1
NIL
(în lat. Nilus, în grec.
Chrysonoas sau Neilos, în egipt. Hapi, în arabă Bahr sau Bahr el Nil)
Lungimea:
6 671 km
Suprafaţa bazinului: 2 870 000 km2
Situat:
Africa - Tanzania, Burundi, Ruanda, Uganda, Kenya, Etiopia, Egipt
Deşi după precizarea izvoarelor,
în 2938, de către germanul Burkhard Waldecker, pe Ruvuvu afluent al
Kagerei -
Nilul a fost considerat cel mai lung râu de pe Terra, prin
reconsiderarea
izvoarelor Amazonului pe Ucayali şi, respectiv, Apurinac, acesta din
urmă
însumează 7 025 km
lungime, devenind nu numai prin debit şi bazin hidrografic, cel mai
mare râu,
ci şi prin cea de a treia coordonată - lungimea.
Aşadar, Nilul, prin cei 6 672 km rămâne
al doilea
ca lungime, după Amazon, străbate Africa de nord-est pe 35° latitudine
(de la
3°55' lat. sudică la 31°30' lat. nordică) şi poartă mai multe denumiri
- pe
sectoare. Astfel, Xagera care se varsă în lacul Victoria se mai numeşte
şi
Alexandra Nile, iar secţiunea dintre lacurile Victoria şi Albert
(Mobutu
Sese-Seko) - Victoria Nile, unde se găsesc şi cascadele Owen (Rippon)
şi
Murclzison. Între cele două lacuri - Victoria şi Albert - se interpune
lacul
Kyoga, cu caracter mlăştinos, populat de numeroşi hipopotami şi
crocodili şi
acoperit de insule plutitoare din trestie şi papirus. Acest sector se
găseşte
în plină pădure ecuatorială, ceea ce face ca râul să fie mărginit de
adevărate
ziduri verzi în care copacii sunt sufocaţi de liane. O dată cu intrarea
în
regiunea grabenului african, în care atinge şi lacul Mobutu Sese-Seko
(Albert),
valea se îngustează între pereţii de granit, iar Nilul formează cea mai
frumoasă cascadă de pe cursul său Murchison, de 40 m. Aici se găseşte
şi
Parcul Naţional Kabalega, numit anterior Murchison Falls National
Park, în
suprafaţă de 39 200 km2, situat în Uganda şi înfiinţat în
2952, în
care sunt protejate specii de animale ca: hipopotami, crocodili,
elefanţi,
bivoli, lei, leoparzi, rinoceri negri şi albi, girafe, antilope în
peisajul de
savană, păsări şi, bineînţeles, cascada ca atare. De la lacul Mobutu
Sese-Seko,
având Munţii Albaştri (Blue Mountains) în stânga, sub denumirea de
Albert Nile,
râul, până la localitatea Juba din Sudan formează pragurile Fola. De
aici, sub
denumirea de Bahr el Jebel (Fluviul Muntelui), Nilul trece printr-o
depresiune
cu caracter mlăştinos în care pierde multă apă, deşi primeşte din
stânga pe
Bahr el Ghaaal, în dreptul lacului No. Bahr, el Ghazal are bazinul de
recepţie
într-o regiune săracă în precipitaţii, cu toate că este situat între 4
şi 22°
lat. nordică, şi ca atare debitul este foarte mic. De altfel, Bahr el
Ghazal,
numit în amunte de confluenţa cu Nahr Jur, Bahr el Arab, are o scurgere
intermitentă în secţiunea mijlocie şi superioară ca şi afluenţii lui.
Regiunea
mlăştinoasă de la confluenţă se numeşte Sudd ("dop" în arabă) şi
reprezintă un focar de paludism în care rezistă cu greu doar triburile
nueri
aparţinând populaţiilor nilotice şi care se ocupă cu pescuitul şi
păstoritul.
Suprafaţa acestor mlaştini este apreciată la 60 000 km2 şi
variază
în funcţie de pulsaţiile apelor Nilului. Atunci când apele scad rămân
imense
suprafeţe mocirloase. La ape mari, o puzderie de insule de vegetaţie
alcătuite
din trestie şi papirus plutesc şi se îngrămădesc, datorită curenţilor,
blocând
curgerea, căile navigabile si schimbând, în permanenţă, fizionomia
zonei. În
această imensă regiune mlăştinoasă Nilul pierde aproape 70% din volumul
apă cu
care intră. Tot aici, prin dezvoltarea unor alge verzi, într-o anumită
perioadă
a anului, Nilul preia şi transportă aşa-zisele ape verzi până în cursul
mijlociu.
S-au elaborat mai multe proiecte de asanare a acestor mlaştini prin
care se
prevede amenajarea unui canal, de la localitatea Bahr spre lacul No.
1
O dată cu ieşirea din mlaştinile
Sudd, de la localitatea Malakal, râul se numeşte Bahr el Abyad (Nilul
Alb),
denumire pe care şi-o menţine până la Kartoum, unde se
uneşte cu Bahr el Azraq (Nilul
Albastru sau Abbai pe teritoriul Etiopiei), ce vine din Podişul
Abisiniei şi
care joacă un rol important regimul de scurgere şi în fertilizarea
luncii
Nilului în sectorul egiptean. Un alt afluent important al Nilului Alb,
care
vine tot din dreapta, din partea sudică a Podişului Abisiniei şi
confluează în
dreptul localităţii Malakal, este Sobat (740 km lungime şi
420 m3/s debit
mediu). De la confluenţa Nilului Alb cu Nilul Albastru (Bahr el Abyad
cu Bahr
el Azraq) sub denumirea de Nil sau, simplu, Bahr, în arabă, care
înseamnă
"mare" (adică apă mare), Râul mai primeşte ultimul afluent, deşi mai
are de străbătut până la vărsare 2700 km - Atbara,
care vine tot din dreapta,
din Podişul Abisiniei, dar cu apă mai puţină, uneori chiar secând,
datorită
climei deja destul de secetoasă.
După confluenţa cu Sobat,
Nilul are
aspectul unui râu bine conturat, cu apă multă, alimentat alternativ din
Nilul
Alb şi Sobat, şi din Nilul Albastru şi Atbara. Lipsa de apă din regiune
concentrează aşezările şi activitatea economică de-a lungul malurilor
fluviului, care începe să devină atât de indispensabil vieţii pe măsură
ce
înaintează în deşert, în avale de Khartoum, capitala Sudanului.
Malurile râului
sunt însoţite de sakieh-uri, acele roţi numai 1in lemn si frânghii, cu
ulcioare
acţionate de boi şi cămile prin care apa este ridicată din albie şi
vărsată în
canale de irigaţii şi acestea numai din pământ bătătorit. De la Khartoum în
avale Nilul
parcurge pustiul, deşertul şi regiunea istorică Nubia, înfloritoare
între anii
791 şi 656 î.e.n. În Nubia, Nilul face o uriaşă buclă, în care încep să
apară
cele şase cataracte numerotate de la nord spre sud. Cataracta a 6-a, la
circa 150 km
avale de Khartoum,
formată în masivul stâncos Djebel Rauwaya, numită de localnici Şabluka
(jgheabul) este o vale tip canion pe 15 km, cu numeroase
stânci care apar din apă şi
pereţi verticali, săpaţi în roci de culori diferite - roşie, violetă,
portocalie şi chiar neagră - cu lăţimi uneori de numai câteva zeci de
metri şi
în care la ape mari, Nilul are viteza de scurgere foarte mare. După
cataracta a
6-a începe deşertul propriu-zis, bântuit de furtunile cu nisip numite
ghibli,
care u înecat pur şi simplu vestigiile nubiene - Nagaa şi Musawarat,
primele
prestigii importante din valea Nilului, de la sud spre nord. Cataracta
a 5-a,
lungă de 12 km,
se găseşte in buclă, iar a 4-a după aceasta, fiind cea mai lungă, 15 km. In avale de
cataracta
a 4-a se găseşte, pe malul stâng al Nilului, stînca Djebel Barkal (din
gresie,
înaltă de 100 m,
cu versanţi abrupţi spre râu) considerată muntele sacru al Nubiei
antice, la
poalele căruia se află templul lui Amon Ra (zeul soarelui) şi vreo zece
piramide, mult mai mici decât cele egiptene (4-20 m înălţime) şi
care sunt
necropole ale unor regi sau prin nubieni. Tot lângă stânca Djebel
Barkal era
situată Napata, oraşul sfânt şi capitală a Nubiei (750 î.e.n.) care,
sub domnia
lui Tiraqua a cucerit Teba, capitala Regatului Mijlociu şi a Regatului
Nou (2
000-1 300 î.e.n.) din Egiptul antic situată în apropierea complexului
de temple
de la Luxor. De
fapt, o cataractă reprezintă un complex de praguri, stânci în albia
râului,
aceasta la rândul ei fiind încorsetată între pereţii din roci dure, dar
cu
înălţimi moderate. În realitate, în loc de cele 6 cataracte menţionate
în
descrierile antice se găsesc 21 de grupuri principale de praguri.
Înainte de a
3-a cataractă, Nilul se desface succesiv în două braţe închizând între
ele mai
multe insule. A 3-a cataractă este un prag de granit, lung de câţiva
kilometri,
cu numeroase blocuri de piatră prăbuşite în apă şi pe care se găsesc
încrustate
desene, reprezentând animale dispărute astăzi, hieroglife din Egiptul
antic,
inscripţii merotice din perioade mai recente, mărturii ale
civilizaţiilor care
s-au succedat în Nubia antică. Sectorul de râu dintre cataractele 3 şi
2, pe o
distantă de peste 200
km
este o înşiruire de vâltori, praguri stâncoase şi stânci izolate care
se
constituie în tot atâtea obstacole la ape, mici pentru navigaţie,
dintre
acestea pragul Kagbar fiind cel mai periculos. Cataracta a 2-a, numită
şi
,,pântecul de piatră" se desfăşoară pe circa 20 km în avale de
localitatea
Semna. Nilul are malurile constituite din roci dure, cu înălţimi de
numai 30 m,
dar cu numeroase stânci
în apă care îngreunează circulaţia, chiar si cu cele mai mici
ambarcaţiuni. De la
Semna spre avale, pe câţiva
kilometri, se găsesc, pe ambele maluri, cetăţi din perioada Egiptului
antic.
|