantitatea de informaţie din zonele mai
puţin perceptibile şi creşte cantitatea de informaţie pentru zonele mai
vizibile. Setările Light sau Normal sunt suficiente.
Pre Procesing Source este şi el un slider, dar cu patru opţiuni :
Light, Normal, Strong şi Extreme. El are rolul de a scoate „zgomotul”
din film. Aceste „zgomote” sunt diverse artefacte apărute pe parcursul
transformării filmului din analog în digital şi se văd mai bine la
filmele mai vechi. Acest filtru corespunde prin analogie, celor care
elimină zgărieturile de pe discurile de vinil la compresia MP3. Setarea
este pe Normal.
Keyframe este o casetă care se referă la specificarea intervalului de
apariţie a keyframe-urilor (Max Keyframe interval). Implicit se
introduce un keyframe la maxim 300 de cadre, adică la 12 secunde, în
cazul în care filmul are 25 de cadre pe secundă. Pentru creşterea
calităţii, putem reduce acest interval la 250 de cadre, adică 10
secunde, fără a creşte semnificativ lungimea fişierului. Creşterea la
peste 300 de cadre, reduce drastic calitatea.
Source Interlace este ultima casetă din acest tabulator şi se referă la
specificarea tipului de întreţesere a cadrelor fişierului.
All frames are progressive – îi spune codecului că
este vorba de
un fişier în care cadrele nu sunt întreţesute (interlaced). Interlaced
este modul de lucru al camerelor video digitale din categoria consumer
şi al televizoarelor. Un cadru complet este descompus în două câmpuri,
numite par şi impar, pentru că ele conţin liniile pare şi impare ale
cadrului. Aceste câmpuri sunt emise pe rând şi există avantajul că este
necesară o lăţime de bandă mică pentru transmitere.
All frames are interlaced – arată codecului că este
vorba de o
captură, deci va deântreţese automat filmul. O alegem în cazul în care
camera video capturează interlaced.
All frames are telecine – se foloseşte în cazul
comprimării unui
film de pe DVD. Acest proces transformă cele 24 de cadre pe secundă ale
unui film de pe peliculă în cele 25 de cadre pe secundă pentru
standardul PAL sau 30 de cadre pe secundă pentru standardul NTSC, prin
duplicarea unor cadre. Procesul invers care are loc în codec se numeşte
IVTC (Inverse Telecine) şi elimină aceste cadre.
A patra fereastră aparţine celui de-al patrulea tabulator Manage
Settings, care este folosit doar pentru salvarea preferinţelor, pentru
a nu fi nevoie să le reintroducem la următoarea operaţiune de codare.
După ce am salvat opţiunile, ne reântoarem în VirtualDub. Acum trecem
la codec-ul audio. Mergem în meniul Audio şi alegem opţiunea „Full
procesing mode”, apoi intrăm din nou în meniul Audio şi alegem
„Compresion”. Acum putem alege codec-ul audio pe care îl dorim. În
fereastra „Select audio compression” alegem codec-ul MP3 dorit şi tot
acolo stabilim şi calitatea codării, alegem Mono sau Stereo.
Cu aceasta, se termină configurarea atât pe partea de video cât şi pe
partea de audio. Pasul următor este crearea fişierului AVI. În meniul
File alegem comanda Save as AVI sau apăsăm F7. Dacă avem mai multe
fişiere pe care dorim să le comprimăm, atunci bifăm căsuţa de validare
din partea de jos :
Don’t run this job now; add it to job control so i can run it in batch
mode.
După ce am terminat de adăugat toate fişierele pentru comprimat, putem
să dăm drumul procesului de comprimare. În meniul File alegem comanda
Job control sau apăsăm tasta F4. Ne apare o fereastră în care se văd
toate fişierele adăugate de noi şi apăsăm butonul Start. După câteva
ore toate fişierele se vor găsi comprimate, în locul stabilit de noi.
Folosirea codec-ului MS MPEG-4 3688 V3
Este un alt codec foarte performat şi mai uşor de folosit, pentru
comprimarea video.
Valoarea de 750 Kilobiti pe secundă este o valoare bună, atât din punct
de vedere a lungimii fişierului final cât şi din punct de vedere al
calităţii imaginii finale.
Calcularea bitrate-ului cu ajutorul programului AdvancedBitRate
Calculator
La pornirea programului ne apare fereastra de mai jos. În partea
superioară, unde scrie „Input Lenght Video (minutes)”, se introduce
mărimea filmului în minute. Mai jos se alege dacă vrem să scriem filmul
pe un CD sau pe două CD-uri de 74 ori de 80 de minute, ori se poate
alege mărimea în MegaBites. Programul afişează automat BitRate-ul
recomandat. De exemplu, pentru un film de 90 de minute, pe care dorim
să îl scriem pe un CD de 700 de Mb, putem scrie 698 Mb, pentru a fi
siguri că rezultatul final va încape pe CD. Programul ne arată că
valoarea recomandată este de 930 Kbit/s.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|