Poluare Categoria: Referat Geografie
Descriere: Primii vizionari care au tras semnalul de alarmă legat de degradarea
mediului inconjurător au fost oamenii de stiintă din secolul XIX care,
confruntati cu urbanizarea şi industrializarea galopantă au incercat să
stopeze actiunile destructive ÅŸi să educe oamenii în domeniul
stiintelor naturale ÅŸi a protectiei mediului... |
|
||
|
|
|||
|
1 O mică istorie a poluării şi a organizaţiilor antipoluare In zilele noastre, arderea gazolinei în motoarele automobilelor este principala sursă de smog în majoritatea regiunilor. Cu ajutorul razelor solare, oxizii de azot şi componentele organice volatile reactionează în atmosferă pentru a produce smogul fotochimic. Smogul contine ozon, un compus al oxigenului alcătuit din molecule cu trei atomi de oxigen. Ozonul prezent în stratele joase ale atmosferei este otrăvitor şi pentru a determina severitatea smogului cercetătorii trebuie să măsoare mai intăi cantitatea de ozon aflată în aer. In prezenta umiditatii atmosferice, dioxidul de sulf şi oxizii de azot se transformă în Este interesant de remarcat că atitudinea oamenilor fată de mediu nu s-a schimbat semnificativ de-a lungul existentei umanitătii. O multime de documente atestă exploatarea iratională a pădurilor (Grecia, China), degradarea solurilor, distrugerea unor specii (eroii din Mahabharata ard o pădure intreagă cu animalele din ea cu tot). Diferenta intre noi şi strămosii nostrii este legată de capacitătile noastre sporite atit de a distruge cat şi de a ingriji mediul. De-a lungul timpului prin ocuparea extensivă a planetei calitatea aerului şi a apei s-a degradat, grosimea stratului de ozon a scăzut, punand intr-o stare critică intreaga planetă. Toate acestea au dus la cresterea ingrijorării legate de deteriorarea mediului. Primii vizionari care au tras semnalul de alarmă legat de degradarea mediului inconjurător au fost oamenii de stiintă din secolul XIX care, confruntati cu urbanizarea şi industrializarea galopantă au incercat să stopeze actiunile destructive şi să educe oamenii în domeniul stiintelor naturale şi a protectiei mediului. Din punct de vedere istoric conceptul de protectie a naturii a apărut prima oară la mijlocul secolului XIX la biologi (Humbold, Darwin, Wallace) şi la romantici (Wordsworth, Emerson, Thoreau). Prima societate de protectie a naturii atestata a fost fondată în Anglia în 1865 sub numele Commons, Open Spaces and Footpath Preservation Society iar prima lege antipoluare – Alkali Law a fost dată de parlamentul britanic în 1863. In 1864 Congresul Statelor Unite hotărăste că Valea Yosemite să devină o zonă recreatională iar în 1872 se stabileste primul parc national la Yellowstone. Prima jumatate a secolului XX Continuă distrugerile ecologice cauzate de dezvoltarea extensivă a agriculturii care a dus la degradarea solurilor (SUA). Apare în SUA în 1935 Oficiul de conservare a solului care avea ca rol prevederea eroziunii acelerate. Dupa 1945 se infiintează primele organizaţii internationale care se preocupă şi de problemele mediului inconjurător: 1945 – ONU (Organizaţia Natiunilor Unite ) 1945 – FAO (Food and Agricultural Organisation) 1956 – Uniunea Internatională pentru conservarea Naturii şi a Resurselor Naturale 1961 – World Wildlife Found Anii 1960 – 1980 Anii 60 au fost marcati de impactul tehnologiilor de război (incluzand şi tehnologia nucleară) asupra mediului şi de utilizarea produselor chimice devastatoare. Generatiile anilor 60 s-au format în contextul miscărilor pacifiste şi a unor miscări de protectie a mediului precum Campania pentru dezarmare nucleară, Miscarea pentru drepturi civile (SUA) . Apar primele organizaţii nonguvernamentale (NGO) implicate în protectia mediului (Sierre Club). Are loc prima celebrare a Zilei Pămantului (Earth Day) 21 martie 1970 cand au loc mitinguri în toată America cu implicarea oficialitătilor şi cu fonduri federale. Incepand din anul 1970 Ziua Pămantului a devenit o zi internatională. In anii 70, miscarea ecologică s-a dezvoltat în continuare, ajungandu-se la creerea organizaţiilor Greenpeace şi Friends of the Earth. In anii 80 se conturează primele propuneri legate de dezvoltarea durabilă ca urmare a aparitiei unor accidente de mediu extrem de grave. Devine tot mai clar că trebuie stabilite bariere în calea potentialului destructiv al unor descoperiri stiintifice. In 1984 are loc un tragic accident în Bhopal (oras din India Centrală), unde o fabrică de pseticide a companiei americane Union Carbid a explodat. Au fost inregistrati mii de morti iar impactul asupra mediului a putut fi simtit şi 15 ani mai tarziu. In 1986 a explodat un reactor nuclear al centralei nuclearo-electrice de la Cernobal, Ucraina, fostă Uniune Sovietică. S-au inregistrat peste 100000 morti şi imense degradări ale mediului. În 1987 a fost confirmată pentru prima dată existenta unei găuri în stratul de ozon. Anii 1990 În 1991 are loc Războiul din Golf care duce la mari pierderi de vieti omenesti şi catastrofe ecologice. În 1993, Summitul de la Rio al Natiunilor Unite dezbate criza contemporană şi mai ales impactul ei asupra mediului. Se angajează primul plan de actiune globală Agenda 21. în capitolul 36 al Agendei 21 se afirmă rolul cheie al educatiei ecologice. La 6 ani după Summitul de la Rio, cu tot entuziamul care a dus la adoptarea Agendei 21, ea este în cea mai mare parte un esec. Au fost depuse eforturi mari de către unele state, organizaţii sau corporatii. Opinia publică este saturată cu informatii legate de mediu (in general în tările occidentale) dar mobilizarea în jurul cauzei a scăzut. Actiunile pentru mediu par a fi în retragere peste tot cu exceptia Peninsulei Scandinave. Ca rezultat al Conferintei de la Rio a apărut GEF (Global Environment Facility) care reprezintă un mecanism de finantare ale unor proiecte legate de mediu şi dezvoltare în diferite părti ale lumii. Finantatorii GEF sunt Banca Mondială, UNDP (Programul natiunilor unite pentru dezvoltare) şi UNEP (Programmul natiunilor unite pentru mediu). UNEP contribuie cu experientă stiintifică şi selectează ariile proiectelor GEF, UNDP face legătura intre mediu şi dezvoltare, Banca Mondială este responsabilă de proiectele de investitii. Directiile în care actionează GEF sunt: reducerea efectului de incălzire globală protectia biodiversitatii protectia apelor internationale reducerea efectului de epuizare a ozonului Poluarea atmosferică Poluarea atmosferică reprezintă contaminarea atmosferei cu deseuri gazoase, lichide sau solide sau cu produse care pot periclita sănătatea oamenilor, a animalelor şi a plantelor. Cauzele poluării atmosferice şi principalii poluanţi In fiecare an dezvoltarea industriei generează miliarde de tone de materiale poluante care sunt eliberate în atmosferă Poluanţii primari sunt emanati direct în atmosferă, de exemplu dioxidul de sulf, particulele de funingine şi oxizii de azot. Poluanţii secundari sunt produsi prin reactii intre poluanţii primari. Principalii poluanţi: Monoxidul de carbon (CO).Toate materiile primare energetice folosite pentru combustie contin carbon sub formă de combinatii chimice, care se oxidează, transformandu-se în gaz carbonic (CO2) sau în oxid de carbon (CO) dacă combustia este incompletă. Monoxidul de carbon se formează în mod natural în metabolismul microorganismelor şi în cel al anumitor plante; este un compus al gazului natural. El se răspandeste în atmosferă sau se formează în stratosferă sub efectul razelor UV. 67% din CO provine de la vehicule, combustia nefiind completă decat dacă motoarele merg în plină viteză. Monoxidul de carbon este un găz toxic pentru oameni şi animale. El pătrunde în organism prin plămani şi blochează fixarea oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei (HbCO): puterea sa de fixare este de 240 de ori mai importanta decat cel al oxigenului. Nivelul de otrăvire depinde de saturatia sangvină, de cantitatea de CO din aer şi de volumul respirat. Gazul carbonic (CO2), cel mai important din ciclul carbonului, in cantitati mici este inofensiv şi aduce Carbonul necesar fotosintezei. CO2, sub formă de vapori de apă, lasă să treacă undele scurte ale radiatiei solare în atmosferă şi absoarbe undele lungi ale radiatiilor Pămantului, ceea ce provoacă o reancălzire a aerului, efectul de sera. Pe Venus, intr-o atmosferă foarte bogata în CO2, temperatura atinge 470° C. Clorofluorocarbonatii (CFC) au fost dezvoltati de USA în anii 1920 pentru a inlocui amoniacul şi dioxidul de sulf ca gaz de răcire . Au fost dezvoltati ca să acopere cererea de gaze de racire, inerte chimic, necorozive şi netoxice. In principal au fost utilizate patru tipuri de CFC (CFC-11, CFC-12, CFC-22, CFC-113). Compania care i-a produs initial a fost compania Du Pont. Mai tirziu cererea de CFC a crescut foarte mult fiind utilizati în sistemele de aer conditionat, sprayurile cu aerosoli, stergerea echipamentelor electronice. Productia de CFC a crescut continuu în SUA şi Europa până în anii 1980. Se estimează că 85% din productia totală de CFC-11 şi CFC-12 a scăpat în atmosferă. Desi emisiile de CFC sunt mai puternice în tările dezvoltate, datorită difuziei atmosferice toată planeta este afectată la fel. Datorită inertiei chimice a CFC practic toată masa de CFC va reactiona numai cu ozonul din stratosferă. Plumbul (Pb) şi compusii săi sunt adăugati la petrol pentru a obtine combustibili.Cea mai mare parte din aceste substante nu sunt arse complet şi sunt eliberate în atmosferă prin tevile de esapament ale masinilor. Plumbul este eliberat în atmosferă atat în timpul proceselor industriale cat şi prin folosirea pesticidelor şi insecticidelor. Creierul şi sistemul nervos sunt grav afectate, ducand la aparitia unor deviatii de comportament şi pierderi ale memoriei. Fluorurile sunt eliberate în atmosferă în timpul procesului de producere a ingrăsămintelor. Acestea dăunează grav plantelor, şi implicit animalele ierbivore şi oamenilor dacă acestea consumă plante sau legume care contin o mare cantitate de fluoruri. Fluorurile prezente în cantităti mici în organism ajută la prevenirea cariilor. în cantităti mici se găsesc chiar şi în apa de băut. Funinginea, monoxidul de carbon, dioxidul de sulf şi oxizii de azot sunt poluanţii primari produsi în principal prin arderile de combustibili fosili în centralele energetice, precum petrolul şi cărbunele. în fiecare an peste 1 miliard de tone de astfel de materiale intră în compozitia atmosferei prin aceste procese. O semnificativă parte a industriei şi a transporturilor se bazează pe combustibili fosili. Pe măsură ce acesti combustibili sunt consumati, în atmosferă sunt eliminate particule chimice de materii poluante. Combustia cărbunelui, a petrolului şi a benzinei este răspunzătoare pentru majoritatea poluanţilor atmosferici. Alte materiale poluante pot avea sursa de emitere industria metalelor (fier, zinc, plumb, cupru), rafinăriile petrolifere, uzinele de ciment şi cele în care se obtine acidul azotic şi acidul sulfuric. Aceste chimicale interactionează intre ele dar şi cu razele ultraviolete cu intensităti periculoase. Surse industriale de poluare cu praf, fum şi cenuşă Industria Sursa de poluare Produsul poluant Oţelării. Furnale, maşini de sintetizare. Oxizi de fier, fier, fum. Turnătorii de fontă. Furnale Oxid de fier, praf, fum, fumuri de ulei. Metalurgia neferoasă. Furnale şi topitorii. Fum, fumuri de ulei şi metale. Rafinării de petrol. Regeneratori de catalizatori, incineratori de nămoluri. Praf de catalizator, cenuşă de nămol. Fabrici de hârtie. Cuptoare de recuperare a chimicalelor,cuptoare de calcar. Prafuri de chimicale. Sticlă şi fibre de sticlă. Manipularea materiilor prime, cuptoare de sticlă, tragerea firelor. Praf de materii prime, ceaţă de acid sulfuric, oxizi alcalini, aerosoli de răşini. Consecintele poluării atmosferice Distrugerea stratului de ozon In 1985 specialistii care cercetează atmosfera, au adus la cunostintă un fapt deosebit de important: primavara continutul de ozon deasupra statiei Halli-Bei din Antarctida s-a micsorat cu 40% din anul 1977 până în anul 1984. Această descoperire a fost confirmată şi de alti cercetatori, care au demonstrat că regiunea cu continut redus de ozon se intinde dincolo de hotarele Antarctidei şi se află la o distantă de la 12 până la 24 km. Cercetările au demonstrat că deasupra Antarctidei există "o gaură" de ozon. La inceputul anilor 80 după măsurările de pe satelitul "Nimbus-3" o asemenea gaură a fost descoperită şi deasupra Arcticii, numai că era de dimensiuni mai reduse, iar continutul de ozon s-a micsorat cu 9%. în medie pe glob, continutul de ozon s-a micsorat cu 5%. Continutul redus de ozon are consecinte grave pentru sănătatea omului. Fiind în atmosferă în cantitate de 0,0001%, are actiune distructivă asupra celulelor organismelor vii. Scăderea concentratiei ozonului cu 1% duce la sporirea intensitătii razelor ultraviolete deasupra solului cu 2%. După modul de actiune asupra organismelor vii, razele ultraviolete sunt apropiate de razele ionizante insă, din cauza lungimii de undă mai mari decât la gama-raze, nu pot pătrunde adânc în tesuturi. De aceea, el afectează numai suprafata organelor. Razele ultraviolete au energie destulă pentru distrugerea ADN-ului, moleculelor organice, ceea ce poate provoca cancerul pielii, cataractă, melanină şi imunodeficientă. Provoacă, de asemenea, arsuri pe piele şi retină. Razele ultraviolete sunt slab absorbite de apă. De aceea, ele prezintă un pericol mare pentru ecosistemele marine. Experientele au demonstrat că planctonul, în timpul măririi intensitătii UV, poate să dispară. Planctonul reprezintă prima treaptă în lantul trofic, adică sunt producători, de care depind toate celelalte trepte ale lantului trofic. Se poate spune că lipsa planctonului din mări şi oceane poate duce la disparitia vietii din aceste ecosisteme. Plantele sunt mai putin sensibile, dar la o mărire a dozei UV pot să fie afectate. Prima idee despre actiunea distrugătoare asupra ozonului a fost formulată la sfârsitul anului 1960, precum că pericol pentru stratul de ozon constituie emanarile vaporilor de apa şi NOx din motoarele supersonice ale avioanelor şi rachetelor. Oxizii de azot, de asemenea, erau considerati periculosi pentru stratul de ozon, deoarece sunt instabili şi se descompun în straturile inferioare ale atmosferei. In 1974 M. Molina şi F. Roulend de la Universitatea din California (S.U.A.) au arătat ca în Irvin clorofluorocarbonatii (CFC) pot avea actiune distrugătoare asupra stratului de ozon. Mai mult de 60 de ani CFC se folosesc ca refrigirenti în frigidere şi conditionere, propelenti pentru amestecuri de aerosol, în timpul curătirii chimice a hainelor. Cândva au fost considerate drept substante chimice ideale şi practice, deoarece sunt foarte stabile şi neactive. Aceasta inseamna că ele sunt netoxice. Când moleculele de CFC ajung la 25 km deasupra Pamântului, unde concentratia de ozon este maximă, moleculele sunt predispuse actiunii intensive a razelor ultraviolete, care transformă moleculele active de CFC în stare normală în radicali cu o reactivitate foarte mare. CFC transportă clorul de pe suprafata solului prin troposferă şi alte straturi inferioare ale atmosferei, unde legăturile inerte ale clorului se distrug, spre stratosferă, unde concentratia de ozon este mai mare. În timpul descompunerii ozonului, clorul joacă rolul unui catalizator. Din această cauza, un atom de clor poate descompune până la 100.000 de molecule de ozon, inainte ca atomul de clor să fie inactivat sau transportat în troposferă. Cercetările au demonstrat că în lipsa oxizilor de azot distrugerea ozonului de către clor este mai răpidă. în prezent în aer se aruncă milioane tone de CFC. Se consideră că durata de viată în atmosferă a celor mai raspândite CFC freon-11 (CFCl3) şi freon-12 (CF2Cl2) constituie respectiv 75 şi 100 de ani. Din 1978 în SUA s-a interzis folosirea CFC în aerosoli. În septembrie 1987 la Montreal au participat 23 de tări, care au semnat o conventie, care prevedea reducerea folosirii CFC. Conform conventiei, pâna în 1999 tările dezvoltate trebuiau sa scadă intrebuintarea CFC până la jumătate din nivelul anului 1986. Pentru folosirea în aerosoli a fost găsit un nou inlocuitor al CFC – amestecul de propan-butan. După proprietătile fizice se aseamană cu freonul, dar este extrem de inflamabil. Astfel de aerosoli se prepară în multe tări, chiar şi în Rusia. O problema primordială este fabricarea frigiderelor – a doua dupa folosirea freonilor. Aceasta constă în aceea că din cauza polaritătii moleculei, CFC au o temperatură inaltă de evaporare. în prezent un bun inlocuitor al freonilor constituie amoniacul, care insă este toxic. Prognozele timpurii, care prezic, de exemplu, că în cazul mentinerii nivelului de emănări ale CFC, la mijlocul sec. XXI continutul de ozon poate să scadă de 2 ori, poate că au fost pesimiste. în primul rând, gaura deasupra Antarcticii e cauza proceselor meteorologice. Formarea ozonului are loc în lipsa UV şi în timpul noptii polare nu are loc. Iarna, deasupra Antarcticii se formează furtuni, care impiedică pătrunderea maselor de aer bogate în ozon în regiunile temperate. De aceea, spre primavară o cantitate neinsemnată de clor activ poate să aibă o actiune nefastă asupra stratului de ozon. Practic, asemenea furtuni lipsesc deasupra Arcticii. De aceea, la polul nordic scăderea concentratiei de ozon este destul de mică. Deci, CFC poate să cauzeze scăderea evidenta a concentratiei de ozon numai în anumite conditii atmosferice a Antarcticii, iar pentru un efect evident în zone moderate concentratia de clor activ trebuie să fie mult mai mare. Ploaia acidă In secolul XX, aciditatea aerului şi ploaia acidă au ajuns să fie recunoscute ca o amenintare capitală la adresa calitătiii mediului. Cea mai mare parte a acestei acidităti este produsă în tările industrializate din emisferă nordică: SUA, Canada, Japonia şi majoritatea tărilor din Europa de Est şi de Vest. Efectele ploii acide pot fi devastatoare pentru multe forme de viată, inclusiv pentru oameni. Aceste efecte sunt insă mai vizibile în lacuri, răuri şi păriuri şi la nivelul vegetatiei. Aciditatea apei omoară practic orice forma de viată. La inceputul anilor '90, zeci de mii de lacuri erau deja distruse de ploaia acidă. Cele mai grave probleme au existat în Norvegia, Suedia şi Canada. Amenintarea reprezentată de ploaia acidă nu e limitată de granitele geografice, căci vănturile transportă substantele poluante pe tot globul. De exemplu, cercetările au confirmat faptul că poluarea provenită de la centralele electrice care functionează cu cărbuni în centrul şi vestul SUA erau cauza principală a marilor probleme legate de ploaia acidă în estul Canadei şi nord-estul SUA. Efectele distructive ale ploii acide nu se limitează la mediul natural. Structuri de piatră, metal sau ciment au fost şi ele afectate sau chiar distruse. Unele dintre marile monumente ale lumii, catedralele Europei sau Colosseum-ul din Roma, prezintă semne de deteriorare datorate ploii acide. Oamenii de stiintă folosesc ceea ce se cheamă factorul pH pentru a măsura aciditatea sau alcalinitatea solutiilor lichide. Pe o scară de la 0 la 14, 0 reprezintă cel mai ridicat nivel de aciditate, iar 14 cel mai ridicat nivel de bazicitate sau alcalinitate. O solutie de apă distilată care nu contine nici acizi nici baze, are pH 7 sau neutru. Dacă nivelul pH-ului în apă de ploaie scade sub 5.5, ploaia este considerată acidă. Ploile din estul SUA şi din Europa au adesea un pH intre 4.5 şi 4.0. Pentru cresterea aciditătii aerului sunt responsabili dioxidul de sulf, acizii de azot şi acidul clorhidric. Acesta din urma este eliberat de combustia PVC-ului în momentul incinerării deseurilor. Acest gaz se dizolvă în apă, transformăndu-se în acid clorhidric. Smogul Inainte de epoca automobilului smogul provenea de la arderea cărbunilor şi situatia era atat de gravă incat la inceputul secolului XX felinarele de pe străzile Londrei erau aprinse prin jurul amiezii din cauza faptului că smogul şi praful intunecau cerul. picături de acid pur, ce plutesc în norul de smog. Acesti curenti de aer acizi atacă plămănii şi distrug orice, în functie de cantitatea de acid, de la materiale usoare pană la marmură şi metal. în mari orase din jurul lumii monumente pretioase, inclusiv Parthenon din Atena şi Taj Mahal din India, poartă amprenta smogului acid. Smogul ingreunează vizibilitatea şi afectează sistemul respirator al copiilor, batranilor şi al celor care suferă de astm sau chiar de boli de inimă. Poate provoca dureri de cap, ameteală şi stări de vomă, şi în cele mai grave cazuri moartea persoanei afectate din cauza intoxicării cu dioxid de carbon Efectul de seră Pămăntul este incălzit cu ajutorul energiei provenite de la Soare. Cănd aceasta energie ajunge în atmosferă Pământului, o parte din ea este reflectata inapoi în spatiu, o mica parte este absorbita şi restuil ajunge pe Pământ incalzind suprafata. Dar cand energia produsa de caldura Pământului se intoarce, se intampla ceva diferit. în loc ca aceasta energie sa treaca prin atmosferă şi sa ajunga în spatiu, o mare parte din aceasta energie este abosrbita de gazele din atmosferă. Acest lucru ajuta la pastrarea unei temperaturii adecvate vietii pe Pamnt. Deci atmosfera Pământului permite patrunderea razelor solare pentru a incalzi Pământul dar capteaza caldura care porneste dinspre Pământ catre spatiu. Actioneaza asemenea unei sere, numai ca în cazul serei este folosita sticla ci nu gazul, tocmai din acest motiv se numeste efect de sera. Gazele din atmosferă, care sunt responsabile cu mentinerea unei temperaturi normale pe Pământ, sunt dioxidul de carbon, metanul, oxidul de azot, ozonul şi vaporii de apa toate provenite pe cale naturala. Dar daca aceste gaze sunt prezente în cantitati prea mari atunci este absorbita prea multa caldura şi acest fenomen duce la cresterea temperaturii pe Pământ. Carbunele, petrolul şi gazele naturale, toate sunt folosite de catre om drept combustibili. Se numesc combustibili fosili pentru ca formarea lor a durat mii de ani. Ele contin cantitati mari de carbon şi în timpul arderii elibereaza o imensa cantitate de energie şi de dioxid de carbon. Gazul eliberat în atmosferă se altura imediat la efectul de sera. Combustibilii fosili nu sunt singure materiale care arse pun în libertate gaze toxice. Atunci cand padurile tropicale sunt arse pentru a elibera terenul pentru agricultura. Distrugerea padurii tropicale este o mare tragedie pentru Pământ pentru ca se distruge una dintre cele mai mari “fabrici naturale” de Oxigen. Dar totodata se elibereaza în atmosferă cantitati imense de CO2. Dioxidul de carbon este principalul gaz responsabil pentru agravarea efectului de sera dar pe langa el s-au mai identificat peste 30 de alti vinovati. Oxidul de azot eliberat de tevile pe esaPament ale autovehiculelor,de arderile excesive ale padurilor şi de folsirea insecticidelor şi ale pestcidelor. Se estimeaza ca de la inceputul secolului trecut nivelul oxidului de azot a crescut cu pâna la 80%. Ozonul desi este foarte important pentru ca impiedica razele ultraviolete sa patrunda în atmosferă, la niveluri mai joase este foarte poluant şi contribuie şi el la efectul de sera. Vremea se schimba de la o zi la alta şi temperaturile variaza cu cateva grade în fiecare zi. Cercetatorii cred ca o dublare a gazelor din atmosferă, responsabile pentru efectul de sera, poate duce la o crestere a temperaturii cu pâna la 4.5C. Din moment ce diferenta dintre ultima epoca glaciara şi zilele nostre este de numai 4C, este greu de imaginat urmarile catastrofice ale acestei cresteri de temperatura aparent minora. Aceasta va duce la schimbarea conditiilor climatice, prin urmare la schimbarea conditiilor pentru dezvoltarea agriculturii. Desi pentru unele regiuni de pe Pământ, ca desertul Sahara sau Siberia, asta ar insemna o adevarata binecuvantare, pentru unele tari ar fi o adevarata catastrofa. Ce am putea face? Pentru a produce energie sunt necesare centrale electrice. Acestea pentru a o produce au nevoie de combustibili, şi arderea combustibililor prezinta un pericol major pentru atmosferă. Am putea stopa acest fenomen folosind energia intr-un mod rational. Cateva din lucrurile care s-ar putea face pentru a salva energie sunt: Industria va trebui sa devina mult mai eficienta din punct de vedere al consumului de energie, trecand de la utilizarea combustibililor fosili bogati în carbon (carbune), la combustibili saraci în carbon (gaze naturale) sau la combustibili alternativi; Industria energetica, de la extractie şi pâna la consum, trebuie restructurata astfel incat sa devina eficienta şi mai putin poluanta; Transportul trebuie sa se orienteze spre mijloace mai putin poluante şi cu consumuri reduse; Constructiile sa fie eficiente energetic şi sa tinda spre utilizarea surselor de energie regenerabila; Echipamentele şi produsele sa fie din cele cu consum redus de energie; Padurile vor fi protejate şi chiar vor fi extinse. Folosirea mai rara a automobilelor: mersul, ciclismul, sau transporturile publice. Evitarea pierderilor: reduceti ceea ce folositi, refolositi lucrurile în loc sa cumparati altele noi, reparati obiectele stricate în loc sa le aruncati, şi reciclati cat mai mult posibil. Aflati ce facilitati de reciclare sunt disponibile în zona voastra. Incercati sa nu aruncati lucrurile daca acestea ar mai putea avea o alta folosinta. Economisiti apa: este necesara o mare cantitate de energie pentru a purifica apa. Invata cat mai mult posibil despre problemele energetice ale Pământului şi cauzele ce le determina. Afla daca sunt grupari ecologice în zona ta care te-ar putea informa. Poluarea apei Poluarea apei reprezinta contaminarea izvoarelor, lacurilor, apelor subterane, a marilor şi oceanelor cu substante daunatoare mediului inconjurator. Apa este elementul care intretine viata pe Pământ. Toate organismele o contin; unele traiesc în ea; unele o consuma. Plantele şi animalele au nevoie de apa pura, şi nu pot supravietui daca apa este infectata cu chimicale toxice care dauneaza microorganismelor. Daca este extrem de grava, poluarea apei poate ucide un numar mare de pesti, pasari şi alte animale, iar în unele cazuri poate ucide toti membrii speciei din zona afectata. Poluarea face ca paraurile, lacurile şi toate acumularile de apa sa aiba un aspect şi un miros neplacut. Nu este recomandat sa se consume pestele şi crustaceele care traiesc în apa infestata. Oamenii care beau apa poluat se pot imbolnavi grav, iar expunerea indelungata poate produce cancer iar la femei pot aparea sarcini cu probleme. Principalii poluanţi Principalii poluanţi sunt materialele chimice, biologice sau fizice care avariaza calitatea apei. Poluanţii pot fi clasificati în opt categorii, fiecare avand diferite actiuni: a). Poduse petroliere Petrolul şi chimicalele obtinute pe baza de petrol sunt folositi drept combustibili, lubrifianti, în industria plasticului şi în multe alte scopuri. Aceste produse petroliere ajung în apa în mare parte accidental, prin esuarea navelor sau prin sparturile conductelor. În mare parte acesti produsi sunt otravitori pentru animale, sau se depun pe blana animalelor şi penele pasarilor facandu-le permeabile si astfel animalele mor de frig, sau impiedicandu-le sa se deplaseze. b.) Pesticide şi ierbicide 1 Chimicalele, folosite de fermieri din belsug pentru indepartarea daunatorilor, sunt preluate de precipitatii şi astfel apa infestata se scurge în apa paraurilor şi a raurilor. Unele din aceste chimicale sunt biodegradabile şi se descompun repede în substante inofensive sau mai putin nocive, dar cele mai des intalnite sunt cele nedegradabile care persista pentru o lunga perioada de timp. O mare parte din cantitatea de apa potabila este contaminata cu pesticide. Mai mult de 14 milioane de americani beau apa contaminata, şi Agentia de Protectie a Mediului estimeaza ca mai bine de 30% din sursele de apa suntr infestate. Azotatii, poluanţi derivati din insecticide, pot produce o forma foarte grava de anemie la copii, boală de cele mai multe ori mortala. c). Metalele Metale precum cuprul, plumbul, mercurul, seleniul ajung în apa din mai multe surse, inclusiv industria automobilelor, mine şi chiar sol. Asemenea pesticidelor metalele devin din ce în ce mai concentrate pe masura ce sunt consumate prin intermediul hranei de catre animale, care la randul lor sunt consumate de catre alte animale, şi asa mai departe, pâna cand ajung la nivele inalte ale lantului trofic devenind extrem de toxice. În cantitati mari sunt otravitoare, şi pot da nastere unor boli grave. Cadmiu, povine din ingrasaminte, recoltele tratate cu astfel de ingrasaminte şi consumate în cantitati mari de catre oameni pot produce diaree şi în timp pot afecta rinichii şi ficatul. Plumbul poate ajunge şi el în apa fie prin intermediul unor scurgeri din conducte fie pentru ca intra în componenta unor sisteme de apa mai vechi. La copii, plumbul poate produce boli mentale. d). Deseurile Deseurile cele mai periculoase sunt deseurile chimice care pot fi toxice (otravitoare), reactive (capabile sa produca gaze toxice sau explozive) sau infamabile. Daca nu sunt tratate şi depozitate cu grija aceste deseuri pot polua sursele de apa cele mai aproape de locul depozitarii. în 1969 raul Cuyahoga din Cleveland, Ohio a fost atat de poluat incat a luat foc şi a ars timp de cateva ore. Chimicale folosite în industria echipamentelor electrice, pot ajunge în mediu prin deversari şi pot atinge niveluri toxice foarte ridicate prin intermediul lantului trofic. e). Cantitatile excesive de materie organica Ingrasamintele şi alti nutrienti folositi pentru cultivarea plantelor în ferme şi gradini pot ajunge foarte usor în apa. Odata ajunse în apa, aceste produse incurajeaza cresterea platelor şi algelor. Cand aceste plate mor se depun pe fundul apei şi microorganismele le descompun. în timpul procesului de descompunere aceste microorganisme consuma o mare parte din oxigenul dizolvat în apa, şi astfel nivelul oxigenului din apa scade în asa masura incat vietatile dependente de oxigen din apa, cum ar fi pestii, mor. f). Sedimentele Sedimentele sunt particulele de sol deplasate de catre curentii de apa, pot deveni un pericol daca sunt prezente în cantitati mari. Eroziunea solului, produsa fie de apa, vant sau precipitatii, inundatiile şi caderile de teren pot fi foarte daunatoare pentru ca introduc în apa foarte multe nutrimente, aparand astfel poluare prin canitati mari de materie organica. g.) Organismele infectioase Un studiu efectuat în 1994 de Centrul de Prevenire şi Control al Bolilor a descoperit ca mai bine de 900000 de oameni se imbolnavesc annual din cauza organismelor din apa potabila, şi dintre acestia mai bine de 900 mor. Multe din organismele care se gasesc în numar mic în majoritatea surselor de apa, sunt considerate poluanţi atunci cand ajung în apa potabila. Paraziti precum Giardia lamblia şi Cryptosporidium parvum ajung deseori în sursele de apa potabila. Ei pot provoca boli grave copiilor, batranilor şi oamenilor care sufera deja de alte boli. h). Poluarea termala Apa este deseori luata din rauri, lacuri, oceane sau mari pentru a fi folosita drept racitor în fabrici şi centrale şi apoi este adusa inapoi la sursa mai calda decat atunci cand a fost luata. Insa chiar şi cele mai mici schimbari de temperatura în apa vor indeparta speciile care vietuiau acolo şi vor atrage specii noi. Poluarea termala poate grabi procesul biologic la plante şi animale sau poate reduce cantitatea de oxigen din apa. rezultatul poate fi acela moarte speciilor care nu sunt adaptate vietii în ape calde, sau în cazul raurilor poate duce la disparitia vegetatiei din zona poluata. Cauzele Poluanţii rezulta în cea mai mare parte în urma activitatilor intreprinse de oameni. Poluanţii din surse industriale pot ajunge în natura prin tevile de scurgere ale fabricilor sau din rezervoare subterane sparte. Apa poluata poate rezulta şi din mine unde apa a intalnit în calea sa roci bogate în minerale sau substantele chimice care au fost folosite pentru a extrage aceste roci. Orasele şi alte zone populate pot contribui şi ele la poluarea apei, apa în care sunt dizolvate chimicale ajunge în tevile de canalizare, şi intr-un tarziu în alte surse de apa. uneori industriile varsa mari cantitati de poluanţi în canalizarile oraselor, credcand astfel varietatea poluanţilor în aria respectiva. Oceanle şi marile, vaste cum sunt, nu sunt protejate de poluare. Poluanţii ajung în apa fie de pe maluri, din ape care se varsa în oceanul sau marea respectiva, din nave sau de pe pltaforme petroliere esuate pe tarm. Resturile aruncate peste bord pot omora animale marine sau pasari sufocandu-le sau blocandu-le calea sistemului digestiv, daca acestea le inghit Pierderile de petrol de obicei au loc doar prin intermediul accidentelor, ca în cazul epavelor Amoco Cadiz, de pe coasta franceza în 1978, şi Exxon Valdez în Alaska în 1992. Al dilea mare accident inregistrat a avut loc în Golful Mexic în 1979 cand nava Ixtoc 1 a deversat în mare 530 milioane de litri de petrol. Insa cea mai mare varsare de petrol a avut loc în timpul razboiului din Golf, în 1991, cand fortele Iraq-iene au distrus 8 rezervoare şi terminaluri de pe tarm în Kuwait, deversand în mare 910 milioane delitri de petrol. Poluarea apei poate fi cauzata şi de alte tipuri de poluare. De exemplu, dioxidul de sulf, de la cosurile unei centrale electrice, este la inceput considerat ca poluare a atmosferei. Curentii de aer poluati se amesteca cu vaporii de apa, fomeaza acid sulfuric diluat şi ajunge pe Pământ sub forma ploii acide. Ploaia acida poate cadea în zone unde exista lacuri şi rauri, devenind astfel o forma de poluare a apei afectand sau chiar eliminand speciile care traiesc în locurile respective. La fel, şi gunoiul poate creea poluare a apei daca apa de ploaie se strecoara printre deseuri absorbind toxinele, şi apoi infiltrandu-se în Pământ şi afectand apele subterane. Ce am putea face? Sunt multe de facut pentru a impiedica poluarea apelor, dar toate acestea necesita timp, bani şi putin efort din partea oamenilor, lucruri pe care majoritatea dintre acestia nu sunt dispusi sa le irosesca “doar pentru a salva planeta”. Depozitarea deseurilor în locuri special amenajate; Reciclarea tuturor materiilor reciclabile; Incetarea folosirii pesticidelor, insecticidelor şi a ingrasamintelor; Incetarea folosirii substantelor chimice în apropierea surselor de apa; Pentru spalarea automobilelor sa se foloseasca locuri special amenajate; Resturile menajere, apa rezultata în urma spalarii hainelor şi a obiectelor de uz casnic sa fie aruncate direct la canalizare; Folosirea pe cat posibila a materialelor biodegradabile şi ale celor reciclabile; Verificarea starii automobilului pentru a evita scurgerile nedorite de benzina şi ulei; Daca doriti mai multe informatii sau doriti sa va implicati direct în salvarea surselor de apa prezentati-va la cea mai apropiata institutie ecologica; Poluarea solului Poluarea solului reprezinta contaminarea prin diferite surse a scoartei terestre cu substante daunatoare mediului inconjurator Cauze şi poluanţi Solul poate fi poluat : -direct prin deversari de deşeuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din îngrăşăminte şi pesticide aruncate pe terenurile agricole ; -indirect, prin depunerea agenţilor poluanţi ejectaţi iniţial în atmosferă, apa ploilor contaminate cu agenti poluanţi "spălaţi" din atmosferă, transportul agenţilor poluanţi de către vânt de pe un loc pe altul, infiltrarea prin sol a apelor contaminate. În ceea ce priveşte poluarea prin intermediul agenţilor poluanţi din atmosferă, se observă anumite particularităţi. Spre exemplu, ca regulă generală, solurile cele mai contaminate se vor afla în preajma surselor de poluare. Pe măsură, însă, ce înălţimea coşurilor de evacuare a gazelor contaminate creşte, contaminarea terenului din imediata apropiere a sursei de poluare va scădea ca nivel de contaminare dar regiunea contaminata se va extinde în suprafaţă. Nivelul contaminării solului depinde şi de regimul ploilor. Acestea spală în general atmosferă de agenţii poluanţi şi îi depun pe sol, dar în acelaşi timp spală şi solul, ajutând la vehicularea agenţilor poluanţi spre emisari. Trebuie totuşi amintit că ploile favorizează şi contaminarea în adâncime a solului. Într-o oarecare măsură poluarea solului depinde şi de vegetaţia care îl acoperă, precum şi de natura însaşi a solului. Lucrul acesta este foarte important pentru urmărirea persistenţei pesticidelor şi îngrăşămintelor artificiale pe terenurile agricole. Interesul economic şi de protejare a mediului cere ca atât ingrăşămintele cât şi pesticidele să rămână cât mai bine fixate în sol. În realitate, o parte din ele este luată de vânt, alta este spălată de ploi, iar restul se descompune în timp, datorită oxidării în aer sau acţiunii enzimelor secretate de bacteriile din sol. Ce am putea face? Evitarea folosirii pesticidelor, ierbicidelor, ingrasamintelor şi insecticidelor Depozitarea deseuri în locuri special amenajate Folosirea materialelor biodegradabile şi reciclabile Imbunatatirea metodelor de purficarea a aerului din jurul fabricilor şi centralelor Aruncarea apei folosita in gospodarie la canalizare Poluarea fonica Poluarea fonica reprezinta expunerea oamenilor sau a animalelr la sunete ale caror intensitati sunt stresante sau care afecteaza sistemul auditiv. Desi sunetele puternice sau inspaimantatoare fac parte din natura, în ultimele doua secole zonele urbane şi industriale au devenit extrem de zgomotoase. Intensitatea sunetelor se masoara în decibeli. Scala decibelilor este logaritmica: o crestere a sunetului cu trei decibeli echivaleaza cu dublarea volumului sunetului. în salbaticie, nivelul normal al sunetelor ar fi de 35 de decibeli. Intensitatea cu care un om vorbeste este de 65 până la 70 de decibeli şi traficul genereaza sunete de până la 90 de decibeli. La intensitatea de 140 de decibeli, sunetul devine dureros pentru urechea umana şi poate chiar afecta sistemul auditiv. Cea mai mare parte din poluarea fonica provine de la automobile, trenuri şi avioane. EchiPamentele de constructie şi masinariile din fabrici produc sunete care pot fi asurzitoare. Unele aparate casnice, instrumente muzicale şi jucarii pot fi la fel de zgomotoase ca şi pocnitorile şi armele de foc. Muzica atunci cand este ascultata la volum ridicat în casti poate fi afecta urechea interna. Chiar şi marile şi oceanele sufera de pe urma acestui gen de poluare. Operatiuni de exploatare a resurselor aflate pe malul marilor sau oceanelor, motoarele navelor, în special ale vapoarelor foarte mari şi ale navelor speciale pentru transport de materie prima, produc sunete puternice care sunt amplificate de apa. De curand, pentru depistarea submarinelor şi determinarea temperaturilor se foloseste un sonar care functioneaza pe frecvente joase. Chiar daca noi nu receptam aceste sunete animalele marine – balenele şi delfinii, care folosesc propriul sonar pentru a depista hrana şi pentru a se deplasa – sufera de pe urma acestui lucru. Impactul poluării fonice asupra mediului şi a oamenilor Cea mai grava boală produsa de poluare fonica este pierderea auzului. Expunerea prelungita la sunete de intensitate de numai 85 de decibeli poate afecta temporar sau chiar definitiv structura fragila a urechii interne. Sunetele putenice – cum ar fi sunetul armelor de foc la un poligon – pot duce la pierderea imediata a auzului. Majoritatea cazurilor de boală s-au inregistrat la locul de munca, unde lucratorii nu pot evita expunerea la sunetelor de intensitati ridicate, şi daca aceasta expunere este idelungata pericolul este iminent. Muncitorii din fabrici, cei din domeniul constructiilor, personalul militar, politistii, pompierii şi muzicienii sunt cei mai predispusi la aparitia acestei boli. Chiar şi la nivele la care nu exista pericolul pierderii auzului, poluarea fonica produce probleme. Zgomotul face comunicarea intre oameni dificila, reduce capacitatea de concentrare şi deranjeaza somnul. Ca sursa de stres, poate duce la ridicarea tensiunii sangelui şi la alte probleme de ordin cardiovascular, cat şi boli pe fond nervos. Reciclati, reparati, refolositi! Energia electrica Pretul pe care-l platim pentru energie nu reflecta intotdeauna adevaratul cost al producerii, epuizarea surselor naturale – petrolul, gazele naturale - si nici pericolul pe care-l implica folosirea acestora. Materiale asemenea sticlei, a otelului si a aluminiului necesita o mare cantitate de energie pentru a fi prelucrate. Dar daca sunt colectate dupa ce sunt folosite si mai apoi reciclate aceasta va reduce semnificativ consumul de energie. De exemplu, reciclarea unei cutii de aluminiu poate economisi 95% din energia folosita la producerea initiala a produsului. Nu toate materialele reciclate economisesc energie; reciclarea materiei organice – resturi de mancare, frunzele cazute toamna – duce la reducerea folosirii gazului metan. Toata lumea poate face ceva pentru economisirea energiei si a altor resurse importante. Puteti sa stingeti lumina atunci cand nu mai este nevoie de ea, sa cumparati becuri si aparatura casnica cu consum minim de energie, sa faceti dus in loc de baie, sa reparati tot ce mai poate fi folosit in casa, reciclati tot ce nu mai avti nevoie. Un kilowatt de electricitate este egal cu o ora de functiune a unui calorifer electric, doua ore de calcat rufe, sau 13,5 litrii de apa fierbinte. Gunoiul 60% din gunoiul din lume consta in ambalaje. Nu exista statistici globale pentru gunoiul care poate fi reciclat, dar un sondaj efectuat in Toronto a aratat ca mai bine de 70% din gunoiul aruncat de ei erau materiale reciclabile. Ca rezultat,pe strazi au fost amplasate cutii pentru materiale reciclabile cu mai mult compartimente: pentru ziare, cutii de conserve si sticla. Impactul gunoaielor asupra mediului nu se resimte doar in zonele urbane. Annual, gunoiul marin – navoade rupte, franghii, guta de undite rupte, plasticul – ucide peste 20 de milioane de pasari si animale marine. Un grup de biologi marini aflati in dreptul coastei de sud a oceanului Pacific, la 3000 de mile departare de cel mai apropiat de continent au scos la iveala intr-o singura zi: 171 recipiente din sticla si 71 de plastic, 25 de pantofi, 6 tuburi fluorescente, un soldatel de jucarie, si jumatate din caroseria unei masini. S-au efectuat sondaje la nivelul oraselor si s-au intocmit un fel de statistici: In Franta In America Hartie, carton 33% Hartie, carton 40% Materiale care putrezesc 23% Plastic 8% Sticla 10% Metale 8.3% Metale 6% Textile 11% Plastic 10% Sticla 7% Textile 3% Deseuri provenite din gradini 17.3% Cenusa 10% Resturi de mancare 7.4% Diverse 5% In Romania Hartie, carton 40% Textile 3% Sticla 12% Metale 5% Plastic 15% Moloz, cenusa 10% Diverse 15% Ambalajele Ambalajele sunt folosite la acoperirea si protejarea diferitelor produse, fie alimentare fie de uz casnic. Fiecare material are un anumit impact negativ asupra mediului si de aceea nu s-a gasit inca ambalajul “ideal”. Iata cateva sugestii pentru ca fara mult efort sa opriti impactul nimicitor pe care il au aceste produse asupra mediului: Cumparati alimentele pe care le folositi mai des, in cantitati mari, si depozitati-le in recipiente de sticla sau ceramica; Evitati cumpararea unor alimente impachetate in ambaleje facute din doua sau mai multe materiale, de exemplu cartoanele care au la mijloc un strat de plastic cu aluminiu. Produsele laminate sunt foarte dificil de reciclat. Evitati sa folositi foliile subtiri de plastic pentru ambalarea alimentelor, pentru ca sunt greu de spalat pentru a fi folosite din nou; Cumparati produse, cum ar fi: mierea, iaurtul, laptele in borcane de sticla nu in ambalaje de plastic; Refolositi sticlele goale de bere, de apa minerala si cartoanele de oua; Cu ajutorul imaginatiei puteti transforma cutiile de cereale, cutiile de conserve, cele de suc, sticlele de plastic si alte obiecte care pana acum erau nefolositoare in suporturi pentru ziare si flori; Refolositi cutiile si sticlele de suc, nu se stie niciodata cand veti pune muarturi sau suc de rosii! Sticla Sticla nu este biodegradabila dar poate fi topita si transformata in produse noi, fara a-si pierde calitatile. Tot ce trebuie sa facem este sa depozitam sticlele si borcanele nefolositoare in locuri special amenajate, de unde vor fi luate si refolosite. Daca veti arunca sticlele la gunoi acestea vor ajunge in mod sigur pe un tapsan la margine orasului, devenind un adevarat focar de infectie. Hartia Sunt multe moduri de a reduce consumul exagerat de hartie; Pentru inceput puteti folosi hartiile pe care le aveti prin casa si nu le aruncati decat daca sunt folosite in totalitate; Pentru stergerea geamurilor nu folositi ziare ci e de preferinta sa folositi carpe vechi; Cand cumparati hartie aveti grija sa fie reciclabila si sa nu fie inalbita cu clor; La masa si in general folositi servetelele textile ci nu pe cele de hartie; Pastrati hartia de cadouri, calcati-o si refolositi-o; Din felicitarile vechi puteti face colaje pentru copii sau le puteti decupa si lipi pe cadouri; Duceti teancurile de hartie reciclabila, ziarele, cartoanele la locuri special amenajate pentru a fi reciclate; Plasticul Reduceti numarul de alimente care sunt protejate de folii de plastic, daca in zona dumneavostra nu exista centre de reciclat pentru plastice; Spalati si refolositi recipientele din plastic, pentru pastrarea alimentelor; Duceti inapoi sticlele de plastic sau reciclati-le, dar sub nici o forma nu le incinerati! Produc un fum toxic! Evitati folosirea pungilor de plastic. Mai bine folositi o sacosa durabila din fibra textila; Glosar Decibel – unitate de masura a nivelului de presiune acustica. Reprezinta nivelul presiunii acustice al carui raport fata de pragul conventional de presiune acustica de 2*10-5 N/m2, luat ca nivel zero, are logaritmul zecimal inmultit cu 20 egal cu unitatea Bibliografie Negut S. – “Un singur Pământ”, ed. Albatros, Bucuresti, 1978; Brown L. – “Probleme globale ale omenirii”, ed. Tehnica, Bucuresti, 1992; Ursu P. – “Protejarea aerului atomosferic”, ed. Tehnica, Bucuresti, 1978; Neal P. – “Acid rain”, ed. Dryard Press Limited, Londra, 1989; Hare T. – “The greenhouse effect”, ed. Gloucester Press, Londra, 1990; Legget J.- “Global warming. The Greenpeace report”, ed. Oxford University Press, Oxford, 1990; Carter F., Turnock D. – “Enviromental problems în the Eastern Europe”, ed. Routledge, Londra, 1993; Alloway B., Ayres D. – “Chemical principles of enviromental pollution”, ed. Blackie Academic&Professional, New York, 1993; Smith K. – “Enviromental hazards – Assesing risk and reducing disaster”, ed. Routledge, Londra, 1991; Jordan A. – “Enviromental policy în the European Union”, ed. EarthScan, Londra, editia a IIa, 2002; Park C. – “Enviroment – Principles and aplications”, ed. Routledge, Londra, 1997; Rosu G., Rosu V. – “Mic dictionar de chimie”, ed. Niculescu, Bucuresti, 1999; Albu C., Brezeanu M. – “Mica enciclopedie de chimie”, ed. Enciclopedia Romana, Bucuresti, 1974; McHarry J. – “Reuse, Repair, Recycle”, ed. Gaia Books Limited, Londra, 1993; Terra Magazin; Arborele Lumii; COMPTON’S encyclopedia 2000; ENCARTA science encyclopedia 2000; BRITANNICA encyclopedia 1998; Internet; |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat PDF
Free Download Referat Word |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
