1
ISAAC NEWTON
4
ianuarie 1643-31 martie 1727
Isaac Newton (s-a nascut in orasul Kensington)
renumit om de
ştiinţă englez, matematician, fizician şi astronom, preşedintele Academiei
Regale
de Ştiinţe a Angliei. Isaac Newton este savantul aflat la
originea
teoriilor ştiinţifice care vor revoluţiona ştiinţa, în domeniul opticii, matematicii şi în special al mecanicii. În 1687
a publicat lucrarea Philosophiae
Naturalis Principia Mathematica, în care a descris Legea
universală a gravitaţiei şi, prin studierea legilor mişcării
corpurilor, a creat bazele mecanicii clasice.
A contribuit, împreună cu Gottfried
Wilhelm von Leibniz, la inventarea şi dezvoltarea calculului
diferenţial
şi a celui integral.
Newton
a fost primul care a demonstrat că legile naturii guvernează atât
mişcarea
globului terestru, cât şi a altor corpuri cereşti, intuind că orbitele
pot fi
nu numai eliptice, dar şi hiperbolice sau parabolice. Tot el a arătat
că lumina
albă este o lumină compusă din radiaţii monocromatice de diferite
culori.
Newton a fost un fizician, înainte
de toate. Laboratorul său uriaş a fost domeniul astronomiei, iar
instrumentele
sale geniale au fost metodele matematice, unele dintre ele inventate de
el
însuşi. Newton nu s-a lăsat antrenat de latura pur astronomică şi
matematică a
activităţii sale, ci a rămas de preferinţă fizician. În aceasta constă
neobişnuita tenacitate şi economia gândirii sale. Până la Newton şi
după el,
până în timpurile noastre, omenirea n-a cunoscut o manifestare a
geniului
ştiinţific, de o forţă şi o durată mai mare.
Newton a fost
primul care şi-a dat seama de aceasta. Spencer ne comunică următoarele
cuvinte
ale lui Newton, rostite cu puţin timp înaintea morţii sale: "Nu ştiu cum arăt eu
în faţa lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe
malul mării
şi se distrează căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât
de
obicei, sau o scoică roşie, în timp ce marele ocean al adevărului se
întinde
necunoscut în faţa mea."
Viaţa lui Newton a decurs liniştită, paşnică şi monotonă; el
a murit
necăsătorit, iar călătoriile lui s-au mărginit la mici distanţe,
netrecând
graniţele Angliei.
Newton s-a bucurat de o sănătate robustă, niciodată nu a avut prieteni
apropiaţi, de o vârstă cu el.
Newton s-a născut în satul Woolsthorpe,
situat la
10 km sud de orăşelul Grantham,
în apropierea
ţărmului răsăritean al Angliei.
Isaac
Newton
În relatările despre perioada
şcolară a vieţii lui Newton, apărute după moartea sa, este greu să se
deosebească faptele reale de legende. În ele se reflectă clar dorinţa
firească
de a scoate în evidenţă acele trăsături ale lui care s-au manifestat cu
toată puterea
mai târziu. Şcoala din Grantham, unde Newton a petrecut aproape 5 ani,
a avut,
probabil, o mare influenţă asupra formării caracterului său,
contribuind la
însuşirea matematicii, limbii latine şi a teologiei, necesare pentru
studiile
universitare. Până
la sfârşitul vieţii, Newton a întreţinut raporturi de prietenie cu
tovărăşa
jocurilor sale din copilărie, a ajutat-o şi a vizitat-o ori de câte ori
venea
prin locurile natale. Fosta miss
1
Storey a murit
la vârsta de 82 de ani. Casa farmacistului din Grantham era
astfel, în
multe privinţe, plăcută lui Newton. Se spune că în cursul deselor sale
drumuri
la bâlciul din Grantham,
tânărul fermier
uita de însărcinările gospodăreşti care i se dădeau, lăsa calul în paza
bătrânului servitor care îl însoţea şi petrecea ore în şir la familia
Clark.
Societatea
Regală
a devenit arena principală a luptei şi a victoriilor ştiinţifice ale
lui
Newton. De la 30 noiembrie 1703 şi până
la
sfârşitul vieţii, el a fost preşedintele acestei societăţi.
Telescopul lui Newton a devenit
curând un obiect de mândrie naţională în Marea
Britanie şi aparatul
preferat al astronomilor englezi. Multe eforturi pentru perfecţionarea
lui s-au
făcut de către Edmund
Halley, încă din timpul când trăia Newton. El însuşi a
continuat să
lucreze, cel puţin 10 ani, la îmbunătăţirea aparatului. În Optica
se
menţionează faptul că în perioada 1681-1682 el a încercat
să înlocuiască oglinda
metalică cu un menisc de sticlă, acoperit cu mercur pe partea convexă.
Telescopul-reflector a fost folosit cu mult succes pentru descoperiri
astronomice foarte importante de William
Herschel, care a
construit în 1789 un
instrument, a cărui
oglindă avea un diametru de 122 cm. În secolul al XIX-lea, lordul Ross
a
construit un reflector şi mai mare, cu o oglindă al cărei diametru a
atins 182
cm. Cu ajutorul acestui telescop au fost descoperite, printre altele,
nebuloasele spirale, adică universuri noi, corespunzătoare galaxiei
noastre.
Telescopul lui Newton poate fi considerat drept un preludiu la
toată
activitatea lui ulterioară.
Aşa cum într-o uvertură, care precede unei mari piesă muzicale,
motivele
principale se împletesc, tot astfel în telescopul lui Newton se pot
urmări
izvoarele tuturor direcţiilor principale ale gândirii şi activităţii
sale
ştiinţifice ulterioare.
Ocolirea aberaţiei cromatice a constituit începutul tuturor
cercetărilor
optice ale lui Newton; căutarea aliajului potrivit pentru oglinzi a
contribuit,
probabil, într-o măsură însemnată la cercetările sale chimice
ulterioare şi la
competenta conducere a Monetăriei. Scopul direct al telescopului –
lumea
aştrilor – l-a atras pe Newton spre problemele de bază ale mecanicii
cereşti
ale astronomiei. În fine, munca sterilă cu suprafeţele nesferice, care
a
precedat reflectorul, era legată în mod inevitabil de geometria
secţiunilor
conice şi de problemele generale ale analizei.
După acest preludiu cu telescopul, s-au succedat fazele cele mai
importante ale vieţii ştiinţifice a lui Newton. La o săptămână de la
admiterea
lui ca membru al Societăţii Regale, el scrie următoarele rânduri
semnificative
secretarului Societăţii, Oldenburg: „N-aţi putea
să-mi comunicaţi în apropiata dv. scrisoare, cât timp vor mai dura
şedinţele
săptămânale ale Societăţii, căci eu doresc să supun aprobării
Societăţii Regale
o comunicare asupra unei descoperiri în fizică, descoperire care m-a
dus la
construirea telescopului. Nu mă îndoiesc că acest referat va fi mai
plăcut
decât comunicarea despre aparat; căci după judecata mea, este vorba de
cea mai
remarcabilă, dacă nu şi cea mai importantă descoperire care s-a făcut
vreodată
cu privire la fenomenele naturii.”
Dacă
ţinem seama că Newton a lucrat
şi în domeniul acusticii, cel puţin teoretic, vedem că urmele
activităţii sale
pot fi constatate în toate domeniile fizicii: în mecanică, în căldură,
în
teoria despre sunet, lumină, electricitate şi magnetism şi în domeniul
acelor
fenomene, care astăzi sunt reunite sub denumirea de „fizică
moleculară”.
Triumful
ştiinţific al lui Newton în ultimele decenii se împletea într-un anumit
grad cu
o bunăstare exterioară: onorurile palatului, respectul discipolilor,
îngrijire
bună acasă.
|