1
ROSIA MONTANA
UN LOC VECHI CU
POTENTIAL NOU
CUPRINS
1.Istorie
2.Proiecte
3.Rezultate reale si
potentiale
4.Concluzii teoretice si
proprii
1.Istorie
Numele
este
de luat de la toponimul dacic “alburnus” si de la adjectivul roman
“maior”
devenind Alburnus Maior si in prezent Rosia Montana.
Roşia
Montană
este reşedinţa
comunei cu acelaşi nume şi are o suprafaţă de 4.200 de hectare. Prima
atestare
documentară a Roşiei Montane este din 6 februarie 131 p. Chr., această
dată
apărând pe o tăbliţă cerată găsită într-una dintre galeriile ce datează
din
perioada romană. Aceasta înseamnă că, încă de la începuturile sale,
Roşia Montană
este direct
legată de aurul ce se găseşte în subsolul său.
Comuna
Roşia Montană (situată în nord-vestul ţării, la 128 km de Cluj-Napoca
şi 70 de
kilometri de Alba Iulia, în judeţul Alba) adăposteşte cel mai mare
zăcământ de
aur din Europa (estimat la 10,6 milioane uncii de aur), exploatat de
secole în
mod tradiţional, în subteran. Reţeaua de galerii descoperite depăşeşte
importanţa celor similare din Spania, Portugalia, Ţara
Galilor. Pe lângă instrumentele de minerit şi galeriile atestate ca
fiind de pe
vremea Imperiului Roman, s-au păstrat şi celebrele 25 de tăbliţe cerate
(descoperite în galeria „Sfântul Iosif” în anul 1788 şi în galeria
„Catalina-Monuleşti” în 1855), documente scrise de o importanţă
deosebită
pentru studierea dreptului roman, dar şi al vieţii economice şi sociale
în
Dacia romană.
Roşia Montană
îşi datorează originile datorită mineritului şi, prin urmare, a devenit
dependentă, aproape în exclusivitate, de această activitate, ca sursă
de venit.
Odată cu declinul mineritului şi reducerea subvenţiilor pentru
activităţile
miniere din România, începând cu anul 1989, a scăzut şi nivelul de trai
al
comunităţii din Roşia Montană.
Cel mai simplu mod de a intelege aspectul
pozitiv al lucrurilor este acela de a cunoaste aspectul negativ. Putine
exemple
de minerit iresponsabil sunt mai graitoare decat exploatarile miniere
de stat,
abandonate prin toata tara.
Mina opereaza de zeci de ani, fara sa fi
elaborat vreodata un raport de evaluare a impactului asupra mediului,
fara
monitorizare si cu foarte putine retehnologizari. Locurile de munca si
salariile oferite i-au fortat pe multi dintre locuitorii zonei sa
traiasca de
azi pe maine.
Bogatia Rosiei Montane nu se resimte in nivelul de trai al
locuitorilor, care
nu dispun de apa curenta in case si se incalzesc la sobe cu lemne.
Modul in
care aurul dispare in mainile altora, de la conducatorii Imperiului
Roman si
pana la elitele corupte ale Romaniei din era comunista, este ilustrat
de un
citat celebru: “Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n
poarta.”
2.Proiecte
Pentru ca locuitorii si mineritul din Rosia
Montana sa poata fi dezvoltat in ultimii 3 ani au aparut foarte multe
proiecte
de dezvoltare.
Parteneriatul
de Mediu Rosia Montana (RMEP) a luat fiinta ca
urmare a unei necesitati recunoscute
de imbunatatire a conditiilor de mediu din Rosia Montana si zonele inconjuratoare. In
acelasi
timp, pentru a ajuta oamenii din acesta zona sa inteleaga mai bine
beneficiile
unui mediu curat si sanatos, cit si modul in care acest lucru se poate
realiza.
RMEP a luat fiinta in mai 2005. RMEP nu este o persoana juridica sau o
asociere
formala, ci un forum de comunicare si actiune comuna. Principalul scop
al RMEP
este de a identifica problemele de mediu din Rosia Montana si zonele
invecinate
pentru a gasi masurile ce se impun a fi luate si de a rezolva pe cit
posibil
aceste probleme.
Gabriel Resourses abordeaza practici de
responsabilitate sociala asumandu-si, astfel, din proprie initiativa,
responsabilitatea de reabilitare ecologica a zonei. Proiectul includ
reimpaduriri, epurarea apei, revegetarea haldelor, [inclusiv
consolidarea unui
iaz de decantare al vechii mine.
Din
prima zi de functionare a minei, un procent din profitul obtinut in
urma
aurului extras va fi pus deoparte pentru reabilitarea tuturor zonelor
afectate
in trecut de minerit sau de proiectul Gabriel Resources din Rosia Montana. Nici o
organizatie guvernamentala sau neguvernamentala nu a facut o asemenea
promisiune. In lipsa reabilitarii ecologice propuse de Gabriel
Resouces,
terenurile, apele si amplasamentele miniere abandonate din regiunea
Rosia
Montana ar ramane asa cum sunt, o sursa constanta de poluare si de
pericol. Din
punct de vedere economic, exista, fara doar si poate, beneficii
imediate ale
deschiderii unei mine moderne la Rosia Montana.
Mina ar crea sute de locuri de munca sigure, de inalta calificare si
bine
platite – toate acestea intr-o zona in care rata somajului, astazi,
depaseste
50%. Cand operatiunile RosiaMin vor lua sfarsit, la finele lui 2006 –
asa cum
prevede conventiei de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana – rata
somajului
va creste la 90%. Nu e de mirare ca, in aceste conditii, Guvernul
Romaniei a
desemnat Rosia Montana
ca fiind “o regiune defavorizata. Doar
investitia initiala a Gabriel Resources –
aproape o jumatate de miliard de dolari – va produce o schimbare
economica
dramatica. Chiar si in afara Rosiei Montane, in activitatile conexe, se
vor
crea mii de alte locuri de munca – aproximativ cate 10 pentru fiecare
loc de
munca in mina.
Guvernul Romaniei va avea un profit de aproximativ 500 de milioane de
dolari pe
durata proiectulului, insa beneficiile economice ale Proiectului Rosia
Montana
se vor ridica la aproximativ 1,6 miliarde de dolari.
O companie miniera responsabila stie ca
proiectul ei, indiferent de amploare, este doar o parte din viata unei
comunitati. Astfel de companii sunt condusa cu respect fata de istoria
si
cultura locului si lasa in urma o comunitate mai puternica si mai
independenta
decat cea gasita la venire. Pentru astfel de companii, este foarte
important
felul in care isi va aminti comunitatea de ele dupa ce si-au incheiat
activitatea
si au plecat.
Militantii pentru protectia mediului, si nu numai, au cuvinte aspre la
adresa
proiectului, acuzand lucruri care nu se afla nici in planul de afaceri
al
Gabriel Resources, nici in caracterul companiei. Criticile lor prezinta
o
imagine deformata. Pentru ca Gabriel a abordat acest proiect avand in
vedere
interesul tuturor. Compania este hotarata sa transforme acest proiect
minier
intr-un model de profesionalism si sa imparta beneficiile cu o comuna
si o
regiune care au fost exploatate, saracite si neglijate prea mult timp.
Presedintele Gabriel Resources, Alan Hill, a declarat de mai multe ori:
“ Am
construit tot felul de mine de-a lungul carierei mele, dar exista un
tip de
mina pe care n-am construit-o si nici nu o voi construi vreodata, si
anume o
mina care sa nu aduca beneficii comunitatii locale.”
O alta obligatie a companiilor miniere este
aceea de a nu mai folosi practici distructive, asa cum s-a intamplat in
trecut.
Este adevarat ca o parte din locuitorii Rosiei Montane asociaza
mineritul cu
daune ecologice ireparabile si cu prezenta constanta a riscului, iar punctul lor
de
vedere este intru totul justificat: nu poti aprecia cele mai bune
practici
industriale atunci cand le cunosti doar pe cele mai rele.
Peste tot in lume, industria resurselor a cunoscut o enorma schimbare
in bine.
Au fost emise legi care obliga reabilitarea ecologica a acestor zone.
Evaluarile de impact asupra mediului propuse de companii nu mai sunt
doar
promisiuni pe hartie, ci documente cu putere juridica. Tehnologiile de
extractie si stocare se afla cu mult inaintea celor care au fost si
sunt
folosite la Rosia Montana si oriunde
in Romania.
1
Daca i
se vor acorda autorizatiile si permisele necesare, Gabriel Resources va
utiliza cele mai bune practici din domeniu pentru a implementa si opera
proiectul Rosia Montana.
Noua mina va lucra la standarde de siguranta mai inalte decat cele
cerute de
Codul International de Management al Cianurilor, formulat de
Organizatia
Natiunile Unite (ONU). Proiectul va respecta cele mai stricte standarde
de
protectie a mediului in exploatarile aurifere, si nu doar cele impuse
de Romania, ci si
de catre orice alta tara a Uniunii
Europene.
3.Rezultate
reale si potentiale
Din pacate pana in acest moment nu s-a
raportat nici un fel de rezultat real al dezvoltarii deoarece cel mai
amplu
proiect deschis in acest moment este in desfasurare.Corporatia care a
semnat
pentru astfel de rezultate a mentionat de acestea doar la sfarsitul
acestui an.
Deci, in momentul de fata avem doar rezultate potentiale.
Pentru locuitorii care vor fi stramutati si
relocati, se vor construi case noi si moderne si se ofera pachete
compensatorii
generoase. Pentru a pune bazele unei economii locale puternice si
diversificate, compania va infiinta o micro-banca de investitii pentru
intreprinderile non-miniere. Pentru a-si demonstra bunele intentii,
Gabriel
Resources s-a angajat sa construiasca o scoala noua, o clinica noua, si
un
centru comunitar. Cu mult inainte de inceperea exploatarii,
initiativele de
imbunatatire a infrastructurii locale se deruleaza deja, compania
instaland
recent un sistem de alimentare cu apa in comuna invecinata, Bucium.
Pentru a raspunde ingrijorarilor legate de
distrugerea patrimoniului cultural, Gabriel a inceput in anul 2000 un
program
de arheologie de salvare pentru care a cheltuit, pana acum, 8 milioane
de
dolari – Programul de National Cercetare a Patrimoniului de la Rosia Montana. In
contrast cu
operatiunile miniere ce caracterizau epoca comunista, cand productia de
aur era
o prioritate in fata vestigiilor istorice, acest program aflat in
derulare a
salvat deja zeci de artefacte, printre care se afla si un sistem
hidraulic de
evacuare a apelor de mina, ce dateaza din sec. II. O echipa
independenta de
arheologie de salvare isi va continua munca si pe perioada operationala
a
proiectului, iar descoperirile vor fi plasate intr-un muzeu, finantat,
de
asemenea, de Gabriel Resources.
In
afara rapoartelor potentiale realizate de corporatie, apar si altele
care
contrazic unele realizari favorabilepentru societate si tara.Acestea
sunt
declarate de academicianul Ionel Haiduc.
Pentru populatia din zona: Proiectul creaza un numar de locuri de munca
intr-o zona deficitara: 200-550 (unele cu caracter sezonier) in faza de
preconstructie (1996-2003), 2000 in faza de constructie (2003-2005) si
500 in
faza operationala (2005-2022). Acest beneficiu este relativ, fiindca
locurile
de munca sunt totusi in numar mic, au caracter temporar, iar lucrarea
va atrage
si o populatie venita din alte zone, fie in cautarea unui loc de munca,
fie ca
urmare a nevoii de personal calificat si specializat care nu este
disponibil in
zona. Alte avantaje preconizate de proiect prevad posibilitati de
calificare
profesionala a populatiei din zona si venituri din impozitele locale
platite de
populatie.
Statul Roman beneficiaza
de redevente de exploatare in
valoare de 2% din profit (estimate de unele surse la ca. 4,4 milioane
USD
anual), o suma neinsemnata in comparatie cu profitul firmei. Veniturile
obtinute de Statul Roman, afectate de scutirea de un impozit si taxe
vamale a
firmei, inseamna un profit derizoriu pentru stat. Singurele impozite
incasate
de stat sunt cele pe salariile
lucratorilor.
In concluzie, daca
beneficiile pentru firma RMGC sunt
neidoielnice, rezulta ca beneficiile in favoarea Statului Roman si ale
comunitatii din zona sunt minime, nesigure si discutabile.
Tot
cu ajutorul
domnului Haiduc reusim sa realizam ca odata cu dezvoltarea zonei putem
avea si
riscuri ale proiectului.
Proiectul afecteaza 38%
din suprafata comunei Rosia Montana
si aproximativ
1800 de persoane, care trebuiesc stramutate, precum si demolarea a 740
case si
cateva biserici cu cimitirele lor. Operatiunea a starnit o puternica
reactie
negativa si nemultumirea a numerosi localnici, chiar daca un numar
insemnat au
acceptat ofertele atragatoare de compensare financiara din partea
firmei.
Documentul"Compatibilitatea
proiectului minier Rosia
Montana din Romania cu principiile si normele Uniunii Europene si
legislatia
Comunitatii Europene" mentioneaza ca situatia in care partenerul
canadian
(Gabriel Resources Ltd.) detine 80 % iar partenerul roman doar 20 % din
actiunile Companiei Rosia Montana Gold Corporation contrazice criteriul
de
"interes public in beneficiul economic al tarii" (care ar justifica
unele masuri de stramutare) si este neobisnuita in practica
internationala a
valorificarii bogatiilor subsolului, precizand ca in industria
petrolifera, de
exemplu, raportul de concesionare este de 85 : 15 % in favoarea tarii
gazda. In
felul acesta se incalca si criteriul prevazut in Art. 8, aliniat 2 al
Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Proiectul incalca de
asemenea Conventia de la Berlin (10
Octombrie 2001) care prevede interzicerea cianurii in exploatarile
miniere pe
teritoriul Uniunii Europene.
Tehnologia folosita se bazeaza pe extragerea
aurului prin tratarea minereului macinat cu solutie de cianura de
sodiu.
Folosirea unei tehnologii bazate pe extractia aurului din minereu cu
cianura
pericliteaza in mod serios mediul ambiant si experienta dezastrului de
la Baia
Mare este releveanta. Accidente similare (ca. 30 numai dupa 1990 !) au
avut loc
si in alte tari unde se aplica procedeul.
Zona vizata in proiect contine vestigii
arheologice de mare interes stiintific, de valoare inestimabila, cu
caracter de
unicat in Europa si poate in lume, asa cum au relevat studiile partiale
intreprinse de cercetatorii arheologi din Romania si Franta, ca urmare
a
obligatiilor legale, finantate chiar de firma RMGC pentru obtinerea
"descarcarii arheologice". Este necesara extinderea acestor cercetari
de la suprafata restransa cercetata (doar 4 hectare!) la toata
suprafata vizata
(cel putin 100 hectare), ceea ce necesita mai mult timp. Exploatarea
zacamantului de aur ar duce la distrugerea iremediabila a sitului
arheologic,
ceea ce ar fi o pierdere de nerecuperat si ar anula posibilitatea
constituirii
in viitor a unei zone de turism cultural, o solutie economica durabila
pe
termen lung.
4.Concluzii teoretice si
proprii
“Cantarind beneficiile
potentiale si riscurile implicate in
proiectul de exploatare miniera de la Rosia Montana rezulta ca in forma
actuala
proiectul nu poate fi catalogat drept lucrare de "interes public in
beneficiul economic al tarii" iar beneficiile de interes privat nu
justifica riscurile si duc la concluzia ca initiativa trebuie
abandonata
inainte de a produce consecinte dezastruoase iremediabile.” Ionel
Haiduc.
Din
punctul de vedere
al unei persoane care observa reactiile partilor implicate in acest
proiect exista
mai multe concluzii:
1. Corporatia poate
realiza doar o parte din proiectul sau,
adica extractia unei anumite cantitati de minereu.Pentru a putea tine
cont si
de reglementarile UE, 15% din minereul extras ar intra in posesia
corporatiei
iar restul inposesia statului. In acelasi timp, ca protectia mediului
social si
natural sa poata fi realizat statul sa cedeze din proprie initiativa
sau sa
“doneze” inca 40% din venitul minier din Rosia Montana corporatiei.
In acest mod nici
cerintele UE nu vor fi incalcate si zona
va putea fi dezvoltata.
2.Avand in vedere modul
de extractie a minereului, UE are
prioritate. Cred ca fiecare persoana din comunitatea romana sau
internationala
nu ar aproba folosirea unui astfel de modalitati deoarece ar aduce mai
multe
pagube decat realizari.
3.Din punct de vedere
arheologic, corporatia nu ar trebui sa
existe in acel loc. Sunt foarte multe asociatii si chiar corporatii
care ar fi
interesate de o dezvoltare turistica pe baza descoperirilor arheolgice
din
zona. Astfel zona miniera s-ar inchide si va proteja atat mediul cat si
dejvoltarea propice a zonei.Este adevarat ca se va pierde o importanta
resursa
dar esta mai impotanta protectia mediului decat folosul minier deoarece
turismul poate aduce un venit de cel putin 2 ori mai mare.
Din
cele 3 concluzii prezentate
mai sus putem realiza ca o zona poate aduce beneficii si protejand
mediul
inconjurator.
|