Desertificarea Categoria: Referat Geografie
Descriere: Clima deşertică a Saharei se crede că a fost stabilită acum 5 milioane
de ani. De atunci Sahara a fost subiectul unor conditii scăzute de
umiditate, care au contribuit la crearea deÅŸertului din zilele noastre.
În ultimii 2000 de ani, clima din Sahara a rămas aceeaÅŸi cu excepÅ£ia
unei perioade de timp în secolele 16-18, când a fost o scurtă epocă de
gheaţă. Acestă epocă a mărit numărul precipitaÅ£iilor din Sahara pânÅ£ în
secolul al 19-lea... |
|
||
|
|
|||
|
1 Deşertificarea Deşerturile sunt regiuni caracterizate prin existenţa unor soluri degradate, adesea destructurate iar vegetaţia este cvasiinexistentă. Natural, deşerturile se formează în zonele aride (în astfel de zone, secetele pot dura mai multe zeci de ani, cum este cazul în Atacama sau Chile) şi/sau în condiţii climatice extreme (+60° în Sahara, Libia şi -89° în Vostok în Antarctica). Degradarea solurilor este adesea amplificată de puternica eroziune cauzată de vânt şi de diferenţele mari de temperatură din timpul zilei şi din timpul nopţii. Râul de sub Sahara Acesta se află la 210 metri adâncime şi are un debit suficient de mare pentru a asigura cu apă 50.000 de oameni. Râul izvorăşte de lângă oraşul Atar, din Mauritania. Satelitii ruşi au descoperit un râu care curge la 210 metri sub întinderile deşertice ale Saharei, informează Ananova. Descoperirea a fost făcută de către sateliţi capabili să furnizeze fotografii multidimensionale şi de mare precizie ale suprafeţei Pământului. Locul de unde izvorăşte, undeva în apropierea oraşului Atar din Mauritania (NV Africii), nu este, pentru moment, cunoscut cu exactitate. Cotidianul britanic "Daily Express" relatează că specialiştii sunt de părere că descoperirea acestui râu ar putea ajuta la relansarea economiei Mauritaniei, ţară în majoritate deşertică. Guvernul Mauritaniei a solicitat specialiştilor ruşi să testeze solul în apropierea oraşului Atar, în căutarea apei. Aceştia au găsit apă exact în punctul indicat de sateliţi. Unul dintre specialiştii participanţi la proiect, citat de "Daily Express", a declarat: "O astfel de fântână în deşertul Sahara este cu adevărat o minune a lumii". Sahara Sahara are 9 milioane km² şi este cel mai mare deşert din lume. Sahara cuprinde o treime din Africa, aproximativ suprafaţa statelor unite ale Americii.Lungimea maximă are 5000 km, de la vest la est. Datorită mărimii mari a Saharei, Africa este împărţită în două regiuni: nordul Africii care cuprinde doar Sahara şi sudul Africii, care cuprinde restul continentului. La vest Sahara este ţărmuit de Oceanul Atalntic şi la est de Marea Rosie, la nord de Munţii Atlas şi de Marea Mediterană. Sahara cuprinde Mauritania, Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Egipt, Sudan, Ciad, Nigeria şi Mali. Majoritatea populaţiei locuieşte în Mauritania, Maroc şi Algeria. Principalele grupe de oameni sunt Sahrawis, Tuareg şi Negri. Cel mai mare oraş este Nouakchott, capitala Mauritaniei. Alte oraşe importante sunt Tamanrasset (Algeria) şi Ghat (Libia). Deşertul Sahara este foarte uscat, dar există precipitaţii anuale în majoritatea regiunilor, dar nu depăşesc 123 mm. O pătrime din Sahara are munţi, care ating 3415 m în Emi Koussi, Ciad. Câteva vârfuri de munţi sunt acoperiţi de zăpadă, iarna. Numai 200 000 km² din oazele Saharei sunt fertile unde sunt cultivate fructe,vegetale şi cereale. Ele sunt alimentate de izvoare subterane. În timp ce Sahara are 2.5 milioane de ani, oamenii au trăit în deşert aproximativ 500,000 ani. In timpul erei de gheaţa, circa acum 10.000 de ani, Sahara era o savana si avea animale ca girafe, lei şi elefanţi, care sunt găsiţi acum în estul Africii. Dar o dată cu încalzirea atmosferei, savana s-a transformat într-o paşune care permitea viaţa turmelor de vite. Dar acestea au disparut acum circa 8.000 de ani, o dată cu deşertificarea. In timpul romanilor, regiunea mai putea susţine lanuri irigate de grâu, fiind cunoscută drept un “coş de pâine” al imperiului roman. Formele de relief ale Saharei includ bazine supeficiale, depresiuni largi de oaze, câmpii acoperite cu nisip, platouri, munţi, straturi de nisip, dune şi erguri (mări de nisip). Cea mai înalta parte a deşertului este o parte din Munţii Koussi, care are 3.415 m inaltime. Oricum cea mai joasa parte a Saharei are 133 metri, sub nivelul mării, în depresiunea Qattera, din Egipt. Peste 25% din suprafata Saharei este acoperită de straturi de nisip şi dune. În Sahara sunt câteva piramide de nisip, care depăşesc 500 de picioare în înălţime. Aproape 70% din Sahara contine câmpii acoperite cu nisip şi roci. Sahara este mai mult decât dune de nisip. Dunele de nisip detin numai 15% din suprafaţă, dar deşertul este atât de mare, că o singură dună poate să fie enormă. Duna de nisip cunoscută sub denumirea de ergul libian este atât de mare cât Franţa. Drenajul Sunt numeroase râuri, care vin din afara Saharei, dar apoi intră în izvoarele subterane sau contribuie la sursele de apă de suprafaţă. În sudul deşertului majoritatea apei vine de la râul Nil sau alte râuri care curg spre Marea Mediterană. Alte răuri sunt furnizate de Lacul Ciad, care este de asemenea situat în partea sudică a Saharei. În nord, cea mai mare parte a apei vine din Munţii Atlas şi de la dealurile din Libia, Tunisia, Algeria şi Maroc, sub formă de râuleţe şi albii de ape. Clima deşertică a Saharei se crede că a fost stabilită acum 5 milioane de ani. De atunci Sahara a fost subiectul unor conditii scăzute de umiditate, care au contribuit la crearea deşertului din zilele noastre. În ultimii 2000 de ani, clima din Sahara a rămas aceeaşi cu excepţia unei perioade de timp în secolele 16-18, când a fost o scurtă epocă de gheaţă. Acestă epocă a mărit numărul precipitaţiilor din Sahara pânţ în secolul al 19-lea. Clima Saharei cuprinde doua subclimate: una subtropicală uscată în nord şi o climă uscată tropicală în sud. Climatul tropical uscat este caracterizat prin ierni uscate şi blânde, un sezon uscat şi cald, exact înainte de anotimpul ploios. Climatul subtropical uscat are temperaturi ridicate anuale, ierni reci, veri foarte calde şi două anotimpuri ploioase. Este o fâsie îngustă în partea vestică a Saharei, de-a lungul coastei, care are temperaturi reci în comparaţie cu restul Saharei, datorită influenţei curentului rece canar (Canary). Climatul subtropical uscat Climatul subtropical uscat găsit în nord este determinat de tropicul Racului. Iernile sunt considerate reci pentru condiţiile deşertului, cu temperaturi de circa 13° C. verile sunt foarte călduroase, cu o medie a temperaturii de 58° C. Precipitaţiile în această regiune sunt de 76 mm pe an. Principalele precipitaţii cad în decembrie şi martie, dar maximul de precipiatii cade în august, dar aproape fără nici o picatură de ploaie în mai şi iunie. Furtunile din august sunt cunoscute căci creează inundaţii, care trimit apă în deşert. Climatul tropical uscat Climatul din parte sudică tropicală a Saharei este determinată de o masă de aer continental stabilă şi o masă de aer marin instabilă. Temperatura medie este de 17.5° C, dar s-au înregistrat şi temperaturi de -15° C. Precipitaţiile anuale sunt de 90 mm pe an şi includ şi zăpadă în zonele mai înalte. În partea vestică curentul rece canar, reduce cantitatea de precipitaţii, micşorează temperaturile şi măreşte umiditatea şi probabilitatea de ceaţă. 1 Vegetaţia Sahara este acoperită cu tipuri variate de vegetaţie care cuprinde iarbă, arbuşti şi copaci în regiunile mai înalte, sunt plante ce se găsesc în depresiunile saline. Dar sunt specii care pot rezista precipiaţiilor reduse şi căldurii excesive. În dealurile Saharei se pot găsi specii de măslini şi chiparos la un loc cu acacia, palmieri de turtă dulce, cimbru,curmali şi alti arbuşti. Cele mai întâlnite tipuri de iarbă găsite în câmpii cuprind Eragrostis, Panicum şi Aristida. Animalele O parte din mamiferele întalnite în Sahara sunt rozătoare mici africane, iepuri de câmp, arici de deşert, gazele, căprioare, nubieni sălbatici, babuni, bursuci, hiene cu pete, şacali, vulpi de nisip, nevăstuici dungate libiene, manguste zvelte. Sahara conţine de asemenea peste 300 de specii de păsări migratoare, împreună cu păsări de apă şi de ţărm şi numeroase alte tipuri de păsări. Cele mai des întâlnite sunt struţii, păsări de guinea, păsări de pradă, vulturul de deşert, bufniţe, ciocârlii de nisip, rândunici, corbi şi altele. Dar mai există şi numeroase reptile: broaşte, broaşte râioase, crocodili, care pot fi găsiţi în lacurile din Sahara, mai multe tipuri de şopârle mici, cameleoni şi cobra, care pot fi găsiţi printre dune şi roci. În lacurile din Sahara mai pot fi găsiţi melci şi creveţi, şi alţi crustacei. Populaţia Mulţi cercetători au mers în Sahara încercând să afle perioada în care oamenii au început să populeze deşertul. Conform arheologilor, Sahara a fost mult mai populată acum câteva sute de ani, când condiţiile nu erau atât de severe. Fosile, roci, artefacte, scoici, oase şi multe alte lucruri au fost găsite în zone în care astăzi nu se poate locui din cauza climei mult prea călduroase sau mult prea reci. Acest lucru sugerează faptul că anumite regiuni puteau fi locuite acum câteva sute de ani, dar că clima de atunci s-a schimbat radical. Artefactele găsite sunt ale elefanţilor, bivolilor, antilopelor, rinocerilor, dar şi ale peştilor, crocodililor, hipopotamilor sau alte animale acvatice, ceea ce demonstrează faptul că acum câteva sute de ani, apa era abundentă în Sahara. În zilele noastre aproximativ 2.5 milioane de oameni locuiesc în Sahara. Două treimi din această populaţie traieşte în oaze, iar o treime reprezintă populaţia nomadă, care calatoreşte prin deşert. Se crede ca populaţia nomadă a venit aici după ce au fost introduse animalele dometice, acum 7000 de ani. Cercetatorii cred că oile şi caprele au fost introduse de cultura caspiană. Sahara are cea mai joasa densitate a populaţiei, 1 persoana pe 0.4 km². Sahara este cel mai aspru mediu cunoscut de om. Evoluţia Sahara este într-o continuă schimbare. Studiind fotografiile făcute de sateliţi, oamenii de ştiinţă au constatat că Sahara este într-o continuă creştere. La începutul anilor ’80, Sahara s-a extins în Sahel, o zonă de separare între deşert şi savana. Dar la mijlocul anilor ’80, aceasta porţiune era iarăşi verde şi umedă. S-a constatat că Sahara tinde să se intindă cu apoximativ un 1km pe an la sud. Sahara primeşte mai puţin de 85 mm de apă pe an, care este cantitatea anuală de precipitaţii din Chicago. Chiar în regiunile cele mai umede ale Saharei este posibil să plouă o săptămână sau două şi apoi să nu mai plouă ani la rând. De secole caravanele au mers prin deşert, şi desi sunt multe oaze, din cauza suprafeţei mari a Saharei este posibil ca călătorii să umble zile la rând fără să dea de oaze. Oazele fac legatura între porturile din nordul Africii şi pieţele din sud ale savanei. Vânturile Vânturile din Sahara îndepartează umiditatea din deşert şi foarte rar aduc ploaie. Sahara are una dintre cele mai dificile clime. Ea este localizată între două puncte de mare şi mică presiune, unde vânturile sunt puternice şi bat relativ constant. Cum aerul se mută de la un punct de maximă presiune la unul de minimă presiune, devine tot mai uscat şi mai călduros. Vânturile uscate şi încărcate cu nisip sunt uneori resimţite şi la nord şi la sud de deşert, unde sunt cunoscute drept sirocco, khamsin, simoom şi harmattan. Pantele nordice al Munţilor Atlas interceptează aproape toată umezeala ce vine de la ţărmul Mării Mediterane. Multe vânturi din Sahara au nume speciale: Haboob înseamnă în arabă “sălbatic” şi este un vânt încărcat cu nisip. Khamsin este de asemenea arab şi înseamnă “50 de zile”. Acest vânt mătură deşertul din martie până în mai, umplând aerul cu nisip. Harmattan este un cuvânt care vine dintr-o limbă africană vestică şi înseamna “a-ţi lua respiraţia”. Bogăţii Au fost descoperite numeroase minerale, petrol şi gaz în Sahara. Sunt zăcăminte mari de petrol şi gaz în Algeris şi Libia, dar în cele mai multe cazuri expoatarea lor a fost îngreunată din cauza inaccesibilităţii. În căutarea de petrol s-au descoperit depozite de apă. Minereuri de fier sunt expolatate la Fort Gouraud, o zonă din Mauritania. Totoadată s-a găsit şi sare, la Taoudenni, în Mali şi la Bilma, în Nigeria şi este transportată cu ajutorul cămilelor. Economia tradiţională se limitează la creşterea caprelor, cămilelor şi oilor, şi cultivarea curmalilor. Totodată se ocupă şi cu pescuitul pe ţărmuri. Mari zăcăminte de fosfat se găsesc la Boukra (lângă Laayoune), unde au fost exploatate pentru prima dată de spanioli în 1970. Potasiu şi fier există şi la Agracha. Totodată se dezvoltă şi industria turismului. Fosfaţii şi peştele uscat este exportat, în timp ce este importat combustibil şi produse alimentare. |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat Word
Free Download Referat PDF |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
