Transformatorul de curent
Categoria: Referat
Fizica
Descriere:
Conexiunea unui transformator reprezintă schema de conexiuni a
înfăşurărilor sale ÅŸi precizarea unghiului de defazaj al fazorului
tensiunii secundare de linie faţă de fazorul tensiunii primare
corespunzătoare. Pentru transformatoarele trifazate de putere se
folosesc trei conexiuni de bază: în stea, în triunghi . i în zig-zag... |
|
|
1
Transformatorul de curent
Transformatorul de curent este o solutie simpla de masurare izolata
galvanic în cazul particular, dar des întalnit, al curentului
alternativ pur sinusoidal. La fel cu senzorii de curent magnetici
acesta este construit de obicei pe un tor din material feromagnetic
(fig. 11A). Transformatorul de curent funcţionează ca orice
transformator, curentii din înfasurarile primar si secundar fiind
legati de relatia:
i S NS = i P NP (4)
unde iP = curentul din primar;
iS = curentul din secundar;
NP = numarul de spire din primar;
NS = numarul de spire din secundar (fig. 11B).
Curentul din primar induce în secundar un curent care este transformat
de rezistenta de sarcina RL într-o tensiune (fig. 11C). În aplicatiile
tipice ale transformatorului de curent secundarul are mai multe spire
decat primarul care de obicei are o singura spira. Astfel curentul din
secundar are valori substantial mai mici si mai usor de masurat decat
cele din primar.
Transformatorul de curent este o solutie simpla de masurare izolata
galvanic în cazul curentului alternativ (A). Curentii primar si
secundar sunt dati de relatia iP NP = iS NS (B). Utilizarea corecta
presupune o rezistenta de valoare mica pe bornele înfasurarii
secundare.RT .
Un transformator de curent ideal nu apare ca o sarcina inductiva, asa
cum apare senzorul de curent cu efect Hall, ci ca un rezistor în serie
cu înfasurarea primara. Valoarea acestui rezistor este data de relatia:
RP = RS (NP / NS)2
Rezistenta parazita produce în circuitul primar o cadere de tensiune la
fel ca o rezistenta reala de aceasi valoare în serie cu primarul.
Comportarea neideala a transformatorului de curent necesita cateva
precizari. În masuratorile de curenti la frecvente joase pana la
moderate (<10 kHz) conteaza cuplajul mutual si reactanta
secundarului. Cuplajul mutual reprezinta gradul în care fluxul generat
de primar trece prin secundar si invers. Un transformator eficient are
un cuplaj mutual mare. Miezurile toroidale si cele tip E favorizeaza
cuplajul mare.
Reactanta secundarului este necesar sa fie, la frecventele de interes,
semnificativ mai mare decat rezistenta sa totala (XLS > 10 RS)
pentru a avea în secundar un curent care sa reflecte cu precizie
curentul primar. Reactanta se poate calcula cu formula:
ZL = 2p f N2 AL / 109
unde f = frecventa de lucru în Hz:
N = numarul de spire;
AL = inductanta caracteristica în mH/1000 spire
ZR = reactanta inductiva în Ohm-i.
Fenomenul de saturatie se poate manifesta si în transformatoarele de
curent, dar curentul alternativ necesar saturatiei este semnificativ
mai mare decat cel din curent continuu deoarece curentul indus în
secundar genereaza un flux magnetic în opozitie cu cel din primar
(legea Lenz). Trebuie avut grija sa nu existe componente continui
suprapuse peste curentul alternativ fiindcă acestea pot satura rapid
miezul si distorsiona măsurătorile.
TRANSFORMATORUL TRIFAZAT - ELEMENT DE REŢEA
Transformatorul este un element component al reţelei electrice. Prin
intermediul
transformatoarelor electrice se transformă o putere electrica
alternativa cu anumiţi
parametrii într-o altă putere electrică alternativă de aceeaşi
frecvenţă dar cu parametrii electrici modificaţi.
Elementele caracteristice sau datele de catalog ale unui transformator
sunt:
• Puterea nominala aparenta, SnT;
• Tensiunile nominale primare . i secundare, U1 , U2;
1
• Raportul de transformare, K12;
• Impedanţa de scurtcircuit, Zsc;
• Tensiunile relative de scurtcircuit, usc;
• Curentul de mers in gol, I0;
• Pierderile în scurtcircuit, ∆psc;
• Pierderile la mersul în gol, ∆p0;
• Numerele caracteristice.
Înfăşurarea care primeşte energia se numeşte înfăşurare primară iar
înfăşurarea care cedează (alimentează) energia se numeşte înfăşurare
secundară.
CLASIFICAREA TRANSFORMATOARELOR
După funcţia pe care o au în cadrul sistemului electric, se disting
următoarele categorii de transformatoare:
• Transformatoare de putere;
• Transformatoare auxiliare;
• Transformatoare de separare;
• Autotransformatoare.
CONEXIUNILE TRANSFORMATOARELOR
Conexiunea unui transformator reprezintă schema de conexiuni a
înfăşurărilor
sale şi precizarea unghiului de defazaj al fazorului tensiunii
secundare de linie faţă de fazorul tensiunii primare corespunzătoare.
Pentru transformatoarele trifazate de putere se folosesc trei conexiuni
de bază: în stea, în triunghi . i în zig-zag.
Conexiunile în stea, triunghi şi în zig-zag se reprezintă convenţional
prin literele
Y, D şi Z, pentru înfăşurările de înalta tensiune şi prin literele y, d
şi z pentru
înfăşurările de joasa tensiune. Când una din înfăşurări are nulul
accesibil şi legat direct la pământ la simbolul respectiv se adaugă
cifra 0, de exemplu Y0, sau y0.
Alegerea grupei de conexiuni a transformatorului se face în funcţie de
condiţiile
de funcţionare ale transformatorului. Astfel pentru transformatoarele
din staţiile
centralelor electrice înfăşurările pe partea centralei se adoptă în
triunghi iar pe partea reţelei în stea. Pentru transformatoarele din
staţiile de conexiuni se adopta conexiunea stea-stea.
SCHEMELE ECHIVALENTE ALE TRANSFORMATOARELOR
In cadrul studiilor de sistem, un transformator electric poate fi
considerat ca şi o
cutie neagră, cu o intrare şi o ieşire. Terminalele de la intrare sunt
legate la reţea şi au un anumit nivel de tensiune, iar ieşirea este
legata la sarcina electrica cu un alt nivel de tensiune.
Parametrii electrici din schema electrică echivalent . a
transformatorului se
numesc constantele transformatorului. Acestea caracterizează regimul de
funcţionare al transformatorului. Constantele transformatorului se
determină practic din încercările transformatorului, sau prin
măsurători pe transformatoarele existente. In funcţie de reţeaua de
secvenţă ce se construieşte, se disting schemele electrice echivalente
de secvenţa ale transformatoarelor şi corespunzător constantele de
secvenţă. Acestea sunt constantele de secvenţă directă/pozitivă,
inversă/negativă şi homopolară/zero.
Schemele electrice echivalente de secvenţă directă şi inversă sunt
identice, iar constantele transformatorului de secvenţă directă şi
inversă sunt egale. Schema electrica echivalenta de secvenţă.
homopolară depinde de tipul constructiv al transformatorului, de schema
de conexiuni a înfăşurărilor şi de puterea transformatorului. Un
transformator trifazat, în regim de încărcare simetrică şi echilibrată
poate fi reprezentat printr-o schemă electrică echivalentă monofazată
raportată la tensiunea nominală a înfăşurării primare sau secundare.
Această reprezentare, pentru schema de secvenţă directă şi inversă
poate fi in T, PI ori Г , după cum este reprezentată în figurile 1.11,
-a şi b si 1.12.
Rezistenta RT si reactanţa XT definesc parametrii longitudinali ai
transformatorului, iar conductanţa GT şi susceptanţa inductiva BT
formează. parametrii transversali ai transformatorului.
PARAMETRII/CONSTANTELE TRANSFORMATOARELOR CU DOUĂ
ÎNFĂŞURĂRI
Parametrii de secvenţă directă şi inversă
Transformatorul fiind un element static (fără elemente în mişcare),
Parametrii / constantele lui de secvenţă direct . sunt egali cu
parametrii de secvenţă inversă.
Schema şi constantele unui transformator sunt complet determinate dacă
se cunosc
următoarele mărimi:
SN - puterea aparenta nominala, în VA, KVA sau MVA;
UN - tensiunile nominale primare, respectiv secundare, în V sau KV;
∆Pscn - pierderile nominale de putere în cupru (sau pierderile în
scurtcircuit),
corespunz . tor regimului de scurtcircuit, în W sau KW;
∆PFe - pierderile nominale de putere corespunzătoare regimului de mers
în gol, în W sau KW; Usc - tensiunea nominala de scurtcircuit, în %;
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|