1
Conceptul de cizilivatie in
filosofia contemporana
Ca si
cel de cultura, termenul de civilizatie a fost si este folosit in
intelesuri
extrem de variate. Uneori este identificat cu intregul sistem social si
asociat
cu judecati de valoare, spre a desemna forme elevate de organizare a
societatii. Civilizatia este considerata astfel,
superioara culturii, care ar apartine oricarui grup social sau
comunitati
umane, independent de stadiul lor de evolutie. Ea ar fi cultura maturizata istoric si
devenita constienta de rosturile
si valorile ei. Alteori, civilizatia este redusa numai la
anumite
aspecte ale vietii sociale, toate pe un plan de inferioritate fata de
cultura.
Fara a le identifica, a le substitui pe una celeilalte sau a le opune,
o
intelegere corecta a civilizatiei presupune o analiza a ei, numai prin
raportare
la cultura.Fondul comun al culturii si civilizatiei este alcatuit din ansamblul cunostintelor
si experientelor omenesti, din totalitatea
achizitiilor spiritului uman. Selectia valorica operata istoric si
creator pe
acest fond, este cea care conduce la conturarea culture.In schimb, mis
carea
acesteia din panteonul valorilor spre forumul cetatii, patrunderea in
laboratorul vietii practice, intruchiparea ei in mediul de viata, munca
si
comportare, ca si in diverse obiecte ale universului artificial al
omului,
converg catre constituirea civilizatiei. In
raport cu orice stadiu sau moment istoric,
cultura se prezinta ca un patrimoniu de traditii si norme dobandite, de
valori
cristalizate prin activitatile creatoare diverse ale generatiilor
trecute, ca s
i a celei prezente, iar civilizatia, la randul ei consta tocmai in
folosirea
acestui patrimoniu, pentru satisfacerea noilor cerinte ale vietii si
indeplinirea de fapte noi.
In acest sens C. Radulescu-Motru scria: „O
societate isi formeaza in contra
mediului
extern o armatura pe care o numim cultura, din deprinderile sale
voluntare,
adica din reactiunile sale si numai indirect din orizontul sau
intelectual...
De aceea soliditatea culturii unui popor se recunoaste cu preferinta
dupa felul
de a voi si de a lucra al acestuia, si nu dupa bogatia ideilor produse
de
ganditorii sai... Cultura unei societati se masoara dupa sprijinul pe
care ea
il da omului in lupta sa cu un mediu cosmic. O societate insa, care
lasa prada
mediului cosmic pe o parte din membrii sai, dovedeste ca ea n-are inca
macar
baza pe care sa se poata ridica o cultura unitara in intelesul material
al
cuvantului; aceasta societate are o cultura artificiala
si anume numai pentru o fractiune a membrilor
sai.” Vigoarea, viabilitatea si eficienta unei culturi sunt asadar
dependente de gradul raspandirii, al comunicarii si asimilarii ei la
nivelul
comunitatii sau comunitatilor umane, de aplicatiile ei in comportarea
indivizilor si in activitatile lor cotidiene, deci de transformarea ei
efectiva
in opera de civilizatie.
1
Civilizatia ne apare astfel ca totalitatea
bunurilor materiale si spirituale care se structureaza in procesul de
obiectivare a valorilor culturale, fara ca acest proces sa determine
disparitia
valorilor. Civilizatia este o cultura in actiune, o cultura finalizata,
o
transformare a potentialitatilor valorilor culturii in realitate.
Civilizatia
se constituie in acelasi timp drept cadrul, mai mult sau mai putin
fertil, de
faurire a valorilor culturale. Cu cat o civilizatie este mai aproape de
cultura, prin capacitatea ei de a conferi realitate componentelor
acesteia, cu
atat probabilitatea creativitatii de tip cultural este mai mare.
Valorile
culturale apartinand unor civilizatii vechi, ca cea sumeriana,
babiloniana,
indiana, egipteana etc. nu s-au pierdut reus ind sa ne transmita, peste
secole,
semnificatiile lor. A fost posibil, pentru ca anumite conditii naturale
si
sociale au permis faurirea, in temeiul acestor valori, a unei
stralucite opere
de civilizatie.
Referindu-se la mecanismul aparitiei si raspandirii primelor culturi si
civilizatii, Blaga scria: „Prin sistematice, insistente canalizari,
presupunand
o remarcabila arta inginereasca, o parte a desertului sirian fusese
facuta atat
de fertila, intre Eufrat si Tigris, incat memoria ancestrala leaga pana
astazi,
de aceste tinuturi, amintirea unui rai pierdut. Fertilitatea a facut cu
putinta
o paralela inflorire a unei mari culturi, care a influentat enorm toate
culturile din Asia anterioara s i direct sau indirect cultura greaca,
care
apare vreo doua-trei mii de ani mai tarziu.” Au existat insa si multe descoperiri stiintifice, carora
nimeni nu le poate nega insusirea de valori culturale, caci condenseaza
in ele
o anumita cantitate si calitate de experienta
si cunoastere omeneasca, care nu s-au transformat in elemente de
civilizatie, printre altele si datorita nivelului tehnic, la care se
afla
societatea. Putem aminti ca exemplu, aproape intreg patrimoniul de
gandire s
tiintifica a lui Leonardo da Vinci.
Valorile culturii, care raman necunoscute si nefolosite de
societate, nu
devin niciodata elemente de civilizatie. Gradul de universalitate al
unor
valori depinde, prin urmare, de masura in care ele se transforma in
fapte de
civilizatie.Astfel, un comportament uman caracterizat prin respect fata
de
semeni, intelegere si politete,
corectitudine si altruism, sinceritate s i curaj etc., exprima nivel de
cultura, cand este abordat teoretic, din punct
de vedere al
unui sistem de
valori morale
si juridice si exprima grad de civilizatie,
cand este conceput ca modalitate concreta de manifestare a omului.
|