1
Resurse
energetice
Energia este folosită pentru a
alimenta maşini industriale şi vehicole, pentru a încălzi şi răcori
birouri şi
cămine şi pentru consumul casnic. Cea
mai des întâlnită formă de energie înainte de “Revoluţia Industrială”
din sec al XVIII-lea era energia termică, a cărei sursă principală era
lemnul.
În ţările în curs de dezvoltare lemnul uscat este încă o importantă
sursă de
energie termică. Odată cu dezvoltarea ţărilor sărace, locul lemnului
este luat
de cărbuni, petrol şi gazele naturale substanţe cunoscute sub numele de
combustibili fosili.
În sec. al XIX-lea cărbunele a devenit sursa principală de
energie în
ţările aflate în curs de industrializare. Trenurile, vapoarele erau
alimentate
cu cărbune şi cocs, obţinut prin arderea cărbunelui la temperaturi
foarte
ridicate, fiind folosit şi în prelucrarea fierului şi a oţelului.
Datorită
problemelor ridicate de transportul cărbunilor în primii ani ai
revoluţiei
industriale, oraşele industriale se dezvoltau mai ales în jurul
bazinelor
carbonifere, cum ar fi: Selby şi Cardiff din Ţara Galilor. Odată cu
apariţia
petrolului şi a gazelor naturale,
care erau
mai uşor de transportat industria se putea dezvolta oriunde.
Actualmente 90%
din energia destinată populaţiei este furnizată de combustibilii
fosili, restul
fiind acoperit de energia nucleară şi energia produsă de hidrocentrale.
Cărbunele este încă folosit în industria
prelucrătoare de oţel şi pentru producerea de energie electrică în
toate statele
lumii. Deoarece este foarte poluant, producând ploi acide şi efect de
seră
folosirea sa în unele ţări ale lumii tinde să fie înlocuită cu gazul
natural,
care este mai ieftin şi mai puţin poluant. După anul 1990 producţia de
cărbune
a început să crească din nou datorită apriţiei filtrelor care reduc
poluarea.
Mai importantă este dezvoltarea ţărilor, mai ales a celor din America
Latină,
şi din Asia, ceea ce a dus la o continuă creştere a cererii de cărbune.
Spre
exemplu Japonia este cel mai mare importator de cărbune din lume şi
China este
lider mondial atât în producerea câr şi în consumu de cărbune.
În
anii 1990 cărbunele furniza aproximativ 28% din energia mondială,
gazele
naturale 21% şi petrolul 40%. Aproape jumătate din producţia mondială
de petrol
era folosită în transporturi, rafinăriile furnizând 97% din
combustibilul
folosit în transport.
Combustibilii fosili nu sunt surse de energie nelimitate sau
uşor
regenerabile, dar sunt extrase mult mai repede decât se pot forma alte
zăcăminte.
Pe viitor se prevede o scădere continuă a acestor resurse ajungâdu-se
până la
epuizarea totală a zăcămintelor. În anii ’90 experţii prevedeau că
petrolul, în
cantităţile în care se exploatează în zilele noastre, va mai alimenta
consumul
mondial încă 43 de ani. Rezervele de gaze naturale vor fi suficiente
pentru
încă 66 de ani, iar cele de cărbune pentru încă 236 de ani, dacă
extracţiile se
menţin la cotele actuale. Aceste previziuni sunt relative deoarece
ratele de
extracţie sunt variabile şi mereu se descoperă noi şi noi zăcăminte.
Odată cu
diminuarea resurselor energetice inepuizabile, costul lor va creşte şi
astfel
se recurge la noi surse de energie, cum ar fi energia produsă de
hidrocentrale,
energia nucleară şi alte surse asupra cărora se mai efectueză încă
cercetări.
Aproximativ 18% din enrgia mondială este produsă de
hidrocentrale.
Energia apelor este folosită încă din antichitate fiind transformată de
strămoşii noştri cu ajutorul unor roţi în energie cinetică. Centralele
hidroenergetice moderne se folosesc baraje şi rezervoare mari care pot
vi
constuite în ţările în care există cursuri de ape ce trec prin pante
abrupte.
Barajul Aswan din Egipt adună apa fluviului Nil în lacul Nasser, unul
dintre
cele mai mari lacuri de acumulare din lume, în timp ce amenajarea
terminată în
1972 din munţii “Snowy” este situată într-o zonă din cel mai înalt
punct din
Australia.
Apa este o sursă foarte ieftină şi continuă de energie. Este o
sursă
nepoluantă de energie, chiar dacă se crede că vegetaţia de pe fundul
lacurilor
de acumulare produce o mare cantitate de gaze ce contribuie la sporirea
efectului de seră. Constuirea de baraje duce de multe ori la
distrugerea unor
ecosisteme aşa cum este cazul barajului Three Gorges de pe fluviul
Yangzi din
China care va duce la mutarea a peste un milion de oameni până la
terminarea
acestuia în 2009.
O
barcă se mişcă pe lacul de acumulare de la Three Gorges, situat pe
fluviul
Yangzi, al treilea din lume ca lungime 6300 de kilometri. Acesta
împarte China
în două regiuni: una în Nord,unde se cultivă porumbul şi una în Sud în
care se
cultivă în principal orezul.
Folosindu-se de cercetările asupra bombei atomice din 1945 multe
ţări
şi-au dezvoltat centrale nuceare, care furnizeză o cantitate uriaşă de
energie
dintr-o cantitate mică de combustibil. Astăzi energia nucleară
constituie 17%
din totalul de enrgie electrică la nivel mondial. În 1996 un raport
constata că
existau 437 de reactoare în 31 de ţări. Acestea acopereau consumul
intern de
energie în proporţie de 87% in Lituania, 78% în Franţa, 58% în Belgia
şi 53% în
Suedia. Centralele nucleare au şi dezavantaje cum ar fi faptul că au
nevoie de
peste 10 ani pentru a fi construite, costurile de construcţie şi de
producere a
energiei, deşi variabile de la o ţară la alta sunt foarte mari, şi
produc o
serie de deşeuri radioactive foarte nocive pentru mediul înconjurător
şi pentru
oameni. Accidentul nuclear de la Cernobâl din 1986 a umbrit industria
producătoare de energie nucleară,provocând proteste în masă, care au
dus la
închiderea unor astfel de centrale. Un referendum în Suedia din 1980 se
pronunţa pentru renunţarea totală la energia nucleară până în 2010.
Cercetările se axează pe descoperirea şi exploatarea altor surse
inepuizabile
de energie, cât mai puţin poluante şi cât mai puţin costisitoare, cum
ar fi
energia solară, eoliană, energia geotermală, etc.
Relativa nerentabilita-te a acestor
surse de energie este dată pe moment de costurile relativ mari, dar
scăderea
drastică a combustibililor fosili va duce la o mai intensă valorificare
pe
viitor a acestor tipuri de energie.
Energia solară este folosită în unele
state cum ar fi Africa, Statele Unite ale Americii pentru alimentarea
cu
energie electrică a unor locuiţe, dar pe scară mică deocamdată. Ea mai
este
folosită pentru alimentarea steliţilor artificiali, a staţiilor
cosmice, a
calculatoarelor, ceasurilor, etc. . Un
număr de companii s-au unit după anii ’70 într-o asociaţie
multinaţională, ce sprijină valorificarea energiei solare, dar în unele
cazuri
ajută la plantarea de păduri pentru a încuraja şi folosirea raţională a
lemnului ca sursă de energie termică.
Energia
solara
Soarele este una
dintre miliardele de stele,
dar este sursa de energie a tuturor fiinţelor vii de pe întregul
Pamant.
Energia solara care ajunge pe Pamant in 40 de minute ar fi de ajuns
pentru a
acoperi nevoia de energie a întregii
omeniri.
Omul utilizeza intr-o aşa
măsura combustibilul pe baza de materie
fosiliazata (petrol si cărbune) încât rezervele se vor epuiza in adoua
parte a
secolului următor. Mai demult s-a crezut ca centrala atomica este o
soluţie alternativa,
dar gradul sau de periculozitate este demonstrat de catastrofa nucleara
de la
Cernobal, din 1986. S-a demonstrat ca dinte sursele de energie care ar
putea
înlocui combustibilul fosil, este energia solara, aceasta
oferă siguranţa si acurateţea cea mai mare.
RADIATIA
SOLARA
Atmosfera reflecta
aproximativ 30% si absoarbe 20% din
radiaţia solara; astfel, pe suprafaţa solului ajung doar 50% din ea.
Chiar si
aşa aceasta cantitate este de 170 de milioana de ori mai mare decât
productivitatea celor mai mari centrale.
In zonele tropicale
aceasta cauzează arderea tufişurilor, focul izbucnit datorita
focalizării
razelor solare prin picăturile de rouă, care se comporta ca nişte
lentile
optice. Grecii au utilizat energia solara inca din 400 i.e.n pentru
aprinderea
focului, folosind goburi de sticla pline cu apa. In 200 i.e.n ei si
chinezii
foloseau oglinzi concave in acest scop.
In cuptorul solar modern,
lumina solara este folosita pentru a găti , o oglinda concava
(reflectorul)
focalizează razele soarelui pe mâncare sau pe vas. In unele cuptoare
solare in
loc de oglinda solara se foloseşte un sistem de oglinzi plate pentru a direcţiona razele soarelui pe
alimente. Pe aceeaşi idee se bazează si funcţionarea furnalului solar.
In Mont
Luis, Franta, s-a construit o clădire cu mai multe nivele, ce are o
latura
acoperita cu oglinzi, astfel încât totalitatea lor sa formeza o uriaşa oglinda concava. Camera de încălzire
din focar se poate încălzi pana la 3000 de grade C-la acesta
temperatura se
topesc majoritatea metalelor-.
CLADIRI
INCALZITE DE SOARE
Intr-o oarecare măsura
fiecare casa este încălzita de Soare dar unele dintre ele sunt
proiectate pt. a
folosi cat mai bine aceasta sursa de energie gratuita. Aceste case au
ferestre
mari pe partea unde cad razele soarelui la miza ,iar pe partea
răcoroasa mii
mici.
In multe gospodarii,
energia solara se foloseşte pentru încălzirea apei. Lumina soarelui
incalzeste
apa rece care curge prin panourile plate , închise, numite colectoare.
Acestea
functioneaza ca nişte radiatoare inverse, absorb căldura pt. a încălzi
apa. De
obicei se montează pe acoperişul caselor, sub un unghi care sa permită
absorbirea unei cantitati cat mai mari de energie.
1
BATERIILE
SOLARE
Bateriile solare sunt
nişte instrumente elctronice, care utilizează fenomenul
fotoelectric pt. producerea energiei
electrice. Modulul de baterie solara este compus dintr-un număr foarte
mare de
fotocelule. Intr-o fotocelula se generează o tensiune mica, de aceea
trebuie
legate mai multe astfel de celule in serie, pt. ca bateria solara sa se
poată folosi
ca sursa de energie. Fotocelulele sunt nişte placi subţiri
din materie semiconductoare, de obicei
siliciu. Unele sunt făcute din galiu, arseniu, care sunt tot
semiconductoare.
Astfel de celule au un randament mai scăzut, dar sunt funcţionale si la
temperaturi
mult mai ridicate. De aceea se folosesc pt. alimentarea
energie a sateliţilor, mai expuşi radiaţiilor
solare. Cei mai mulţi sateliţi artificiali functioneaza cu ajutorul
panourilor
solare, asemenea calculatoarelor si a majoritarii ceasurilor cu quartz.
Avionul Solar Challenger a
zburat peste Canalul Mânecii având ca singura sursa de energie lumina
soarelui.
Panourile solare care ii acopereau aripile generau suficient curent
pentru a
roti cu o turaţie corespunzătoare elicea
CURENT
FARA RETEA DE TRANSPORT LA DISTANTA
In
locurile mai greu accesibile , mai izolate de
lume, cea mai mare parte a curentului
necesar unei gospodarii este furnizata de panourile solare. O parte din
curentul astfel generat este folosita pt. încărcarea unor acumulatori,
astfel
alimentarea cu energie electrica nu se inrerupe odată cu lăsarea serii.
Pt. a genera curent
fotocelulele necesita
lumina, nu căldura, de aceea poate poare
funcţiona farul de 360 KW al unei piste de aterizare in mijlocul unei
pustietati inghetate din Alaska.Inca din anii '60, sateliţii,
artificiali de
comunicare sunt alimentaţi cu ajutorul unor panouri solare enorme.
Varianta cea
mai avansata este staţia cosmica Freedom, care va fi lansata pe orbita
in jurul
Pamantului probabil la sfarsitul secolului. Aceasta va fi echipata cu 8
panouri
solare, asemănătoare unor aripi, care vor transforma lumina solara
intr-o
putere electrica de 75KW.
Daca se va realiza
proiectul maret al inginerului american dr. Peter Glaser, in sec. XXI
un sistem
de centrale cosmice va furniza cantitatea de energie electrica necesara
omenirii. După concepţia Doctorului Glaser, in jurul Pamantului s-ar
roti o
flota de 40 de sateliţi (SPS), centrale solare generatoare de energie
din
radiaţia solara. Energia generata in fotocelule va fi transformata in
microunde
iar acestea ar fi transmise spre staţii de recepţie terestre. Aici s-ar
realiza
transformarea microundelor in energie electrica. Potrivit Biroului
European pt.
Navigaţie Cosmica, 40 de SPS-uri ar acoperi 1/4 din necesarul energiei
electrice al Uniunii Europene in jurul anului 2040.
Exista insa o problema:
aceasta radiaţie, de microunde, de putere mare ar arde orice pasare sau
om
intilnit in cale, care nu s-ar afla intr-o aeronava din metal. Cu toate
acestea
mulţi savanţi sunt extrem de convinşi ca o
mare parte a energiei va fi furnizata in viitor de centralele
cosmice.
Energia
eoliana
Energia eoliana este energia continuta
de forta vantului ce bate
pe suprafata pamantului. Exploatata, ea poate fi transformata in
energie
mecanica pentru pomparea apei, de exemplu, sau macinarea graului, la
mori ce
functioneaza cu ajutorul vantului. Prin conectarea unui rotor la un
generator
electric, turbinele de vant moderne transforma energia eoliana, ce
invarte
rotorul, in energie electrica.
Egiptenii au fost poate primii care au
folosit energia generata de vant atunci cand au navigat pe Nil in
amonte, in
jurul secolului IV i.Hr. Peste secole vasele cu panze aveau sa domine
marile si
oceanele lumii, servind in principal transportului comercial, dar si in
scopuri
militare si stiintifice. Marile imperii ale erei noastre foloseau
vasele cu
panze pentru a controla si domina marile. Aceste vase cu panze sunt si
astazi
prezente pe apa, insa sunt construite cu echipamente moderne.
Utilizarea lor
este, insa, cu totul alta - fie ca vase sportive, fie ca ambarcatiuni
de
agrement.
Energia eoliana a fost exploatata pe uscat de cand prima moara de vant
a fost
construita in vechea Persie in secolul VII. De atunci morile de vant
sunt
folosite pentru macinarea graului, pomparea apei, taierea lemnului sau
pentru
furnizarea altor forme de energie mecanica. Insa exploatarea pe scara
larga a
aparut abea in secolul XX, odata cu aparitia “morilor de vant” moderne
–
turbinele de vant ce pot genera o energie de 250 pana la 300 de
kilovati.
Pentru ca vantul este o sursa
de energie curata si interminabila, turbinele de vant sunt instalate in
tarile
dezvoltate si acolo unde intensitatea vantului permite puterii eoliane
sa poata
fi exploatata, pentru a suplini sursele traditionale de energie
electrica,
precum caldura degajata de arderea carbunilor.
Imbunatatirile aduse rotoarelor si elicelor, combinate cu o crestere a
numarului de turbine instalate, a dus la o marire a puterii energiei
eoliene cu
circa 150% din 1990.
In
1997, de exemplu, piata mondiala a energiei eoliene manipula in jur de
3
miliarde de dolari.
Energia eoliana e o sursa de putere
electrica promitatoare in viitor datorita ecologitatii si infinitatii
sale.
Totusi, pentru ca viteza vantului variaza in timpul zilei, sezonului
sau anilor
energia generata de vant e o resursa intermitenta. In zonele de pe glob
cu
actiune puternica a vantului turbinele actioneaza in jur de 60% din
timpul
anului. Chiar si asa vantul poate fi insuficient pentru ca turbinele sa
functioneze la capacitate maxima. Cu toate acestea tehnologia a reusit
sa-si
adapteze creatiile imbunatatindu-le si producand si alte ce folosesc
acest tip
de energie.
Compunerea sistemului:
1. Pale
- Forma si conceptia lor este esentiala pentru a asigura forta de
rotatie
necesara. Acest design este propriu fiecarui tip de generator electric.
2. Nacela
- Contine generatorul electric asigurand si o protectie mecanica
3. Pilon
- Asigura strucura de sustinere si rezistenta a ansamblului superior.
4. Fundatie
- Asigura rezistenta mecanica a generatorului eolian.
Functionarea sistemului eolian:
Sistemul se bazeaza pe un principiu simplu. Vantul pune in miscare
palele care
la randul lor actioneaza generatorul electric. Sistemul mecanic are in
componenta si un multiplicator de viteza care actioneza direct axul
central al
generatorului electric.
Curentul electric obtinut este, fie transmis spre imagazinare in
baterii si
folosit apoi cu ajutorul unui invertor DC-AC in cazul turbinelor de
mica
capacitate , fie livrat direct retelei de curent alternativ ( AC) spre
distribuitori.
Energia eoliana.
Conform analistului Axel Eunhoff de la Banca de Investitii
Bear Stearns International, in Europa
energia provenita din centrale eoliene va ajunge la 65.000 MW, iar
sumele
necesare investitiilor vor fi 60-70 mld. euro.
In urmatorii 8 ani va fi
instalata o putere de 110.000 MW in centralele eoliene. Daca acestea
s-au
dezvoltat pe zonele de coasta, in prezent tendinta este de a construi
unitati
in interior pentru a furniza energie pentru mii de gospodarii, ferme,
mici
intreprinderi.
Cea mai dezvoltata zona eoliana in Germania este Westfalia - regiunea
Sintfeld,
unde sunt montate 65 de instalatii cu o capacitate de 180 milioane kWh
pe an
(adica suficient pentru 50.000 gospodarii).
Cel mai mare producator mondial de turbine eoliene este firma Flender
GmbH,
care livreaza 40% din toate centralele eoliene instalate in lume
(Europa, SUA
si China).
O intreaga industrie s-a dezvoltat pentru
fabricarea
componentelor, pentru servicii de montaj, intretinere, exploatare.
Centralele eoliene actuale au puteri standardizate, incepand de la 100
kW la 5
MW/unitate. Unde este posibil, unitatile sunt cuplate in baterii pentru
a
obtine puteri mai mari.
Industria romaneasca ar putea sa se implice intr-o piata de 60-70
mld.euro
(estimata pe 8 ani), putand produce o serie de componente cum ar fi:
motoare si
generatoare electrice, componente mecanice - arbori grei, stalpi de
sustinere,
carcase, reductoare, confectii metalice, pe baza de avantaje
comparative si
competitive.
|