1
Electrotehnica
ca
disciplina stiintifica se ocupa cu studiul starilor si fenomenelor
electrice,
magnetice si electromagnetice, iar ca disciplina tehnica, cu studiul
aplicatiilor practice ale acestor stari si fenomene.
Pentru a
sublinia importanta insusirii
cunostintelor din domeniul electronicii, este necesar sa se arate ca
forma de
energie cea mai utilizata in diferite domenii este energia electrica.
Centralele
electrice producatoare de energie
sunt de mai multe tipuri: termoelectrice, hidroelectrice,
atomoelectrice etc.
In conditiile actuale de dezvoltare ale tehnicii, centralele
producatoare de
energie electrica constituie unitati puternice, cu puteri de ordinul a
sute si
mii de megawatt, incadrate in sisteme energetice unice, nationale sau
internationale, permitand valorificarea avantajoasa a resurselor
energiei
naturale.
Centralele
termoelectrice, amplasate in
apropierea resurselor naturale de combustibili solizi si fluizi, permit
utilizarea rationala a acestora, mai ales a celor inferiori, care nu
pot fi
utilizati cu acelasi randament in alte scopuri, economisindu-se
totodata costul
transportului lor. De asemenea, centralele termoelectrice amplasate in
centre
industriale permit realizarea in conditii economice a instalatiilor de
termoficare atat a unitatilor de productie, cat si a cladirilor de
locuit.
Centralele
hidroelectrice folosesc energia
inepuizabila a caderilor de apa si permit amenajarea hidrotehnica si de
navigatie a cursurilor de apa.
Centralele
atomoelectrice constituie unul din
mijloacele eficiente de folosire in scopuri pasnice a imensei energii
continute
de atomul material. Intrucat sursele de combustibili fosili (carbune si
titei)
ale pamantului sunt epuizabile, energia atomica va fi cea careia ii
revine
rolul de a asigura, in cea mai mare parte, consumul de energie al
omenirii in
viitor.
In prezent,
in toate sectoarele de activitate
se foloseste, in cele mai diverse moduri, energia electrica. Motoarele
electrice de actionare a diferitelor utilaje, masini si mijloace de
transport
transforma energia electrica in energie mecanica, lampile electrice o
transforma in energie luminoasa, cuptoarele electrice o transforma in
energie
termica (caldura) pentru topit, incalzit sau uscat. Daca se considera
si
utilizarea energiei electrice in telecomunicatii, in automatizari, in
aparatele
electrocasnice, rezulta domeniul foarte vast in care aceasta forma de
energie
isi gaseste utilizarea.
Sarcina
electrica este una din proprietatile
de baza ale materiei. Toate materialele sunt formate din atomi, fiecare
din ei
fiind compus din nucleu, care contine protoni si neutroni, si electroni
plasati
pe diverse orbite in jurul sau. Numarul de protoni din nucleu determina
natura
atomului. Daca exista un singur proton, atomul este de hidrogen; daca
sunt
douazeci si noua, atomul este de cupru; daca sunt nouazeci si doi,
atomul este
de uraniu. Fiecare proton are o sarcina electrica elementara egala si
de semn
contrar sarcinii electronului. Se considera ca sarcina protonului este
pozitiva, iar sarcina electronului negativa. Neutronii nu au sarcina
electrica,
prezenta lor in nucleu afectand numai masa atomului. Sarcina totala a
nucleului
este egala cu sarcina totala a electronilor ce-l inconjoara, astfel
incat
atomul este neutru din punct de vedere electric.
Savantii
atomisti afirma existenta mai multor
particule subatomice, altele decat protonii, neutronii si electronii,
noi
particule fiind pe cale de a fi descoperite. Totusi, particulele de
baza,
descrise anterior, sunt cele care ne intereseaza in teoria simpla a
electricitatii.
1
Un curent
electric este o miscare a sarcinilor
electrice. In unele materiale, electronii sunt puternic legati de
nucleele lor;
in altele, ei sunt mai slab legati de nuclee, astfel incat electronii
aflati pe
orbitele departate scapa de sub influenta nucleului, devenind liberi in
material.
Atomii care
au pierdut unul sau mai multi
electroni au o sarcina reziduala
pozitiva, fiind numiti ioni. Electronii liberi
sunt sarcini negative izolate. Substantele in care exista multi
electroni liberi se numesc conductoare, iar cele in care electronii
sunt strans
legati de atomi se numesc izolante.
Daca
electronii liberi dintr-un conductor sunt
facuti sa se deplaseze in aceeasi directie, miscarea lor constituie un
curent
electric.
Cei mai
vechi cercetatori in fenomenele
electrice, necunoscand interpretarea curentului ca flux de electroni,
au
presupus sensul curentului electric de la borna pozitiva la cea
negativa a
bateriei. Acesta este sensul neconventional al curentului. Fluxul de
electroni
este dirijat, insa, in sens invers. Deci, va trebui sa facem deosebirea
intre
curentul conventional si fluxul dirijat de electroni.
Electricitatea
produsa de sarcini imobile se
numeste statica. Prin frecarea a doua obiecte se produce un transfer de
electroni de pe unul pe celalalt, astfel incat unul se incarca pozitiv,
iar
celalalt negativ (sistemului format din cele doua corpuri nu i s-a dat
nici o
alta sarcina exterioara, din care motiv sarcina pozitiva rezultanta
este egala
si de semn contrar cu cea negativa).
Daca unul
din cele doua obiecte este un
material izolant, sarcina electrica se acumuleaza pe suprafata sa. De
exemplu,
daca un stilou de plastic este frecat cu o bucata de stofa, el va
acumula
sarcina negativa si va atrage mici bucatele de hartie. Hartia se va
incarca
pozitiv si se va orienta spre stilou. Sarcinile electrice actioneaza
similar
polilor magnetici; sarcinile de acelasi semn se resping, iar cele de
semne
contrare se atrag. Daca un corp conductor izolat, incarcat negativ,
este atins
cu mana, atunci sarcina lui trece spre pamant sub forma unui curent
electric
foarte slab.
Cea mai
veche sursa de electricitate au
constituit-o masinile electostatice cu frictiune, singura forma de
electricitate cunoscuta pana in secolul XVIII fiind cea statica.
Siguranta
sau fuzibilul este formata dinr-un
conductor subtire care se incalzeste si se topeste, deschizand
circuitul,
atunci cand curentul depaseste o anumita valoare. In locuinte se
folosesc
pentru protectia instalatiei electrice sigurante capsulate. Tot in
acest scop
se mai folosesc intreruptoare automate in miniatura, avand curentul de
rupere
mai mic de 60 A.
La o
instalatie casnica mica, sigurantele sau
alte dispozitive de protectie sunt plasate in trei puncte. Inainte de
intrarea
in contor se dispune o siguranta de 60 A
pe faza liniei de alimentare. Dupa contor si intreruptorul
principal
urmeaza un tablou de sigurante (sau intreruptoare miniatura) de 30 A
pentru
fiecare circuit de putere sau grup de circuite (sigurantele de 5 A sunt
suficiente, in mod obisnuit pentru circuitele de iluminare). La un
circuit
modern de tip buclat cu o priza de iesire de 13 A, fiecare fisa a
consumatorilor electrici are propria sa siguranta adecvata acestuia.
Intr-un
astfel de circuit, un consumator fix este conectat prin intermediul
unei cutii cu
sigurante, daca aceasta nu este incorporata in el.
|