Brazilia - referat detaliat Categoria: Referat Geografie
Descriere: Exporta: cafea, zahar, bumbac, minereuri de fier, cacao, lemn, mangan,
tutun, cauciuc, carne, piele, si multe altele. Importta: vehicule,
petrol... |
|
||
|
|
|||
|
1 Brazilia Denumire oficiala: Republica Federala a Braziliei Capitala: Brasilia Limba oficiala: portugheza Suprafata: 8 512 000 Km˛ Locuitori: 164 milioane. O minunata initiativa omagiaza anul universitar al descoperirii Braziliei. La 22 aprilie 1500, navigatorul portughez Pedro Alvarez Cabral descoperea un nou teritoriu care avea sa fie botezat cu numele de Adevarata Cruce. El dobandea, o data cu timpul, o noua denumire, Brasil, reproducand la nivelul cartografiei si geografiei impactul pe care un produs exotic il poate avea: Pau-Brasil, lemnul de culoarea jaratecului, urma sa boteze o tara, lasand in uitare primul ei nume crestin. A 5-a mare putere a lumii ca intindere si a 8-a ca forta economica, Brazilia nu este o tara a viitorului, ci este o tara a prezentului, o mare fereastra de oportunitati deschisa celor care doresc sa colaboreze cu unul din protagonistii globalizarii, celor care au nu numai dragostea fata de cultura si civilizatia unui spatiu latin, ci si pentru cei cu simtul afacerilor. Cu cei 8.512.000 km˛ ai săi, Brazilia este cea mai mare tară din America Latină, acoperind 47,3% din suprafata acestui continent, si a cincea tară ca mărime din lume din punct de vedere al suprafetei, fiind depăsită doar de Federatia Rusă, Canada, China si SUA. Dimensiunea maximă de la nord la sud este de 4395 km, iar de la est la vest de 4319 km. Coasta atlantică a Braziliei are o lungime de 7367 km. Tara este traversată de Ecuator în apropiere de Macapa si de Tropicul Capricornului în apropiere de Săo Paulo. Ecuador si Chile sunt singurele tări din America de Sud cu care Brazilia nu are granită comună, având 10 vecini: Guyana Franceză, Surinam, Guyana, Venezuela, Columbia, Bolivia, Peru, Uruguay, Paraguay si Argentina. Brazilia a ajuns la circa 164 milioane de locuitori la sfârsitul anului 1999, ocupând locul cinci în lume, după China, India, SUA si Indonezia. Densitatea populatiei este de 19,2 locuitori / km2 iar speranta de viată a crescut de la 41,5 ani în 1950 la 67,7 ani în 1999. Populatia urbană este de circa 79,63. Populatia rurală a fost depăsită de cea urbană încă din anii '60. Din punct de vederea administrativ, Brazilia este un stat federal, compus din 26 de State si Districtul Federal, unde se află si capitala Brasilia. CELE CINCI REGIUNI ALE BRAZILIEI Imensul teritoriu al Braziliei este împărtit în 5 regiuni: nord, nord-est, sud-est, sud si centru-vest. REGIUNEA DE NORD (Statele Amazonas, Pará, Acre, Rondônia, Roraima, Amapá si Tocantins) acoperă în principal Bazinul Amazonului. În regiunea de nord a Braziliei sunt concentrate 20% din rezervele mondiale de apă dulce. Principalele orase sunt Manaus (capitala Statului Amazonas) si Belém (capitala Statului Pará). REGIUNEA DE NORD-EST (Statele Maranhăo, Piauí, Ceará, Rio Grande do Norte, Paraíba, Pernambuco, Bahia, Alagoas si Sergipe), care însumează circa 30% din populatia Braziliei, are posibilităti certe în domeniul economic, mai ales în ce priveste terenurile petrolifere. Principalele orase sunt Recife si Salvador. Aceasta este regiunea în care au ajuns pentru prima oară portughezii în 1500 (în Statul Bahia). REGIUNEA DE SUD-EST (Statele Rio de Janeiro, Săo Paulo, Minas Gerais si Espírito Santo) reprezintă zona cea mai intens industrializată a Braziliei. Ea detine majoritatea populatiei tării (43,8%). Zona este bogată în resurse naturale si reprezintă, totodată, centrul agricol al tării si cea mai importantă regiune a industriilor producătoare de alimente. REGIUNEA DE SUD (Statele Parana, Santa Catarina si Rio Grande do Sul) este a doua ca nivel de dezvoltare în Brazilia, având o balantă echilibrată între sectorul agricol si cel manufacturier. În vestul regiunii, la granita cu Argentina, se găsesc Cascadele Iguaçu, unul din cele mai frumoase colturi de natură ale lumii. La mai putin de 20 km distantă de acestea, pe fluviul Paraná, care separă Brazilia de Paraguay, este construită cea mai mare hidrocentrală a lumii, Itaipú. Cel mai mare oras al regiunii este Porto Alegre, capitala Statului Rio Grande do Sul, cel mai sudic stat brazilian. REGIUNEA CENTRU-VEST (Statele Mato Grosso, Mato Grosso do Sul si Goiás plus Districtul Federal), acoperită de întinse savane si ierburi tropicale, este încă destul de slab populată. Cândva una din cele mai izolate regiuni ale tării, această zonă a cunoscut o expansiune rapidă a agriculturii si si-a creat noi industrii. Capitala tării, Brasilia, fondată în 1960, se află în această regiune. De asemenea, aici se află si cele mai extinse rezervatii de triburi indiene din Brazilia, precum si paradisul vietii sălbatice braziliene, Pantanal Mato-grossense. Resurse naturale Brazilia este una dintre tarile cu economia cea mai dezvoltata din America Latina; cu mari decalaje sociale si contraste regionale; nord-estul sarac si orasele de sud-est foarte dinamice (1960-1970- are loc o industrializare rapida, dublata de datorii enorme, ce au condus la acel “miracol brazilian”). Brazilia dispune de mari resurse naturale si umane, fiind printre primii producatori mondiali la cateva produse: lemn, trestie de zahar, cafea, produse miniere (fier, bauxita, mangan, nichel, staniu, diamante, petrol, aur, fosfati naturali, zirconium, beriliu, titaniu, magnezita, argint, sare). Industria prelucratoare s-a dezvoltat prin constructii de masini (automobile, masini agricole, masini unelte); industria siderurgica, chimica, textile, de confectii, alimentara. Zona industriala este formata din triunghiul Rio de Janeiro, Belo Horizonte si Sao Paulo. Brazilia beneficiaza de un urias potential hidroenergetic; hidrocentrala Itaipu pe Parana (coparticipant Praguay) are cea mai mare putere instalata dinlume (12600 MW). Agricultura este diversificata: trestie de zahar si cafea, ocupand primele 2 locuri din lume; cacao, porumb, orez, manioc, soia, fasole, bumbac, vita-de-vie, arahide, ricin, ananas, banana, tung (planta oleaginoasa), tutun. Cresterea animalelor este si ea foarte diversificata: bovine, porcine, ovine, caprine, cabaline, asini. Exporta: cafea, zahar, bumbac, minereuri de fier, cacao, lemn, mangan, tutun, cauciuc, carne, piele, si multe altele. Importta: vehicule, petrol. Brazilia are zacaminte de minereu foarte bogate. Brazilia are rezerve de minereu de fier estimate la 48 miliarde tone (ocupa locul 6 in lume), din care 18 rniliarde sunt localizate in muntii Carajas, situati in partea estica a Amazoniei, in Statul Para. Minele din Carajas au inceput exploatarile in 1985. Zacamintele identificate sunt suficiente pentru urmatorii 100 ani, estimare facuta in baza cererilor actuale. In afara de minereu de fier, Brazilia are rezerve de 208 milioane tone de mangan, 2 miliarde de tone de bauxita si 52 milioane tone de nichel, la care, conform ultimelor estimari, se mai pot adauga alte 400 milioane tone. S-a calculat că rezervele braziliene de fier ar putea aproviziona întreaga lume pentru următorii 20 de ani. In Statele Minas Gerais si Goias exista uraniu. Brazilia este unul dintre cei mai mari producatori de etre pretioase-semipretioase din lume. Brazilia detine, de asemenea, a sasea rezervă mondială de minereu de mangan (53,8 miliarde tone), a treia rezervă mondială de bauxită (3,9 miliarde tone), precum si 8,9 milioane tone de nichel (5,2% din rezervele mondiale). Recent s-a descoperit un zăcământ important de minereu de uraniu foarte bogat în substantă utilă (1,3%). Brazilia detine, de asemenea, rezerve importante de potasiu, fosfati, tungsten, cositor, plumb, grafit, crom, aur, zirconiu, thoriu (un metal radioactiv), precum si 90% din productia mondială de geme (diamante, topaze, safire, ametiste, smaralde etc). Economia Istoria economică a Braziliei a fost marcată de câteva cicluri succesive de dezvoltare, bazate pe diferite produse. În timpul Primului Război Mondial este încurajată industrializarea. După marea criză din 1929 Brazilia începe să-si croiască drumul spre o economie modernă, si sub influenta gândirii economice a unui român, economistul Mihail Manoilescu. Între 1945 si 1974 economia braziliană a crescut, în medie, cu 7,4% pe an, iar între 1970 si 1980, în ciuda crizelor petroliere, această crestere avea să fie si mai mare, de 8% pe an, PIB pe locuitor crescând de 4 ori si ajungând la 2200 USD în 1980. Actualmente, PIB pe locuitor este de circa 5.000 USD. În anii '90 politica economică a Braziliei s-a bazat pe stabilizarea economică si deschiderea economiei spre comertul si investitiile internationale. Au fost reduse tarifele vamale si au fost eliminate restrictiile cantitative la import, iar în 1995 Brazilia devenea unul din membrii fondatori ai Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC). Iunie 1994 marca un punct de cotitură în cadrul procesului de stabilizare economică a Braziliei - lansarea Planului Real. Acesta avea trei obiective principale: (1) controlarea inflatiei; (2) reducerea dezechilibrelor sociale; (3) obtinerea unei cresteri sustinute, pe termen lung, a PIB, a investitiilor, a nivelului de angajare si a productivitătii. În 1998 inflatia ajungea la numai 1,71%, de la peste 2000% în 1993, înainte de lansarea Planului Real. Produsul Intern Brut a crescut, între 1995 si 1997, cu 17%, iar venitul pe cap de locuitor a crescut în aceeasi perioadă, în medie, cu 2,6% pe an. De la implementarea Planului Real investitiile străine au crescut de circa 15 ori, de la 2,2 miliarde USD în 1994 la 29 miliarde USD în 1999. Cu un PIB de 805 miliarde USD în 1997 si o valoarea asemănătoare în anii următori, economia braziliană, a opta economie a lumii, este dinamică si diversificată. În 1998 industria era responsabilă pentru 34% din PIB, agricultura pentru 8,4% si serviciile pentru 57,6%. Exporturile au crescut de la 35,8 miliarde USD în 1992 la 48,1 miliarde USD în 1999, peste 70% din produsele exportate fiind manufacturate. Principalii parteneri comerciali sun Uniunea Europeană (29% din comertul total), SUA (23%), Mercosul (Piata Comună a Sudului) (14%), Asia (12%), America Latină fără Mercosul (8%) etc. La 26 martie 1991 Brazilia, Argentina, Uruguay si Paraguay semnau acordul de creare a Pietei Comune a Sudului (Mercosul). Acordul de la Asuncion intra în vigoare la 1 ianuarie 1995. Mercosul va deveni o uniune vamală perfectă (taxe vamale zero între membri si tarif vamal comun cu tertii) în 2004. De la crearea Mercosul comertul Braziliei cu tările membre a crescut de aproape 4 ori, de la 3,6 miliarde USD în 1990 la 13,5 miliarde USD în 1999. CÂTEVA SECTOARE IMPORTANTE Economia Braziliei este extrem de diversificată, practic neexistând domenii care să nu fie acoperite. Industria automobilelor. Saltul spectaculos al economiei braziliene de după introducerea Planului Real în 1994, s-a reflectat si în domeniul productiei de automobile. În ultimii ani s-au produs peste 2 milioane de autovehicule anual, veniturile din exporturile realizate în acest domeniu depăsind constant valoarea de 5 miliarde de dolari. În anul 2000 Brazilia se număra printre primii cinci producători mondiali de automobile. Practic nu există multinatională din domeniu care să nu fie prezentă în Brazilia. Industria aeronautică. Desi Brazilia a fost unul din pionierii aviatiei mondiale, adevărata dezvoltare a acestei ramuri a început cu 30 de ani în urmă. Astăzi Brazilia produce avioane integral proiectate si fabricate aici si le exportă pe toate continentele. Peste 500 de avioane de productie braziliană sunt în momentul de fată în exploatare numai în SUA, si un număr asemănător în Europa. Industria aerospatială. Si această industrie a înregistra o crestere spectaculoasă. Prin intermediul Agentiei Spatiale Braziliene si a Institutului National pentru Cercetări Spatiale, a fost lansat Programul Spatial Brazilian, care prevede construirea si lansarea de sateliti si vehicule spatiale. Brazilia participă, de asemenea, la construirea Statiei Spatiale Internationale. Diferiti sateliti brazilieni evoluează deja pe orbită în jurul Pământului. Proiectele de infrastructură. Planul Multianual (PPA), numit si Avança Brasil (Înainte, Brazilia), este un program de dezvoltare de prevede cheltuieli de 1,1 trilioane reali (R$) până în 2003, incluzând cheltuielile de personal pentru realizarea a 358 de programe care vor revitaliza si amplifica reteaua de servicii de infrastructură ale tării, mai ales în domeniile transporturilor, telecomunicatiilor si energiei electrice. Cu aceste investitii si cu previziunea unei cresteri a PIB de 4% în 2000 si de până la 5% în 2002 si 2003, Guvernul speră să creeze 8,5 milioane locuri de muncă în următorii patru ani. Conform estimărilor IPEA (Institutul de Cercetări Economice Aplicate), în 2000 rata somajului va scădea la 5,66%. În privinta lucrărilor de infrastructură, PPA prevede investitii de 212,02 mld. R$ în următorii patru ani, astfel: sectorul energetic - 165,32 mld. R$; transporturi - 38,85 mld. R$; telecomunicatii 6,31 mld. R$; infrastructura hidrografică 3,53 mld. R$. Pentru următorii 8 ani sunt prevăzute investitii publice si private în valoare de 317 mld. R$, mai ales în domeniile telecomunicatiilor, transporturilor si energiei electrice. Trebuie amintit că Brazilia are un sistem de drumuri de 1,6 milioane km, peste 30.000 km de cale ferată, 46 porturi bine organizate (din care 24 oceanice) si 62 aeroporturi civile (din care 22 internationale). Actualmente, se află în desfăsurare o multitudine de proiecte în domeniul transportului multimodal. Principalele ramuri economice: AGRICULTURA Tendintele agriculturii braziliene au oscilat in timp, in functie de culturile sezoniere, de bumbac, cacao, cauciuc si cafea care au avut o contributie importanta la dezvoltarea sectorului, alaturi de trestia de zahar, care a reprezentat sursa permanenta de venituri in agricultura. In decada anilor ‘70, procesul de modernizare a agriculturii a condus la cresterea productivitatii si a numarului de produse exportate. Productia de soia a depasit productiile traditionale braziliene, cum ar fi cele de cafea, cacao si zahar. Urmare a stimulentelor acordate de catre guvern pentru produsele procesate, au crescut substantial volumul, valoarea si varietatea produselor agricole semiprocesate si industrializate. In cursul anilor ‘80, agricultura a continuat sa aiba acelasi rol important in economia tarii. Acordand scutiri de taxe si facilitati la obtinerea creditelor, guvernul federal a promovat o mai mare eficienta in sectorul agricol. In ultimii 20 de ani, productia cerealiera s-a dublat, datorita cresterii productivitatii. Ritmul mediu anual de crestere inregistrat in sectorul agricol, agriculturii, conform Institutului Brazilian de Geografie si Statistica - IBGE, a fost de 3,4%, fata de numai 1,7% in sectorul industrial. In 1996, rata de crestere a sectorului agricol a fost de 4,1%, iar in 1997 de 1,9%. Diversele programe guvernamentale aplicate in ultimele doua decenii, in vederea diversificarii recoltelor, au adus rezultate surprinzatoare. Productia de cereale a crescut in mod semnificativ, recoltele de grau, orez si porumb ajungand la 77,6 milioane tone in 1997. Cauciucul, care se constituie ca un element vital pentru exporturile agricole braziliene, ca si alunele de para, caju, diverse sortimente de ceara si fibre, au inceput sa fie cultivate in cadrul plantatiilor. Datele din 1996 (FIPE) indica Brazilia ca cel mai mare producator mondial de cafea, al doilea de fasole, ai treilea de trestie de zahar si de porumb si al patrulea de cacao. Datorita climei variate, Brazilia produce toate tipurile de fructe, de la varietatile tropicale din nord (inclusiv avocado), pana la citrice si struguri, cultivate in principal in regiunile mai temperate din sud. In 1996, productia de portocale a crescut cu 10,8%, Ajungand la 21811 milioane tone, Brazilia fiind astfel cel mai mare producator mondial, urmat de SUA, principalul sau cancurent. Brazilia este cel de-al doilea producator mondial de carne de bovine (cu toate acestea numai 3% din productia totala a fost exportata in 1996). INDUSTRIA In ultimii 25 de ani, Brazilia a obtinut succese in diversificarea si extinderea productiei de bunuri manufacturate si de consum, telecoinunicatii, procesarea electronica de date, biotehnologie si noi materiale. Pentru sectoarele cheie, cum ar fi productia de oteluri, autoturisme, petrochimie, serviciile publice au avut un rol esential nu numai in dezvoltarea sectorului industrial, ci in expansiunea economiei braziliene. Una dintre noile sectoare industriale braziliene, industria constructiei de automobile de fabricare a pieselor de schimb, a inregistrat mari progrese in ultimele doua decenii. Incepand cu putine linii de montaj in 1957, sectorul auto produce, in medie, 2 milioane autovehicule/an, cu componente 100% fabricate in Brazilia, situandu-se astfel printre primii 10 fabnicanti la nivel mondial. Repartizarea teritoriala a fabricilor de autovehicule in Brazilia este: - Ford Rio Grande do Sul - General Motors Rio Grande do Sul - Audi 01W) Parana -VW (camioane) Rio de Janeiro - Mercedes Minas Gerais - Peugeot Rio de Janeiro - Renault Parana - Chrysler Parana - Honda Sao Paulo - Hyundai Bahia - Asia Motors Bahia Brazilia a pus bazele industriei aeronautice in urma cu 20 ani. In prezent, succesul aeronavelor proiectate si fabricate integral in Brazilia de catre Embraer, exportate in toate continentele, pozitioneaza industria aeronautica braziliana pe locul al 6-lea la nivel riondial. Un numar mare de avioane Embraer au fost vandute in SUA si in Europa occidentala. Embraer produce atat avioane militare (Tucano si Super Tucano cele mai cunoscute), cat si civile (ERJ 135 pentru 37 pasageri si ERJ 145 cu capacitate de 50 locuri, pentru acesta din urma primindu-se comenzi ferme, in 1998 pentru 180 bucati). 1 Petrolul si Petrochimia Pana in 1953, productia de petrol brut era de cca. 2.000 barili/zi, iar capacitatea interna de rafinare nu depasea 4.000 barili/zi, Brazilia find astfel dependenta de importuri. In acel an, dupa multe dezbateni, Congresul National a votat crearea Companiei nationale de petrol PETROBRAS. Avand drepturi exclusive pentru exploatarea petrolului, PETROBRAS a initiat identificarea de rezerve de petrol, find permisa firmelor private rafinarea si distribuirea. La inceputul anilor ‘90, impulsionata de prima criza a petrolului din anii ‘70, Brazilia triplase productia de petrol, ajungand in iulie 1994 la o productie de 690 mii barili/zi. In 1995, productia a ajuns la 713 mii barili/zi, in 1996 a crescut la 806 mii barili/zi, ajungand la 866 mii barili/zi in 1997. Previziunea pentru decembrie 1998 era de 1,2 milioane barili/zi. Incepand cu 1985, productia interna de petrol brut a repreznetat aproximativ 55% din consumul national, obiectivul fiind atingerea uriui procent de 70% inaintea anului 2001. La realizarea acestui obiectiv au contribuit atat consolidarea deschiderii sectorului catre initiativa privata, prin atragerea de noi investitii in colaborare cu PETROBRAS sau in proiecte independente, cat si dezvoltarea si exploatarea unei noi zone gigante in Bacia de Campos, in Statul Rio de Janeiro cu un potential de 1,3 miliarde barili. Costul mediu pe baril este estimate in Brazilia la aproximativ 14 USD. lndustria petrochimica braziliana s-a dezvoltat intens in ultimele decenii. Exista in prezent, trei complexe petrochimice in Brazilia, localizate in Statele Bahia (Nord-Est), Rio Grande do Sul (Sud) si Sao Paulo (Sud-Est), cu o capacitate de produqie totala de etilena de 1,4 milioane tone/an. Industria de etanol Pentru echilibrarea consumului de produse finite cu exploatarea petrolului, la sfarsitu1 anilor ‘60, inceputul anilor ‘70 a fost dezvoltat un proiect de identificare de noi alternative viabile pentru inlocuirea derivatelor de petrol. Etanolul extras din trestia de zahar a fost ales ca alternativa. Obiectivul Programului National de Alcool (Pro-Alcool), creat in 1975, a fost utilizarea etalonului ca substituent al benzinei si cresterea productiei pentru uzul industrial. In 1985, când programul frnctiona de 10 ani, au fost investiti 6,5 miliarde USD in productia a 50 miliarde litri de etanol; au fost create 500.000 noi locuri de munca ; 2,5 milioane autotunisme foloseau etanol pur si toata benzinia era amestecata in proportie de 20% cu alcool. In prezent, Brazilia poseda tehnologie si echipamente capabile sa mentina o productie anuala de 16 miliarde litri de etanol, exportand tehnologie, echipamente si servicii conexe acestui produs. Diminuandu-se nivelul de monoxid de carbon eliberat de vehicule, programul Pro-Alcool contribuie la eforturile Braziliei pentru protejarea mediului inconjurator. Surse de energie Hidroelectnicitatea, lemnul si produsele din trestie de zahar acoperä 59% din necesarul de consum energetic al Braziliei. Dotata cu un potential hidroelectnic estimat la 255 milioane KW, Brazilia a investmt treptat in proiectarea si construirea de baraje, pentru a satisface necesarul de energie al unei economii in crestere. Prima uzina hidroelectrica a inceput sa functioneze in 1889, generand 250 KW, ceea ce reprezenta jumatate din termoelectricitatea generata in acea epoca. In 1997, proportia era cu totul alta: 54.970 milioane KW proveneau din uzine hidroelectrice, in timp ce 4.790 milioane KW erau generati de surse termice. In 1962, capacitatea de productie energetica instalata a Braziliei era de 5,8 milioane KW. Aceasta capacitate a crescut Ia 6,8 rnilioane KW in 1964, 17,6 milioane KW in 1974, 37,3 milioane KW in 1985 si 63 milioane KW in 1997. Uzina hidroelectrica de la Itaipu, cea mai mare din lume, este localizata pe raul Parana, la granita Braziliei cu Paraguay, aproape de cataractele Iguacu, fiind un proiect bilateral intre cele doua tari. Tratatul de la Itaipu a fost semnat la data de 26 aprilie 1973. Constructia a inceput la jumatatea anilor ‘70 si in 1985, au inceput sa functioneze trei din cele 18 turbogeneratoare (de 700 MW fiecare). Astazi, cu cele 18 turbogeneratoare functionand la intreaga capacitate, productia de energie a uzinei Itaipu este de 12,6 milioane KW, impartita egal intre Brazilia si Paraguay. Uzina hidroelectrica de la Tucurui, care genereaza in prezent 3,9 milioane KW, va produce 7,7 milioane KW cand va fi terminata. Conform datelor Eletrobras, capacitatea de generare de energie hidroelectrica a Braziliei este estimata la 127.867,6 MW, din care 24,42% sunt in functiune sau in constructie, 35,8% sunt inventariate, iar 39,78% sunt estimative. Productia de gaz Studii recente au demonstrat necesitatea de a mari de la 2% la 10% participarea gazului natural in producerea totala de energie a Braziliei. Bolivia find tara vecina cu cele mai mari rezerve de gaz natural, a fost aleasa ca partenera a Braziliei in construirea anui gazoduct. Acest proiect va creste productivitatea industriei braziliene si va aduce imbunatatiri in mediul ambiental al zonelor urbane, energia produsa din gaze naturale nefiind poluanta. Proiectul va contribui, de asemenea, la prezervarea padurilor braziliene, prin substituirea folosirii carbunelui, contribuind la atragerea de investitori straini in Brazilia. Referitor la transportul gazului natural din Bolivia pana in regiunile din sud si sud-est ale Braziliei, se construieste un gazoduct cu o lungime de 3.403 km. lnvestilia totalä necesara este de 1,89 miliarde USD, din care 1,42 miliarde in Brazilia si 0,47 miliarde in Bolivia. Energie nucleara In Brazilia exista o uzina nucleara in exploatare Angra dos Reis I care genereaza un volum de electricitate estimat la 14.000 GW/ora, ceea ce reprezinta 2% din totalul de energie produsa in tara. La jumatatea anului 1999 a intrat in vigoare a doua uzina nucleara braziliana Angra dos Reis II. Statul Maranhăo este situat în regiunea de nord-est a Braziliei, fiind unul din cele 27 de componente ale Federatiei. Cu o suprafată de 333.366 km2 (1,45% din totalul Braziliei), el se clasează doar pe locul 7 în cadrul acestei tări, desi această suprafată este apropiată de cea a Germaniei (357.000 km2), Finlandei (338.000 km2) sau Norvegiei (324.000 km2). Clima este tropicală. Relieful constă în principal din podisuri (spre interior) si câmpii litorale (în nord). De-a lungul coastei există, de asemenea, o multime de insule, cea mai importantă fiind Insula Săo Luis, pe care se află situată si capitala. Vegetatia variază de la pădurea amazonică în vest până la vegetatia specifică zonelor litorale în vest si savane în sud. Principalele ape curgătoare sunt Tocantins, Gurupi, Mearim si Itapecuru. Litoralul acestui stat, cu o lungime de 630 km, este al doilea ca dimensiune al unui stat brazilian, fiind depăsit doar de Bahia. De aceea, pescuitul rămâne una din principalele ramuri economice, fapt observat si în bucătăria traditională. Populatie si indicatori sociali Maranhăo reprezintă casa a 3,3% din populatia Braziliei, respectiv 5,4 milioane locuitori (1999). Densitatea populatiei este de 16,25 locuitori/km2, sub media natională de 19,18 locuitori/km2. Populatia urbană însumează 51,92% din total, mult sub media natională (78%). Procentul ridicat al populatiei rurale, departe de a reprezenta un handicap, constituie cheia succesului turismului rural si al manifestărilor de artă populară unice în Brazilia si în lume. Maranhăo avea în 1999 217 orase, cele mai populate fiind capitala Săo Luis (840.000 locuitori), Imperatriz (225.000), Caxias (134.000) si Timon (126.000). Statul beneficiază de 356 spitale publice, peste media recomandată de Organizatia Mondială a Sănătătii. Indicele Dezvoltării Umane (HDI) este de 0,550, sub media natională (0,739). În 1999 existau în Maranhăo 4948 grădinite, 13312 scoli generale, 434 licee si 5 universităti, cu 20.476 studenti. Scurt istoric În ianuarie 1531 era creată căpitănia Maranhăo. Tot atunci, Diogo Leite pornea spre nord pentru a vedea până unde se întinde noul teritoriu al regelui Portugaliei. În 1535 avea loc cea mai mare expeditie portugheză către Lumea Nouă, cu 10 vapoare, 113 cai si 900 de oameni. Aceasta ajungea în Maranhăo, dar comandantul si o mare parte a echipajului aveau să piară într-un naufragiu. Câtiva supravietuitori creau aici o mică asezare, părăsită în 1538. În perioada colonizării nu doar portughezii au fost prezenti pe aceste meleaguri, fiind înregistrate numeroase invazii străine în Maranhăo, în principal ale francezilor (1594, 1612, 1614), încheiate prin capitularea acestora. În 1684 avea loc Revolta lui Beckman, un latifundiar bogat care s-a ridicat împotriva abuzurilor Companiei Comerciale din Maranhăo, creată de Coroana portugheză, si a preotilor iezuiti. Beckman a fost prins si executat, dar revolta sa populară a avut succes: Compania Comercială a fost desfiintată iar iezuitii s-au întors în Portugalia. Lupte grele s-au dat si în momentul proclamării Independentei Braziliei, în 1822, pe care portughezii din Maranhăo nu au vrut să o recunoască, desi populatia locală era de acord. Aderarea Maranhăo la Independentă a avut loc abia la 28 iulie 1823. Ulterior, economia statului s-a îmbunătătit simtitor, Maranhăo devenind unul din liderii brazilieni la productia de bumbac, zahăr si orez, mai ales după abolirea sclaviei, în 1888. Aspecte culturale si turistice Maranhăo reprezinta un adevărat paradis pentru iubitorii artei populare si ai culturii în general. Genialitatea oamenilor de aici s-a făcut simtită nu doar în literatură, muzică sau alte manifestări culte, ci si prin folclor si sărbători specifice (Bumba-meu-boi, Tambor-de-Crioula, Tambor-de-Mina), prin carnavalul maranhense, prin legendele populare (legenda Plajei Ochiului de Apă, a Sarpelui din Săo Luis, a diabolicei stăpâne de sclavi Ana Jansen, a stafiei Cavalacanga etc.), prin arta sacră (biserici precum Nossa Senhora dos Remédios, Sfântul Joaquim, Carmo, Catedrala Metropolitană etc.), prin capodoperele de artizanat sau prin bucătăria traditională si vesela specifică. Dezvoltarea turistică a statului are la bază Planul Maior, elaborat de guvernul Roseana Sarney. Conform acestui plan, Maranhăo a fost împărtit în 5 regiuni turistice principale: Centrul Istoric al capitalei Săo Luis, inclus în 1997 de UNESCO în Patrimoniul Mondial al Umanitătii si compus din peste 300 de case si biserici din perioada colonială (orasul a fost fondat în 1612); Chapada das Messa, regiune din sudul statului, o zonă sălbatică, întesată de cascade si pesteri; Parcul Lençois, u o suprafată de 155.000 ha, creat în 1981, situat în nord-estul statului si format din 270 km de dune permanent modificate de vânturi de peste 70 km/h, dar si din vegetatie specifică zonelor de litoral; Delta Americilor (în nord, constând dintr-o multitudine de insule si insulite) si Pădurea Guaras (botezată după numele unor păsări marine de culoare rosie ce abundă în această regiune litorală formată din peste 12.000 km2 de insule, golfuri si estuare). Economia Cu cei 6,6 miliarde USD produsi în 1998, Maranhăo este responsabil pentru 0,98% din PIB-ul Braziliei, PIB/locuitor fiind de 1222 USD. Principala ramură economică o constituie serviciile (66% din PIB), urmate de industrie (23,3%) si agricultură (10,7%). În Maranhăo sunt înregistrate 7967 firme. Conform Superintendentei de Dezvoltare a Nord-Estului (Sudene), Maranhăo este statul nord-estic care a înregistrat cea mai mare crestere economică în 1997 (13%). În 1999 această crestere a fost de 4,1%, adică de patru ori cât media natională (1,01%) si peste media Regiunii de Nord-Est (3,3%). Merită mentionat faptul că în ultimul deceniu Regiunea de Nord-Est a fost campioana natională a cresterii economice. Principalele industrii sunt metalurgică, alimentară, a prelucrării lemnului si textilă. Agricultura este dominată de trestia de zahăr (830.000 t în 1999), manioc (826.000 t) si orez (637.000 t), dar si soia câstigă tot mai mult teren, productia crescând de la 5.000 t în 1990 la 409.000 t în 1999. Efectivele de animale constau în 1997 în 11,5 milioane păsări, 3,9 milioane bovine, 1,9 milioane porcine si 320.000 caprine. Balanta comercială în 1999 a fost puternic excedentară (plus 295,9 milioane USD), importurile fiind de 367 milioane USD si exporturile de 663 milioane USD. La export au predominat produsele semimanufacturate (535 milioane USD). Maranhăo face parte din Programul Special de Export (PEE) al guvernului federal, care-si propune atingerea valorii de 100 miliarde USD pentru exporturile braziliene în anul 2002. Infrastructură Maranhăo detine 55.092 km de sosele (din care 3.834 km asfaltate) si circa 1.300 km de cale ferată. Complexul portuar din nordul statului, compus din porturile Itaqui, Ponta da Madeira si Alumar, conectat la o retea extinsă de căi ferate si ape curgătoare, asigură peste 50% din traficul de mărfuri din regiunile de nord si nord-est ale Braziliei, fiind al cincilea complex portuar al Braziliei din punct de vedere al traficului de mărfuri - 52,3 milioane tone în 1999. În portul Ponta de Madeira din Săo Luis ajung anual, prin intermediul căii ferate Carajas, mari cantităti de minereu de fier si mangan din Districtul Mineral Carajas (statul Para). De asemenea, prin complexul Itaqui tranzitează anual 10 milioane tone petrol si derivate. Odată cu realegerea în functia de guvernator a doamnei Roseana Sarney în 1998, au crescut substantial investitiile în infrastructură (203 milioane reali în 1998 si 374 milioane în 1999). În 1999, consumul de energie electrică a fost de 8.041 GWh. În ceea ce priveste comunicatiile, la 1.01.2000 existau 256.000 linii telefonice fixe si 139.000 lini de telefonie mobilă. Conform Telemar (compania de telefonie fixă), 95% din posturi sunt digitale. Mentionăm că eficienta acestei firme este mai mare decât media natională a companiilor de telecomunicatii. În 1999 investitiile sale au fost de circa 100 milioane reali (peste 50 milioane USD). Investitii Dintr-un total de 412 miliarde USD prevăzuti a fi investiti în Brazilia în perioada 1998-2005, Maranhăo va primi 4,45 miliarde USD. Cele mai atractive sectoare pentru investitori sunt serviciile publice (1.726 milioane USD), industria prelucrării lemnului (mobilă, hârtie) (1.000 milioane USD), piese auto si materiale de transport (650 milioane USD) si minerit (408 milioane USD). Informatica si telecomunicatiile vor primi, conform proiectelor deja anuntate, circa 28 milioane USD. În ultimii ani, principalii investitori în Maranhăo au fost Coca-Cola (86 milioane R$ - 1 R$ = 0,53 USD), Cayman (81 milioane R$, agricultură), Agrosena (81 milioane R$, agricultură) si Batavo Nordeste (70 milioane R$, lactate). Cele mai mari investitii anuntate sunt ale firmelor Usimar (1.380 milioane R$, metalurgie) si Companhia Vale do Rio Doce (540 milioane R$, minerit si metalurgie). Poarta către stele În superbul oras Alcantara, alături de impresionantele ruine datând din perioada Imperiului, se înaltă azi o constructie care contrastează puternic cu vestigiile trecutului. Este vorba de legătura Braziliei cu viitorul: Centrul de Lansări din Alcantara (CLA), poarta către stele a gigantului latino-american. Inaugurată în 1983, baza spatiala de la Alcantara va intra, în 2002, în clubul select al celor 8 centre de lansări spatiale în regim comercial ale lumii (dintr-un total de 17 existente pe plan mondial). Deci, începând cu această dată, orice tară sau firmă de pe mapamond ce doreste să lanseze vehicule spatiale în scopuri pasnice o poate face de aici. Constienti de concurenta puternică, administratorii CLA promit să ofere preturi mai mici decât ceilalti prestatori de astfel de servicii, întrucât pentru primul deceniu al secolului 21 piata lansărilor spatiale în regim comercial este estimată la peste 45 miliarde USD. Un adevărat oras, CLA ocupă o suprafată totală de 620 km2 si are circa 30 km de sosele interne. După 1989 au fost efectuate de aici 274 lansări de rachete, din care 83 în cadrul unor acorduri de cooperare internatională. În 1997 si 1999 au avut loc două lansări esuate ale unor rachete de fabricatie braziliană (VLS). Totusi, procentul de lansări reusite de la CLA se apropie de 100%. În perioada 1957-1996, spre exemplu, indicele de reusită al lansărilor a fost de 92,2% pentru Japonia, 91,0% pentru SUA, 86,8% pentru Europa si 81,4% pentru China. În aprilie 2000 Brazilia semna cu SUA un acord de cooperare în domeniul spatial, americanii căpătând dreptul de a utiliza CLA pentru lansarea de sateliti. Mai trebuie amintit că baza de la Alcantara este situată la 2o0'18'' latitudine sudică, deci foarte aproape de Ecuator, deasupra căruia operează satelitii geostationari (majoritatea de telecomunicatii). Avantajul lansărilor efectuate de la CLA constă si într-o economie de combustibil de până la 30% si o crestere a sarcinii utile transportate de până la 20% comparativ, spre exemplu, cu lansările efectuate de la Baikonur (Kazahstan). De aceea, se estimează că o mare parte din lansările de sateliti geostationari se va face de la Alcantara, singura bază de lansări spatiale situată mai aproape de Ecuator decât CLA fiind Kourou (Guyana Franceză). În fine, amintim că Brazilia este una din cele 16 natiuni ce participă la construirea Statiei Spatiale Internationale. |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat PDF
Free Download Referat Word |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
