Hackeri
Categoria: Referat
Informatica
Descriere:
Acesti hackeri amatori sunt singurii care ajung în fata justitiei.
Motivul este simplu. Acei hackeri adevarati care îsi pot scrie singuri
nuke - urile, sunt, de obicei destul de inteligenti pentru a face
anumite sisteme care sa induca în eroare pe toti aceea care ar încerca
sa determine sursa atacului... |
|
|
1
Hackeri
Ce sunt hackerii ?
Hackerii sunt pasionaţi ai informaticii, care, de obicei au ca scop
„spargerea” anumitor coduri, baze de date, pagini web etc. Ei sunt
consideraţi infractori, în majoritatea statelor lumii. Hackerii
adevăraţi nu „distrug”, de obicei, pagini inofensive, cum ar fi
paginile personale. Ţintele obişnuite ale atacurilor hackerilor sunt
sistemele importante, care au protecţii avansate şi conţin informaţii
strict secrete, cum ar fi bazele de date ale Pentagonului sau cele de
la NASA. Odată obţinute, aceste fişiere (informaţii) sunt publicate pe
tot Internet-ul, pentru a fi vizionate sau folosite de cât mai multe
persoane.
Orice hacker advărat trebuie să respecte un „Cod de legi al
hackerilor”, care este bine stabilit, cunoscut şi respectat.
Hackeri amatori
Există „hackeri” care atacă ţinte aleatoare, oriunde şi oricând au
ocazia. De exemplu, atacurile tot mai frecvente asupra Yahoo şi Hotmail
au blocat motoarele de căutare şi conturile de mail respective pentru
câteva zile, aducând prejudicii de milioane de dolari.
Aceste atacuri (care reprezintă o încălcare destul de gravă a „Codul de
legi al hackerilor”) au de obicei în spate persoane care „au fost
curioşi numai să vadă ce se întâmplă” sau „au dorit să se distreze”.
Aceşti atacatori virtuali nu sunt hackeri adevăraţi, pentru că nu-şi
scriu singuri nuke - urile (programele pentru bombardare - nucleare) pe
care le folosesc, procurându-şi-le de pe Internet sau din alte surse.
Aceşti hackeri amatori sunt singurii care ajung în faţa justiţiei.
Motivul este simplu. Acei hackeri adevăraţi care îşi pot scrie singuri
nuke - urile, sunt, de obicei destul de inteligenţi pentru a face
anumite sisteme care să inducă în eroare pe toţi aceea care ar încerca
să determine sursa atacului.
Crackeri
Crackerii reprezintă un stil anumit de hacker, care sunt specializaţi
în „spargerea” programelor shareware, sau care necesită un anumit cod
serial. Singurii care sunt prejudiciaţi de această categorie de hackeri
sunt cei care scriu şi proiectează programele „sparte”.
Sistemele de protecţie ale aplicaţiilor respective pot fi „înfrânte”
prin două metode:
Introducerea codului, care poate fi găsit fie pe
Internet, fie cu ajutorul unui program asemănător cu OSCAR 2000, care
este o bibliotecă de coduri.
A doua metodă este folosită pentru sistemele de
protecţie mai avansate, care necesită chei hardware (care se instalează
pe porturile paralele ale computerului şi trimit un semnal codat de
câte ori le este cerut de către programul software), sunt patch-urile.
Ele sunt progrămele care sunt făcut special pentru anumite aplicaţii
software, care odată lansate modifică codul executabil, inhibând
instrucţiunile care cer cheia hardware.
Patch-urile şi bibliotecile de coduri seriale se găsesc cel mai des pe
Internet. Ele sunt făcute de anumite persoane (care sunt câteodată
foşti angajaţi ai firmelor care au scris software-ul respectiv) care
vor doar să aducă pagube firmei proiectante.
Deşi pare ciudat, cracking - ul este considerată „piraterie
computerizată”, reprezentând o infracţiune serioasă. Totuşi, foarte rar
sunt depistaţi cei care plasează patch-uri şi coduri seriale pe
Internet.
Setul de unelte al unui hacker
Precum am mai precizat, hackerii adevăraţi îşi scriu singuri
software-ul ce le e necesar. Multe dintre aceste programe, după ce sunt
testate, sunt publicate pe Internet. Bineînţeles, programele folosite
pentru „spargerea” serverelor de la Pentagon sau pentru decodarea
fişierelor codate pe 64 biţi nu se vor găsi aşa de uşor pe Net, ele
fiind ţinute secrete de realizatorii lor.
Prezentăm în continuare câteva dintre programele pentru hackerii
amatori:
BoGUI BackOrifice. Un produs al The Dead Cow Cult,
Bogui reprezintă un program de control al computerelor din reţeaua
dumneavoastră locală. Comenzi ca System Lockup (sau Restart) nu-l vor
prea bine dispune pe utilizatorul computerului ţintă. Singura problemă
a acestui program este că toate comenzile sunt pachete transmise unui
virus troian, astfel încât, dacă computer-ul destinaţie nu este
infectat, bombardamentul cu Back Orifice nu va avea nici un efect.
Net Nuke. Acest program are o mulţime de versiuni,
deşi toate au acelaşi efect şi mod de operare: trimit un pachet
nedefragmentabil prin reţea, astfel încât când computer-ul ţintă va
încerca să-l defragmenteze, nu va reuşi decât să blocheze portul de
reţea.
Mail Nukers. Sunt programe care bombardează o căsuţă
de poştă electronică cu un număr mare de mesaje (care de obicei
depăşeşte 10000). Acest bombardament duce la blocarea sau chiar
pierderea unei căsuţe de e-mail. Majoritatea acestor programe au
opţiuni care permit trimiterea de mail-uri anonime.
Aceste programe pot fi procurate de către oricine foarte uşor de pe
Internet. Din păcate, unele dintre ele sunt folosite şi ca un mediu de
răspândire a viruşilor, care pot avea efecte secundare foarte grave.
Oricum, nu este recomandată abuzarea de aceste programe sau folosirea
lor în scopuri (prea) distrugătoare.
Mass E - Mail-eri
Mass E - Mail-eri sau spameri sunt acei hackeri care transmit cantităţi
enorme de e-mail (sau alt fel de informaţii), conţinând oferte
nesolicitate, sau informaţii aleatoare, transmise în scopul de a bloca
anumite servere. Majoritatea site-urilor importante cum ar fi Yahoo,
Amazon.com sau Hotmail au anumite sisteme de filtrare care ar trebui să
protejeze serverele respective de atacurile cu cantităţi enorme de
informaţii. Aceste capcane sunt însă uşor de evitat chiar şi de
începătorii în domeniul hackingului.
1
În ultimul timp serverele precizate mai sus precum şi multe altele au
fost supuse la puternice „atacuri cu informaţii”, la care nu puteau
face faţă. S-au trimis mesaje la o capacitate de aproape un MB/secundă,
deşi serverele respective suportau un trafic obişnuit de până la 1 -
1,5 GB săptămânal.
Spamerii, prin atacurile lor prejudiciază cu sute de milione de dolari
serverelor ţintă. Tot odată sunt afectaţi şi utilizatorii serverelor
respective, traficul fiind complet blocat, trimiterea sau primirea
mesajele sau utilizarea altor servicii asemănătoare fiind imposibilă.
Vă întrebaţia cum se pot trimite cantităţi atât de mari de informaţii,
la o viteză uimitoare, fără ca hackerii respectivi să fie localizaţi
fizic. Este relativ simplu pentru ei: transmit mesajele de pe
aproximativ 50 de adrese de mail, după care deviază informaţia
transmisă prin mai multe puncte din lume (diferite servere). Astfel,
este foarte de greu să fie detectaţi, echipele de specialişti de la FBI
lucrând săptămâni (chiar luni) întregi pentru a prinde infractorul
virtual, de multe uri neajungând la rezultate concrete.
Singura problemă (a hackerilor) care apare în cazul acestor devieri
succesive ale informaţiei este aceea că unul din serverele prin care
„trece” informaţia în drumul ei către „ţinta” finală se poate bloca.
Informaţia nu va ajunge în întregime la destinaţie, puterea atacului
scăzând substanţial. Astfel de cazuri se pot considera atacurile din
ultimul timp, serverele afectate nefiind cele vizate de hackeri.
Protecţii
Dacă într-o zi chiar dumneavoastră veţi fi una dintre nefericitele
victime ale atacului unui hacker răutăcios? Cum vă puteţi apăra
reţeaua, baza de date sau pagina de pe web ?
Acestea probleme sunt importante pentru foarte mulţi utilizatori de
computere, care utilizează în mod regulat Internet-ul. Există protecţii
împotriva atacurile hackerilor. Singura problemă este aceea că regulile
şi protecţiile sunt făcute pentru a fi încălcate.
Deci, oricât de complexe şi de sigure ar părea sistemele dumneavoasră
de securitate, ele pot fi ocolite şi „sparte”.
Există totuşi anumite metode care, deocamdată, ar putea îngreuna puţin
viaţa hackerilor, mai ales a spammeri-lor (acesta fiind cel mai folosit
în ultimul timp). Aceste ar trebui în primul rând aplicate de
providerii de Internet (ISP):
Va trebui eliminate toate fişierele necunoscute de
pe servere (care
ar uşura atacurile hackerilor), astfel încât se va ţine o strictă
evidenţă a lor.
Eliminarea pachetelor care au alt header decât
propria adresă de IP
(pachete măsluite). Ele pot fi folosite de unii utilizatori sub
pretextul necesitării anonimatului. Există însă alte modalităţii de aţi
păstra anonimatul, folosind sisteme de criptare şi a unor servere
specializate.
Interzicerea comportamentelor specifice scanării
porturilor. Astfel
se pot dezactiva programele care scanează zeci de mii de porturi din
întreaga lume, pentru a face o listă cu cele vulnerabile.
Scanarea atentă a serverelor de „sniffere”,
programele care reţin
informaţiile importante care intră şi ies dintr-un server
(username-uri, parole, numere de cărţi de credit etc).
Pe lângă metodele de protecţie prezentate mai sus există şi multe multe
altele, mai mult sau mai puţin vulnerabile.
În orice caz, până la aducerea securităţii la un nivel acceptabil mai
este mult de lucru...
Concluzii
Ce sunt hackerii cu adevărat ? Ce vor ei de fapt ? Acestea sunt
întrebări la care numai un hacker adevărat poate răspunde (ceea ce nu
se întâmplă prea des).
Vom încerca totuşi să explicăm câteva din scopurile lor:
Adevăr. Mulţi dintre hackeri „sparg” cele mai
ciudate şi complexe
coduri de la Pentagon şi NASA în speranţa ca vor reuşi să demonstreze
existenţa „omuleţilor verzi” sau a altor „teorii ale conspiraţiei”
Superioritate.Demonstrarea superiorităţii lor faţă
de „marii”
programatori, sistemele informatice şi serverele care le aparţin este
scopul multor hackeri.
Distracţie. Unii hackerii fac „distrugeri” masive
doar pentru a se
distra pe seama celor care îşi văd munca distrusă în câteva secunde.
Protest. „Distrug” anumite site-uri de web sau baze
de date fiindcă nu sunt de acord cu informaţia transmisă de ele.
Bani. Uneori se „sparg” bazele de date de la bănci,
pentru a
transfera câteva milioane de dolari în contul propriu. Aceste
operaţiuni sunt foarte riscante, necesită experienţă în domeniu,
nefiind încercate de prea mulţi hackeri.
Anumiţi hackeri, care au demonstrat de ce sunt în stare, fără a aduce
pagube semnificative, devin consultanţi în probleme de securitate
computerizată. Ei poartă numele de „hackeri în alb”. În câteva luni se
va descoperi o nouă metodă de hacking care să depăşească cu mult
cunoştiinţele hackerului respectiv. Concluzia că hackerii sunt „o
specie ce nu poate evolua în captivitate”.
Într-adevăr, „viaţa de hacker” este foarte incitantă, tentantă, nostimă
şi interesantă, dar în acelaşi timp foarte riscantă şi periculoasă.
Majoritatea statelor lumii consideră hackingul o infracţiune foarte
gravă, pentru care pedeapsa meritată este considerată de obicei
interzicerea folosirii computerului, în unele cazuri, chiar ... PENTRU
TOT RESTUL VIEŢII!!!
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|