Monografia scolii Perieti
Categoria: Referat
Geografie
Descriere:
2.Terenul de la câmp,dat prin împroprietărirea din 1921,în suprafaţă de 5
ha,format din două bucaÅ£i:una de 15 000 metri pătraÅ£i,între terenul
primăriei ÅŸi cimitirul satului,constituind câmp de experienţă,care
ulterior s-a transformat în grădină ÅŸcolară,ÅŸi altă suprafaţă de 35 000
metri pătraÅ£i,în imediata vecinătate a satului care se cultiva cu
cereale... |
|
|
1
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREŞTI
Facultatea de Psihologie şi Sociologie
Specializarea Psihologie
PRACTICA DE SPECIALITATE
ANUL I
NUME STUDENT: VOICU MARIN
MONOGRAFIA ŞCOLII PERIEŢI
Comuna Perieţi ,Judeţul Olt
Comuna
Perieţi,din judeţul Olt se află aşezată în partea de sud-est faţă de
centrul judeţului,oraşul Slatina,la o distanţă de ,aproximativ 20 km de
acesta.Comuna datează pe aceste meleaguri încă din anii 1840-1850.Până
la aceasta dată,comuna a fost aşezată pe o altă vale,spre est,la o
distanţă de 2 km,care şi astăzi poartă numele de Valea cu casele,sau
Valea caselor.Vechea aşezare a fost părăsită din cauza lipsei de
apă şi a văii,care era prea stramtă pentru o aşezare omenească şi
expusă deselor inundaţii.
Locul unde este aşezată comuna în prezent corespunde ,din toate
punctele de vedere ,întrucât valea este mai largă iar ,în partea
de vest curge pârâul Iminog.Pământul este fertil ,asigurând producţii
agricole bune pentru locuitorii comunei.
In preajma anului 1938
comuna avea circa 350 de familii , iar ocupaţia de bază a locuitorilor
era agricultura.Ei lucrau pe moşiile boierilor care ocupau aproape
întreg teritoriul comunei.Datorită lipsei de pământ ,pentru care
luptaseră şi ţăranii din comuna Perieţi ,90% din numărul locuitorilor
erau dişmaşii moşierilor.Datorită vieţii grele ,lipsită de mijloace de
existenţă, mortalitatea infantilă ajunsese la 25% din totalul celor
nou-născuţi.
Doctorii satelor ,în acele
vremuri ,erau babele ,care prin vrăjitoriile lor ,nu făceau altceva
decât să ducă pe om spre mormânt.
In domeniul învăţământului
şi culturii se poate spune că nu exista nici cea mai mică preocupare
pentru cuprinderea copiilor de vârstă şcolară în clasele I-IV,ceea ce
făcea ca numărul analfabeţilor să crească în fiecare an.Anul 1938 şi
anii urmatori ,până în 1945,au fost anii care au dat cel mai mare număr
de neştiutori de carte.
ISTORICUL.Şcoala a luat fiinţă,dupa spusele bătrânilor din sat,cam pe
la 1850.Primul învăţător nu se ştie precis cine a fost .Se zice că ar
fi fost un cântăreţ din Priseaca,numit Prisăcaru,fost şi logofăt.Cam
din anul 1865 ,a îndeplinit funcţia de învăţător Anton Dinu,până la
anul 1870,după care i-a luat locul Marin Vasile Rădoi, „candidatul”,cum
i se zicea în acele vremuri,probabil pentru că învăţase ceva carte la
şcoala de candidaţi ,la Slatina ,la şcoala Ionaşcu.Pe la anul 1885 s-a
dărâmat localul de şcoală iar copiii se duceau să înveţe la şcoala din
satul vecin Mierleşti,la învăţătorul Dumitru Măgureanu,până în anul
1887,când s-a construit un alt local şi a venit ca învăţător Gheorghe
Stănescu , din Aluniş,învăţător cu diplomă care a stat până în 1890.In
acest timp, numărul elevilor nu trecea de 15-20.Din anul 1890, a veni
ca învăţător Florea Drăghicescu ,din localitate,absolvent al Şcolii
Normale din Câmpulung ,care a funcţionat până la ieşirea la pensie ,în
anul 1918.
Toate aceste date sunt luate din însemnările doamnei învăţătoare
Virginia Toma,care la rândul ei le-a cules de la bătrânii din
sat,majoritatea de la moş Codiţă Antonescu,fiul lui Anton Dinu,primul
învăţător,întrucât în arhiva şcolii din acea vreme nu s-au găsit
documente decât din anul 1918,cele anterioare fiind distruse în timpul
războiului de întregire .
Tot din însemnările doamnei învăţătoare Virginia Toma ,culese de la moş
Codiţă Antonescu, am aflat că, până la 1865, nu se ştie unde se duceau
copiii la şcoală,probabil prin casele celor care îi învăţau.Pe la anul
1865,copiii se adunau într-o casă ţărănească,cu două camere ,cu pământ
pe jos şi acoperită cu coceni ,aşezată în vatra satului,pe un teren al
proprietăresei Elena Fântâneanu.In 1885,s-a dărâmat această casă ,în
1887 construindu-se în acelaşi loc,din drugani,un alt local cu trei
camere,dintre care una pardosită,iar două cu pământ pe jos şi acoperită
cu şiţă.Acest local a fost construit de „maistorul” Ilie Velescu,care
era şi arendaşul moşiei Fântâneanu,cu cheltuiala
locuitorilor,contribuind fiecare cu câte cinci lei în munci la arendaş.
De remarcat că, în localitate,deşi erau trei mari proprietari:în
Perieţii de Sus,Alexandru Romano,în Perieţii de Jos, Elena Fântâneanu
şi în Mierleştii de Sus Vasile Perieţeanu,niciunul nu a acordat nicio
atenţie şcolii.Proprietara Elena Fântâneanu a acceptat să se
construiască localul şcolii pe terenul său,dar nu a contribuit cu
nimic,material,întrucât şi lemnele necesare construirii clădirii au
fost cumpărate din pădurea sa cu suma de 310 lei.Familia Elena şi
Constantin Fântâneanu a avut,totuşi,un rol principal în construirea,cu
toată cheltuiala a bisericii din satul Perieţii de Jos.
In acest nou local,şcoala a funcţionat până în anul 1916,când devenise
aproape insalubru.In anul 1915 Casa Şcoalelor a început construcţia
unui nou local de şcoală tip,cu două săli de clasă,cancelarie şi
locuinţă pentru director.Până în 1916,a fost gata pentru
funcţionare numai o singură sală de clasă,sistându-se lucrul din
cauza războiului de întregire a neamului.Terenul pe care s-a construit
acest local de şcoală.în suprafaţă de 2200 metri pătraţi,a fost donat
de doamna Lucreţia I.G. Massu,la stăruinţa soţului ei,Iancu
Massu,nepoată a Elenei Fântâneanu.
După război,în 1918,a venit ca învăţător la această şcoală,transferat
de la Priseaca,Alexandru Toma,care a înfiinţat o comisie şcolară,care a
contribuit la continuarea lucrărilor la cea de-a doua sală de
clasă,şi a locuinţei pentru director,colectând ofrande de la
locuitori.Localul este construit din cărămidă şi acoperit cu ţiglă.Nu
se ştie suma cheltuită de Casa Şcoalelor,dar din ofrandele adunate de
la locuitori s-a strâns suma de aproximativ 10 000 lei.Din această sumă
s-au pardosit sala a doua de clasă şi locuinţa directorului,punându-se
şi geamuri.Membrii comisiei şcolare care au ajutat la terminarea
localului de şcoala au fost următorii:
-Preşedinte:Ofiţă
Nicolescu-arendaş;
-Membri:Alexandru Toma-directorul
şcolii;
Ilie Mitrican-preot;
Radu Cosma-perceptor;
Ioniţă Neaţă si Gheorghe St. Ghimiş-săteni;
In anul 1935,înmulţindu-se numărul elevilor,precum si numărul
posturilor de învăţător,cu aprobarea Casei Şcoalelor,s-a transformat
locuinţa directorului în două săli de clasă,întrucât nu se mai utiliza
de nimeni,pentru că toţi învăţătorii aveau locuinţe proprii.Astfel
şcoala dispunea de patru săli de clasă în două clădiri.De asemenea
dependinţele de la locuinţa directorului s-au transformat întro sală de
atelier de tâmplărie unde lucrau elevii de la cursul complementar.
In această perioadă,şcoala
deţinea următoarea avere imobilă:
1.Curtea şi
grădina şcolii,cu o suprafaţă de 3 300 metri pătraţi.Din această
suprafaţă,2 200 metri pătraţi au fost donaţi de doamna Lucreţia
Massu,în anul 1915,când s-a început construcţia şcolii.Prin stăruinţa
învăţătorului Alexandru Toma,directorul şcolii,doamna Paula Manoliu
Pescaru,sora Lucreţiei Massu,a fost convinsă a mai ceda din
proprietatea sa o bucată de teren în lăţime de 11 metri,pe toată
lungimea terenului şcolii;
2.Terenul de la
câmp,dat prin împroprietărirea din 1921,în suprafaţă de 5 ha,format din
două bucaţi:una de 15 000 metri pătraţi,între terenul primăriei şi
cimitirul satului,constituind câmp de experienţă,care ulterior s-a
transformat în grădină şcolară,şi altă suprafaţă de 35 000 metri
pătraţi,în imediata vecinătate a satului care se cultiva cu cereale.
Atelierul şcolii poseda unelte-scule in valoare de circa 15 000
lei,cumpărate de minister prin Inspectoratul Şcolar Olt,prin anul 1940.
Şcoala a funcţionat cu un singur post de învăţător până în anul
1918,când s-a înfiinţat postul II. La 1 septembrie 1920 se înfiinţează
postul III, la 1 septembrie 1922 postul IV, iar în 1940 postul V.
Şcoala avea şi un post de maistru tâmplar la atelierul şcolar.
Redăm mai jos numele învăţătorilor care au funcţionat la această
şcoală,pe posturi şi în ordinea vechimii;
-Intre
anii 1850-1865,nu există documente în arhiva şcolii;
-In
perioada 1865-1878,a funcţionat ca învăţător:
1.Anton Dinu,care învăţase 2 ani
la şcoala Ionaşcu din Slatina;
2.De la 1878 la 1885,Marin Vasile Rădoi,care
frecventase şcoala de candidaţi Ionaşcu,tot din Slatina.
In perioada 1885-1887.n-a funcţionat şcoala în Perieţi,cei 10-15 elevi
ducându-se la şcoala Mierleşti,la învăţătorul Măgureanu.
3.Gheorghe Stănescu,învăţător cu diplomă,din Aluniş,a funcţionat de la
1887 la 1890.
4.Florea Drăghicescu,din localitate,învăţător cu diplomă,a venit în
anul 1890,şi a funcţionat până la pensionare,în 1918.
5.In anii 1916-1917 si 1917-1918,în timpul războiului,învăţătorul
Florea Drăghicescu,s-a refugiat în Moldova,în locul lui a venit Aneta
Vâlceleanu,având ca pregatire şcoala profesională.
6.In anul 1918,după demobilizare,a venit, la 1 septembrie,prin
transferare, de la Şcoala Priseaca Săltăneşti,Alexandru Toma,învăţător
cu diplomă,îndeplinind şi funcţia de director. In anul şcolar
1927-1928,domnul Alexandru Toma a fost numit subrevizor şcolar de
control.In acest timp,în locul lui au funcţionat Florea Ilie,normalist
cu diplomă,şi Ştefan Sandu,tot normalist.De asemenea,în perioada
1935-1938,când Alexandru Toma a îndeplinit funcţia de revizor şcolar al
judeţului Olt,la Şcoala Perieţi au funcţionat următorii învăţători:
-Virginia Toma,învăţător cu diplomă,în anul 1935,detaşată de la Şcoala
Cireaşov
-Şerban Mandache,învăţător cu diplomă,în 1936;
-Ionescu Marin,normalist detaşat din judeţul
Teleorman;
-Aristotel Voiculescu,învăţător cu diplomă,detaşat
în 1938,de la Şcoala Şerbăneşti.
In continuare menţionăm numele celorlalţi învăţători cu diplomă sau
suplinitori care au funcţionat pe celelalte posturi:Elena
Mândruloiu,Maria Drăghicescu,Teodora Ghiocanu,Victoria Riga,Richard
Drăghicescu-devenit mai târziu căpitan activ in armata română,Octavian
Popescu ,care a absolvit seminarul devenind popă,Florea Piculescu,Marin
Popescu,Elena Dumitrescu,Ana Guţescu,Stancu Predescu ,Ioan
Ghinescu,Ioana Popescu,Ana Dumitrescu, Ilie Popa,Mihalache
Stoica,Virginia Toma ,Ioan Şerbănescu,D.Nicolescu,Agripina
Voiculescu,Ioan Călin,Aristotel Voiculescu,Gheorghe Lincă,venit în anul
1940,din judeţul Sălaj,transferat,ulterior,la şcoala din satul Perieţii
de Sus ,de unde a ieşit la pensie.
Şi pentru că s-a amintit de şcoala Mierleşti ,merită să menţionăm
câteva date şi despre această şcoală ,nu numai pentru că satul
Mierleşti face parte din comuna Perieţi dar şi pentru că o parte
din învăţătorii de la o şcoală au funcţionat şi la cealaltă
şcoală.
Nu se ştie exact când a luat fiinţă dar existenţa ei este mai veche
decât a şcolii Perieţi,după spusele bătrânilor, pe la 1842.Primul
învăţător a fost dascălul bisericesc Anton Lungu.Au urmat :Alexe
Bâscoveanu,din Moşteni,Schitu,sat vecin,Marin Vasile ,din Perieţi şi
Marin Măgureanu.La inventarul din 1894 ,şcoala Mierleşti avea :7 bănci
,o catedră ,o tablă ,18 tablouri intuitive ,tablourile de citit
–scris,hărţile celor 5 continente,,harta României,şi a judeţului Olt.
In octombrie 1884 funcţionează ca învăţător normalistul Florea
Drăghicescu,până în 1886, când este detaşat în satul său natal,
Perieţi.In 1886 vine ,ca învăţător Constantin Corbeanu din Izvoarele
–Olt.
Lipsa de cadre precum şi spaţiile insalubre în care se desfăşurau
lecţiile au făcut ca ,ani la rând, şcoala să fie închisă .Astfel,in
perioada 1886-1888 cursurile au fost întrerupte ,până când s-a terminat
noul local şi s-a prezentat din nou la post Florea Drăghicescu.Localul
avea 2 săli de clasă şi un antreu.
Alţi învăţători sau suplinitori care au funcţionat la această
şcoală:B.N.Constantinescu din Schitu,Toma Popescu,Grigore Popescu din
Drăgăneşti ,normalistul Ion F. Popescu,învăţătorul Aristotel
Voiculescu,detaşat de la Şerbăneşti,Marin Ioniţă,Mihalache Stoica şi
alţii.
Terenul pentru curtea şi grădina şcolii ,in suprafaţă de 5000 metri
pătraţi, a fost donat de Constantin Găbunea.
Biblioteca şcolară avea 420 de volume şi 28 reviste.
In anul 1919 se înfiinţează Comitetul şcolar având preşedinte pe Vasile
Stănculescu.In această perioadă s-au realizat Monumentul Eroilor şi
fântâna amplasate în curtea şcolii.
Menţionez numele unor directori care au îndeplinit această funcţie pe
perioade mai lungi:Marin Măgureanu ,Florea Drăghicescu,Marin Popescu
,Ion F. Popescu,Ilie Popa ,Marin Ioniţă şi mai recent, Gugiu
Alexandru,Olteanu Gheorghe,Popa Ion ,Ciobanu Ilie.
Incepând din anul şcolar 2005/2006, şcoala Mierleşti nu mai are
personalitate juridică, unindu-se cu şcoala Perieţi dar rămânând în
aceeaşi locaţie ,cu aceeaşi conducere,consiliul de administraţie
comun,iar cadrele didactice au ore la ambele şcoli.
Şcoala dispune ,astăzi de trei corpuri :în două învaţă elevii din
ciclul primar şi gimnazial iar în celălalt funcţionează grădiniţa.
Am redat pe scurt aceste date despre şcoala Mierleşti,din motivele
enunţate mai sus.Nu am făcut o expunere detaliată întrucât nu face
subiectul acestei lucrări.
Revin la şcoala Perieţi şi redau ,în continuare,alte documente studiate
din arhiva şcolii.
Anexez ,mai jos ,un tabel cu date statistice ,pe 24 de ani,începând cu
anul 1917,de când şcoala posedă matricole ,cele anterioare fiind
distruse în timpul războiului,cu excepţia uneia, pe care o adaug la
tabel:
Anul şcolar Totalul copiilor recenzaţi
Total B+F Totalul copiilor
obligaţi să urmeze
7ani-16 ani Total
B+F Elevi înscrişi
B+F Elevi absolvenţi
B+F
4-5 clase Elevi
absolvenţi
B+F
7 clase
1
B F
B F
1901-1911 - -
- 56
2 58 58
9 -
1917-1918 - -
- 94
8 112 112
2 -
1918-1919 90
80 170 146
20 166 166
9 -
1919-1920 98
79 187 132
34 156 156
7 -
1920-1921 105 110
215 135 40
175 175 8
-
1921-1922 107 130
237 168 245
213 213 25 -
1922-1923 148 104
252 137 56
193 193 32 -
1923-1924 159 138
297 124 65
189 189 25 -
1924-1925 115 172
287 96
71 167 167
26 -
1925-1926 178 170
348 101 64
165 165 - -
1926-1927 214 181
395 104 67
171 171 - -
1927-1928 146 164
310 96
71 167 167
- 3
1928-1929 179 183
362 104 66
170 170 -
4
1929-1930 182 169
351 102 66
168 168 - -
1930-1931 203 195
389 109 63
172 172 -
2
1931-1932 201 160
361 124 89
213 213 - -
1932-1933 224 182
406 133 113
246 246 - -
1933-1934 229 192
421 124 120
244 244 - -
1934-1935 218 202
420 157 108
265 265 - -
1935-1936 225 200
425 125 161
286 286 - -
1936-1937 240 219
429 142 126
268 268 - -
1937-1938 248 239
487 122 108
230 230 -
3
1938-1939 217 226
443 113 99
212 212 -
2
1939-1940 265 280
545 109 116
225 225 -
4
1940-1941 299 287
586 126 110
236 236 -
17
TOTAL
4
884 4 884 143 35
Din examinarea tabelului de mai sus,se observă că numărul
copiilor de vârstă şcolară este mai mare cu mult faţă de cei
înscrişi.Cu timpul,mărindu-se numărul posturilor de învăţători,precum
şi numărul sălilor de clasă,s-a ajuns ca să nu mai fie aproape niciun
copil de vârstă şcolară neşcolarizat,absolvind ,marea majoritate ,cel
putin cursul elementar.Pe unii ani se observă o diferenţă între cei
înscrişi şi cei recenzaţi,diferenţă care se explică prin faptul că,în
recesemânt se treceau copiii după vârstă,iar între ei erau şi
absolvenţii cursului primar ,care nu mai erau obligaţi şi nici nu se
înscriau.Până în anul 1925, absolvenţii cursului primar erau socotiţi
cei cu 4 sau 5 clase primare.In perioada 1917-1925 au fost înscrişi
1429 de elevi şi au absolvit 143.In anii şcolari 1925-1926 si 1926-1927
nu au fost absolvenţi,ci numai promovaţi în clasele a V-a şi
aVI-a.Primul contingent de absolvenţi ai ciclului gimnazial a fost în
anul 1928.Intre anii 1930-1937 nu au fost absolvenţi,deoarece elevii nu
mai urmau cursurile ,din cauza regimurilor politice ,iar sancţiuni nu
se aplicau.O altă problemă era faptul că sătenii se lăsau foarte greu
convinşi că şcoala se organizase pe 7 clase.Au mai fost absolvenţi în
anii şcolari 1938-1939 ,1939-1940,1940-1941. De reamintit că ,o
perioadă de trei ani,între 1924-1927, a funcţionat şi şcoala de
adulţi,condusă de învăţătorul Alexandru Toma,care a reuşit să convingă
22 de săteni ,să frecventeze cursurile şi să absolve ,chiar dacă
nu
mai erau de vârstă şcolară.
Menţionez ,în continuare,câţiva dintre absolvenţii care au
urmat
cursurile la această şcoală ,înainte de,, războiul cel mare ”şi au
continuat studiile obţinând funcţii superioare:
-Dumitru Perieţeanu,chimist
-Lungu Ioan ,colonel
-Lungu Stancu,căpitan
-Brânzaru Aristotel ,căpitan
-Andreescu Marin ,învăţător
-Gurlui Iancu ,căpitan
-Mihăilescu Constantin,doctor
-Drăghicescu Dumitru,profesor
-Drăghicescu Constantin,director de bancă
-Drăghicescu Richard,căpitan
Şi după războiul pentru reîntregirea neamului,au urmat cursuri la
şcoala secundară Perieţi mulţi absolvenţi care au devenit ,ulterior
,prin continuarea studiilor ,personalităţi în diferite
domenii.Astfel,au fost :medici umani şi medici
veterinari,avocaţi,învăţători şi profesori,ofiţeri,preoţi.Alţii au fost
angajaţi în diferite locuri de muncă la C.F.R.,funcţionari la
bancă,la
poştă,etc.
In această perioadă,şcoala avea şi o bibliotecă modestă, cuprinzând un
număr de 160 volume şi 100 reviste.Cărţile au fost procurate ,o parte
de la Casa Şcoalelor şi altele donate de învăţătorul Alexandru Toma.Ele
erau citite de către săteni şi de elevi ,mai ales în timpul iernii.
Prin grija ,în principal ,a învăţătorului Aristotel Voiculescu ,se
amenajase ,în şcoală,un muzeu în care erau expuse diferite obiecte din
epoca de piatră aduse din localitatea Floru,monede ,stampe ,fotografii.
In şcoală se înfiinţase un cor,condus de
învăţătoarea Virginia
Toma,cu un repertoriu ce cuprindea cântece şcolare şi cântece
bisericeşti.
In orele de lucru manual elevii confecţionau coşuri şi preşuri din foi
de porumb,mături ,împletituri din paie ,etc. De asemenea ,elevii erau
iniţiaţi în lucrări de tâmplărie ,de către maiştri angajati în acest
scop,în atelierul amenajat în una din anexele fostei locuinţe a
directorului.
In anul scolar 1939-1940 a luat fiinţă o cantină şcolară care servea
ceai cu pâine la 20-22 elevi săraci.De amenajarea spaţiului şi
procurarea veselei s-a ocupat directorul Alexandru Toma,iar Virginia
Toma ,învăţătoare,ajutată de elevele din clasele mai mari,deservea
efectiv această cantină.
In anul 1940 s-a înfiinţat cooperativa ,,Ardealul”,cu scopul de a
iniţia elevii în spiritul cooperaţiei şi de a se procura rechizite cu
preţuri mai mici.
Conform decretului lege din 24 iulie 1919,a fost înfiinţat Comitetul
şcolar al cărui prim preşedinte a fost ,din 1919 până la 1922 ,Ofiţă
Nicolescu-arendaş. La sfârşitul acestei perioade ,s-a început
construirea unui local de şcoală în satul Perieţii de Sus
,care a
fost dat în folosinţă în anul 1923. Până în acest an,copiii
locuitorilor din acest sat învăţau carte la şcoala de centru.Pentru
anul scolar 1923-1924,s-a dat în folosinţă o singură sală de clasă,care
nu putea cuprinde decât un număr restrâns de copii în clasele I-IV.Mai
târziu,în 1927,s-a putut da în folosinţă şi sala a doua,funcţionând
două cadre didactice.Localul construit din bârne a durat până în anul
1953,când a fost demolat şi s-a construit un nou local din
cărămidă,învelit cu tablă,cu două săli de clasă,prin contribuţia
voluntară a locuitorilor satului.
Menţionez că din anul şcolar 1935-1936,până la 1septembrie 1948,şcoala
a funcţionat cu şapte clase,iar după această dată a rămas cu patru
clase,funcţionând aşa până la comasarea cu şcoala de la centru.
La această şcoală au funcţionat ca învăţători, următorii:Voicu
Popescu,până în 1925,Ioan Guţescu,până în 1944,Ana Guţescu,Mihalache
Stoica,Graure Maria,Marin Ionescu,Maria Ionescu,Şerbănescu Eugenia.Din
anul 1956,a funcţionat,ca învăţător,până la pensionare Lincă
Maria,deţinând şi funcţia de director.Alt învăţător a fost Lincă
Gheorghe,din anul 1966,până în 1972,când a ieşit la pensie.Ca
suplinitori,au funcţionat Ciobanu Ilie şi Popa Ion până în 1974,când,la
această şcoală este încadrată Ghimiş Stanca,învăţător calificat.
Din anul 1977,la această şcoală a funcţionat şi învăţătorul Cârstea
Gheorghe,din localitate,absolvent al Liceului Pedagogic Slatina ,până
la comasarea cu şcoala de la centru.
Pe lângă şcoală funcţionează şi o grădiniţă de copii,care a luat fiinţă
în anul şcolar 1971-1972,având ca educatoare pe Lola Popescu,după care
a venit Mazăre Virginia,iar începand cu anul scolar
1973-1974,funcţionează ,până în prezent, Spânu Elena.
De menţionat că, începând din anul şcolar 1997-1998 şcoala primară din
acest sat s-a comasat cu şcoala de la centru,în acest local rămânând
doar grădiniţa.
După cel de-al doilea război mondial şi şcoala din Perieţi adoptă
transformările impuse de structura noii societăţi.Generalizarea
învăţământului de 7 şi apoi de 8 ani sporeşte populaţia şcolară ceea ce
a impus construirea ,în 1957/1958,a unui local nou ,în aceeaşi curte
,cu două săli de clasă.Ulterior ,prin mărirea ,în continuare,a
numărului de elevi ,clasele s-au divizat formând clase paralele.Astfel
,a fost nevoie să se împrumute săli de clasă de la căminul cultural,de
la sediul Cooperativei Agricole de Producţie şi chiar de la Cooperativa
de Consum.Se învăţa în două schimburi ,dimineaţa clasele I-IV, iar după
amiază ciclul gimnazial şi clasele a IX-a şi a X-a.
Cu elevii de la clasele V –X ,atât primăvara ,la praşilă, cât şi toamna
la recoltat ,se executa practica agricolă la C.A.P(Cooperativa Agricolă
de Producţie) sau la I.A.S.(Intreprinderea Agricolă de
Stat),Brebeni.
In anul 1970/ 1971, şcoala Perieţi ,dispunând de un corp profesoral
calificat pentru toate disciplinele de învăţământ ,a fost nominalizată
printre şcolile din judeţ,care au capacitatea de a organiza
învăţământul de 10 ani.
Merită menţionaţi următorii învăţători şi profesori care au funcţionat
în această perioadă:Puiu Livia,Luţă Leana,Rădoi Ioana,Alexe
Luminiţa-învăţători,Stanciu Dumitru-profesor de limba română,Onică
Mihai şi Rădoi Marian-profesori de biologie ,Petcu Georgeta-profesor de
fizică-chimie ,Trăşculeasa Constantin-profesor de
istorie-geografie,Trăşculeasa Elena-profesor de limbi străine, Alexe
Virgil-profesor de educaţie fizică şi alţii.
Funcţia de director,pe aceeaşi perioadă,au îndeplinit-o următorii
profesori:Barbu Mihai-profesor de matematică, Stanciu Dumitru- profesor
de limba romana,Ciobanu Ilie-profesor de istorie geografie,Trăşculeasa
Elena-profesor de limbi străine,Gugiu Alexandru-profesor de limba
română, care a fost şi director coordonator.
In anul şcolar 1957/1958 pe lângă şcoală se înfiinţează şi o
grădiniţă
,care funcţionează şi în prezent,în local separat, cu două săli dotate
cu mobilier nou şi cu două posturi de educatori,unul pentru
grupele
mică şi mijlocie şi unul pentru grupa mare.
Incepând cu anul scolar 1974/1975 se dă în folosinţă un atelier
de
lucru pentru clasele a IX-a şi a X-a unde elevii erau iniţiaţi în
executarea anumitor activităţi,îndrumaţi de maistrul Pleşu
Nicolae.Atelierul era dotat cu aparat de sudură,maşini electrice de
găurit,truse de scule ,menghine,forjă,etc.Se executau lucrări atât
pentru şcoală cât şi pentru săteni ,lucrări care aduceau beneficii
financiare consistente şcolii.In anul 1994 se schimbă profilul
practicii la clasele a IX-a si a X-a,băieţii fiind iniţiaţi în mecanica
şi conducerea tractorului iar fetele în activităţi de croitorie.La
finele clasei a X-a elevii,in urma susţinerii unor examene finale
teoretice şi practice ,obţineau certificat de calificare ca mecanic
agricol,pentru băieţi şi croitor pentru fete .Incepând cu anul şcolar
2000/2001 se desfiinţeaza profilul de mecanic agricol rămânând ,atât
pentru fete cât şi pentru băieţi,doar profilul de croitorie.Anul 2005
este ultimul in care elevii din clasa a X-a au absolvit cursurile
Şcolii de Arte şi Meserii(S.A.M.),întrucât ,în prezent,acestea se
organizează pe centre în localităţile mari.
Pentru că numărul elevilor se mareşte odată cu venirea şi din alte
localităţi vecine ,a solicitat autorităţile locale să construiască un
nou local de şcoală ,modern,cu un nivel,10 săli de clasă ,2 laboratoare
: unul de fizică-chimie şi unul de biologie,cancelarie,cabinet pentru
director,bibliotecă.
Lucrările pentru actualul local au demarat în 1979,director fiind
domnul profesor de limba română,Stanciu Dumitru şi au fost finalizate 3
ani mai târziu ,în 1982/1983,director fiind domnul profesor Ciobanu
Ilie,profesor de istorie –geografie.Şcoala a fost ridicată de o echipă
de muncitori calificaţi ,din judeţul Vâlcea,ajutată de săteni şi mai
ales de elevii de la clasele a IX-a şi a X-a.
Azi ,şcoala dispune de mobilier nou,modern, în toate sălile de
clasă,inclusiv în laboratoare ,prin grija ,în primul rând,a domnului
Gugiu Alexandru ,director din 1990 până în 2002,apoi a domnului Popa
Ion,director din 2004.
In 1998-1999 şcoala este dotată cu primele calculatoare,folosite,
donate de Inspectoratul şcolar Olt,de la alte şcoli din oraşul Slatina
.Ulterior am obţinut şi un calculator nou care a uşurat cu mult
activitatea de administraţie a şcolii.
In anul 2005 o echipă alcătuită din Popa Ion,director,Voicu Marin
,învăţător şi Gogolan Eugenia, profesor de limba română, participă la
întocmirea unui proiect finanţat de Banca Mondială,pentru înfiinţarea
unui Centru de Documentare şi Informare(C.D.I.),în incinta
şcolii.Titlul proiectului este ,,Şcoala -în centrul comunităţii locale
’’,valoarea fiind estimată la suma de 207 000 000 lei.Comisia care a
aprobat proiectul ,în anul următor 200,nu a acceptat întreaga sumă
rămânând la 141 000 000 lei.Cu aceşti bani s-a amenajat o sală de
clasă:mochetă,vopsea lavabilă,grilaje la ferestre şi uşă şi a fost
dotată cu:mobilier nou (15 mese,30 scaune ,4 dulapuri cu
vitrină,calculator conectat la internet,telefon ,fax,imprimantă A3
color şi imprimantă A 4 ,televizor,aparat foto.In proiect am prevăzut
şi editarea unui ziar pe care l-am numit ,,Meridian de Perieţi” şi care
a ajuns la numărul 9 ,în iunie 2007.La realizarea ziarului şi-au adus
contribuţia şi alte cadre didactice din şcoală: Popa
Constanţa-învăţătoare,Florea(Popa) Nicoleta-profesor de
biologie,Mateescu Dana –profesor de limba franceza,Balaşa
Marius-profesor de religie,Alexe Iulian-Eduard-secretarul
şcolii,student la facultatea de educaţie fizică şi sport.
De asemenea ,în primăvara anului 2007,din fondurile Ministerului
Educaţiei şi Cercetării,prin Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt,la
şcoala Perieţi s-au achiziţionat materiale sportive (mese de tenis,ladă
de gimnastică,trambulină,panouri de baschet) şi cărţi pentru bibliotecă
în valoare de ,aproximativ 37 000 000 lei.Astfel,biblioteca şcolii
cuprinde acum peste 3 000 de volume.
Colectivul de cadre didactice existent în iunie 2007 la şcoala Perieţi
(de care aparţine acum şi şcoala Mierleşti, după cum am menţionat mai
sus) se compune din :
Educatori: - Prună Virginia
- Fiscuci
Gabriela
- Bărbulescu Elena
- Militaru Mihai
- Spânu Elena
Invăţători: - Voicu Marin
- Luţă Leana-pensionata 2007
- Popa Constanţa
- Puiu Livia -pensionata 2007
- Truşcă Reli
- Luţă Alina
- Danciu Luminiţa
Profesori: - Popa Ion – profesor de
matematică,director
- Dumitru Claudia - matematică
- Paţachia Livia –limba română
- Mezdrea Adriana-limba română
- Ciobanu Ilie - geografie-istorie
- Ciobanu Viorica –geografie –istorie
- Ciobanică Adnana- fizică –chimie
- Florea(Popa ) Nicoleta-biologie
- Mateescu Dana –limba franceză
- Balaşa Marius –religie
- Trăşculeasa Elena (pensionată 2004)–limba rusă
- Florea Toni –educaţie fizică
In urma cu doi ani,în
2005,s-a introdus,începând cu clasa a
V-a,limba engleză în locul limbii ruse, urmând ca din anul şcolar
2007/2008 să se predea ,la clasele V –VIII,numai limba engleză ,ca a
doua limbă străină.
Efectivul de preşcolari şi şcolari ,tot in iunie
2007,este următorul:83 preşcolari,247 elevi în clasele I-VIII ,total
330.
La finalul examenului de capacitate, cei 28 de elevi
absolvenţi ai
clasei a VIII-a ,promoţia 2006/2007 ,au obţinut următoarele
rezultate:13 elevi au reuşit înscrierea în liceele din Slatina,ceilalţi
15 vor frecventa cursurile Şcolii de Arte si Meserii.
Cu speranţa că lucrarea de faţă ,la care m-am
străduit a o întocmi
şi care cred că poate fi imbunătăţită prin redarea mai multor
detalii,va folosi generaţiilor viitoare,închei aici cele expuse,cerând
scuze celor care poate nu au fost amintiţi şi mulţumind celor care m-au
ajutat la realizarea acestei lucrări.
August 2007
Invăţător- Voicu Marin
Student ,anul I, Facultatea de Psihologie - Sociologie
Universitatea Spiru Haret
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|