Teoria relativitatii
Categoria: Referat
Fizica
Descriere:
Aceasta l-a condus la revizuirea conceptelor fundamentale ale fizicei
teoretice, cum sunt timpul, distanţa, masa, energia, cantitatea de
miÅŸcare, cu toate consecinÅ£ele care derivă. Astfel, obiectele în
miÅŸcare apar mai grele ÅŸi mai dense pe direcÅ£ia lor de miÅŸcare, pe când
timpul se scurge mai lent la ceasurile aflate în miÅŸcare... |
|
|
1
Teoria relativităţii
Teoria relativităţii reprezintă în fizica modernă un ansamblu a două
teorii formulate de Albert Einstein: relativitatea restrânsă şi
relativitatea generală.
Ideea de bază a acestor două teorii este că timpul şi distanţele unui
eveniment măsurate de doi observatori au, în general, valori diferite,
dar se supun totdeauna aceloraşi legi fizice. Când doi observatori
examinează configuraţii diferite, şi anume deplasările lor, una în
raport cu cealaltă, aplicând regulile logice, se constată că legile
fizice au în mod necesar o anumită formă.
Relativitatea restrânsă, formulată în 1905, s-a născut din observaţia
că transformarea care permite schimbarea unui sistem referenţial,
transformarea lui Galilei, nu este valabilă pentru propagarea undelor
electromagnetice, care sunt dirijate de ecuaţiile lui Maxwell. Pentru a
putea împăca mecanica clasică cu electromagnetismul, Einstein a
postulat faptul că viteza luminii, măsurată de doi observatori situaţi
în sisteme referenţiale inerţiale diferite, este totdeauna constantă
(ulterior a demonstrat că acest postulat este de fapt inutil, pentru că
viteza constantă a luminii derivă din formele legilor fizice).
Aceasta l-a condus la revizuirea conceptelor fundamentale ale fizicei
teoretice, cum sunt timpul, distanţa, masa, energia, cantitatea de
mişcare, cu toate consecinţele care derivă. Astfel, obiectele în
mişcare apar mai grele şi mai dense pe direcţia lor de mişcare, pe când
timpul se scurge mai lent la ceasurile aflate în mişcare. O cantitate
de mişcare este acum asociată vitezei luminii, viteza luminii în vid
devenind viteză limită atât pentru obiecte, cât şi pentru informaţii.
Masa şi energia devin echivalente. Două evenimente care par simultane
unui observator, apar în momente diferite altui observator care se
deplasează în raport cu primul. Relativitatea restrânsă nu ţine cont de
efectele gravitaţiei, elementul central al formulării ei matematice
sunt transformările lui Lorenz.
Relativitatea generală a fost formulată de Einstein în 1916. Această
teorie utilizează formulele matematice ale geometriei diferenţiale şi a
tensorilor pentru descrierea gravitaţiei. Spre deosebire de
relativitatea restrânsă, legile relativităţii generale sunt aceleaşi
pentru toţi observatorii, chiar dacă aceştia se deplasează de o manieră
neuniformă, unii faţă de ceilalţi.
Relativitatea generală este o teorie geometrică, care postulează că
prezenţa de masă şi energie conduce la "curbura" spaţiului, şi că
această curbură influenţează traiectoria altor obiecte, inclusiv a
luminii, în urma forţelor gravitaţionale. Această teorie poate fi
utilizată pentru construirea unor modele matematice ale originei şi
evoluţiei Universului şi reprezintă deci unul din instrumentele
cosmologiei fizice.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|