1
Pe Pământ, toate
corpurile lăsate libere au tendinţa de a cădea. Dar ce forţa determina
aceasta
cădere? Mult prea obişnuiţi cu ideea căderii corpurilor, oameniii, în
general
nici nu şi-au pus întrebarea. Isaac Newton a meditat la aceasta
întrebare şi a descoperit
aspecte noi şi surprinzatoare.
Forţa de atracţie
gravitaţională determină căderea corpurilor.
Dar Newton s-a gândit mai departe: dacă
există o forţă de atracţie între mărul din copac şi Pământ, atunci,
trebuie să
existe o forţă de atracţie între oricare două corpuri din univers.
Astfel,
există forţe de atracţie între Pământ, Soare, Lună, sau alte planete,
aceste
forţe de atracţie menţin echilibrul sistemului solar.
Greutatea unui corp nu este aceeaşi în
orice loc din univers.De exemplu, greutatea unui cosmonaut după
lansarea unei
nave cosmice e din ce în ce mai mică pe măsură ce nava se îndeprtează
de
Pământ! Totusi,masa
cosmonautului e aceeasi(adică el are tot 70Kg dar se simte foarte uşor
şi
pluteşte!)
Deosebirile dintre
masă si greutate sunt: :Greutatea are unitatea de măsură Newton(N) şi
măsoară
interacţiunea (forţa de atracţie dintre un corp si Pământ); *Masa are
unitatea
de măsură kilogram(kg) şi măsoară inerţia corpului, masa unui corp
exprimă câte
kilograme are corpul; *Masa se măsoară cu balanţa, iar Greutatea se
măsoară cu
dinamometrul; *Masa e marime scalară,
iar greutatea e vectorială, având direcţie, sens(vertical in jos)
Definiţie:
greutatea unui corp este forţa de atracţie cu care Pământul acţionează
asupra
sa
Forta de atracţie
gravitaţională acţionează de la distanţa prin intermediul câmpului
gravitaţional. Pământul, planetele, cometele se rotesc in câmpul
gravitaţional
al soarelui, forţa centrifuga echilibrând forţa de atracţie
gravitaţională.
Orice corp(sau
planetă) e înconjurat de propriul său câmp gravitaţional. In 1993
cometa
Shoemaker-Levy, care se rotea în câmpul gravitaţional al soarelui s-a
apropiat
prea mult de uriaşa planetă Jupiter si a fost atrasă de câmpul
gravitaţional
Jupiterian ceea ce a dus la ruperea în bucaţi a cometei şi apoi la
prăbuşirea
pe Jupiter.
In orice loc,
câmpul gravitaţional e caracterizat de acceleraţia gravitaţională g. Pe
Pământ
g=9,8N/kg. Luna are masa mult mai mică decât Pământul, acceleraţia
gravitaţională gL e de 6 ori mai mică(si greutatea
obiectelor e de 6
ori mai mică pe Lună)
Concluzie: Forţa de
atracţie gravitaţională e direct proporţională cu masa corpurilor
Cu cât un obiect e
mai departe de centrul Pământului cu atât greutatea lui scade: la o
distanţă
dublă, forţa de atracţie (greutatea) scade de 4 ori, la o distanţă
triplă forţa
de atracţie scade de 9 ori
1
Legea Atracţiei
Universale: Între oricare două corpuri există forţe de atracţie
gravitaţionale
direct proporţionale cu masele corpurilor şi invers proporţionale cu
pătratul
distanţei dintre ele
Formula greutăţii
G=mg
Pământul are formă
de geoid, fiind mai turtit la poli. La Poli acceleraţia gravitaţională
e mai
mare decât la Ecuator(şi obiectele au greutate mai mare la poli),
pentru ca
polii sunt mai aproape de centrul Pământului.
Ce aspect al Legii
Atractiei Universale pune în evidenţă acest lucru ?
Forţa de atracţie
gravitaţională poate avea rol de :
1. Forţă de tracţiune( când un corp cade liber viteza sa creşte)
2.Forţă
rezistentă(când un corp e aruncat în sus viteza sa scade
3. Forţă centripetă( Luna se roteşte în jurul Pământului sub acţiunea
forţei
gravitaţionale)
Forţe de atracţie
gravitaţională acţionează între oricare 2 corpuri, dar, dacă sunt două
corpuri
foarte mici nu se observă. Forţele de
atracţie gravitaţională dintre ele fiindcă sunt foarte mici faţă de
greuţătile
lor(care sunt forţele cu care Pământul-care are o masa uriaşă le atrage)
Un efect al
acţiunii câmpului gravitaţional al Lunii este mareea. În partea în care
Luna
este mai apropiata de Terra, forţa de atracţie gravitaţională a Lunii
este mai
puternică si generează fluxul
Respectându-se
principiul acţiunii si reacţiunii, forţa de atracţie dintre 2 corpuri
este
reciprocă. Adică în timp ce un măr e atras de Pământ(cu forţa de
greutate G),
şi asupra Pământului acţionează o forţă de atracţie din partea mărului
(G’)
având punctul de aplicaţie în centrul Pământului, fiind reacţiune la
greutatea
mărului, dar nu are efecte vizibile asupra Pământului datorită masei
sale
uriaşe
Când un corp stă pe
o suprafaţă, mai apare o pereche de forţe acţiune-reacţiune: forţa de
apasare(N’) a corpului pe suprafaţă(cu sensul vertical în jos)– şi
forţa
normală de reacţiune ce acţionează asupra corpului vertical în sus,
susţinându-l.
|