1
Filosofie cu concepte
fundamentale
-model
de test-
I. „... esenta mea consta in
aceea doar ca sunt fiinta cugetatoare. Si cu toate ca... am un corp
care mi-e
foarte strans legat – fiindca totusi, pe de o parte, am o idee
distincta si
clara a mea insumi ca fiinta cugetatoare doar, neintinsa, iar, pe de
alta
parte, o idee distincta a corpului ca lucru intins doar, cugetator, e
sigur ca
sunt deosebit cu adevarat de corpul meu si ca pot exista fara el...“.
(R. Descartes – Meditationes de prima philosophia)
I. Comentati textul pe baza urmatoarei structuri de idei:
1. Incadrarea textului in opera din care face parte si in ansamblul
conceptiei
autorului.
2. Relevarea intentiei autorului in legatura cu problema abordata.
3) Formularea ideii principale a textului.
4. Expunerea elementelor esentiale ale conceptiei autorului referitoare
la
problema abordata.
5. Evidentierea importantei filosofice a punctului de vedere formulat
de autor
si a influentei exercitate de acesta asupra meditatiei filosofice.
6. Prezentarea succinta a altor puncte de vedere (similare; diferite;
personale).
II. Conceptul de libertate a
primit din perspectiva antropologiei filosofice un nou continut, prin
mutarea
accentului de pe ratiune pe alte doua elemente ale personalitatii.
1. Precizati care sunt elementele pe care s-a mutat accentul.
2. Mentionati care este terenul de discutie al antropologiei filosofice.
III. „Nu exista libertate acolo
unde nu sunt legi“.
1. Selectati din lista urmatoare filosoful caruia ii apartine acest
punct de
vedere:
a) Rousseau; b) Jaspers; c) Mill; d) Nietzsche; e) Platon.
2. Numiti curentul filosofic caruia ii apartine acest filosof.
3. Formulati succint:
– problema filosofica in jurul careia se constituie acest curent;
– pozitia pe care o contureaza.
IV. Ce note definitorii cuprinde
continutul conceptului de adevar in Mitul Pesterii?
V. Textul urmator abordeaza o
problema filosofica fundamentala si exprima un punct de vedere in
legatura cu
aceasta:
„... scopul suprem (fie ca-l avem in vedere pe al nostru, fie pe al
celorlalti)
este o viata lipsita pe cat posibil de durere, bogata pe cat posibil in
placeri, deopotriva din punctul de vedere al cantitatii, cat si al
calitatii“.
Precizati:
1. Care este problema pusa in discutie?
2. Ce punct de vedere se sustine in legatura cu ea?
3. Un punct de vedere opus.
Rezolvarea testului
René Descartes este considerat intemeietorul
filosofiei moderne si al curentului filosofic numit rationalism, chiar
daca
elemente specifice rationalismului au aparut si in gandirea unor
filosofi anteriori
lui Descartes, de exemplu Platon. Principala noutate a filosofiei lui
Descartes
consta in modul in care el intemeiaza atat existenta in general, cat si
cunoasterea pe subiectivitatea individului. Pe fondul unei istorii a
filosofiei
dominata de teologie, de principiul atotputerniciei si autoritatii
divine,
Descartes accentueaza autonomia si capacitatile specifice omului,
filosofia lui
fiind o etapa importanta pe calea emanciparii umane.
In acest text, Descartes abordeaza problema centrala a naturii omului
si
formuleaza celebra lui conceptie dualista potrivit careia omul este
alcatuit
din trup si din suflet, care sunt insa doua substante diferite, cu
totul
straine una de alta. Cele doua substante sunt independente una de alta
si,
pentru a intelege ce este una din ele, nu avem nevoie sa stim ce este
cealalta.
Totusi, cele doua substante formeaza un tot compact, un singur lucru in
fiinta
umana, ca si cum sufletul s-ar confunda cu trupul. Dar interactiunea
dintre
suflet si trup nu este o relatie de dependenta sau de cauzalitate.
Potrivit lui Descartes, esenta omului este gandirea. Aceasta
caracterizeaza
sufletul, si nu trupul omului, astfel incat se poate spune ca omul este
totuna
cu sufletul sau si ca, intr-un anumit fel, el nu este trupul sau, desi
este
foarte legat de acesta. Postularea gandirii ca esenta a omului are doua
dimensiuni principale, una ontologica si alta gnoseologica. Pe de alta
parte,
gandirea (sau sufletul caracterizat de gandire) in calitatea ei de
substanta
autonoma, independenta devine temeiul intregii existente, chiar daca
celebrul
dicton: „Gandesc, deci exist“ este formulat la persoana I. Desi
Descartes se
exprima adesea in termeni teologici si preia idei si argumente
teologice,
gandirea lui reprezinta o ruptura majora fata de modul in care fiinta
umana
este prezentata in teologia crestina, ca o existenta subsumata
existentei
divine, supusa in totalitate normelor de origine divina. In plan
gnoseologic,
gandirea ca esenta a omului intemeiaza posibilitatea si certitudinea
cunoasterii. Gandirea sau constiinta de sine este cea care genereaza
evidenta
principiului „Gandesc, deci exist“ ca axioma a intregii filosofii
carteziene,
principiu al carui adevar este indubitabil. La nivelul constiintei de
sine se
plaseaza acea „perceptie clara si distincta“ invocata de Descartes ca
sursa a
certitudinii primului principiu al filosofiei sale.
1
I.
Raspunsul
pe care Descartes l-a formulat la intrebarea: „Ce este omul?“, a marcat
in mod
decisiv gandirea filosofica a secolelor urmatoare. Filosofia moderna
este in
mare masura o filosofie a subiectivitatii si in acest sens filosofia
critica a
lui Kant, de exemplu, se inscrie pe linia inaugurata de Descartes.
Rationalismul cartezian constituie o sursa ilustra pentru filosofia
moderna
europeana, chiar daca el a fost contestat de catre John Locke, de
exemplu, care
nega existenta unor idei innascute sau posibilitatea ca gandirea umana
sa
produca adevaruri certe in afara oricarei experiente. Nu in ultimul
rand,
trebuie mentionat rolul major al rationalismului cartezian in domeniul
politic
si social, in constituirea valorilor individualismului si umanismului
modern.
Desi incepand cu secolul al XIX-lea s-a dezvoltat o intreaga filosofie
ce pune
accentul pe afectivitate, vointa sau instinct, valoarea clasica a
ratiunii umane
nu poate fi niciodata abandonata fara consecinte grave pentru societate
si
individ.
II. 1. Vointa si afectivitatea.
2. Antropologia filosofica discuta temele filosofice in sfera
ontologiei
umanului, mutand astfel centrul de greutate din terenul ontologiei
generale. Ea
isi pune probleme privitoare la existenta specific umana, incercand sa
ofere
modele explicative ale omului si activitatii umane in general. De
exemplu, in
problema libertatii, antropologia filosofica nu pleaca de la
necesitatea
naturala, ci de la caracteristicile personalitatii umane.
III. 1. a) Rousseau.
2. Iluminismul.
3.Iluminismul s-a preocupat in special de problema omului, fiind, ca si
Renasterea, unul din principalii factori de emancipare ai acestuia.
Iluminismul
a gandit omul dintr-o perspectiva social- politica, aceasta fiind
perioada in
care s-au elaborat principiile fundamentale ale statului modern.
Oamenii nu pot
fi liberi decat daca se supun legilor, deoarece ele sunt garantul
libertatii.
Pentru Rousseau chiar si in afara legilor juridice, noi ne supunem
legii
naturale.
IV. In viziunea lui Platon, adevarul poate fi cunoscut numai pe cale
rationala.
El tine de o alta lume, cea a Ideilor, lucrurile existente fiind doar
copii ale
acestora. Adevarul lumineaza cunoasterea precum soarele lumineaza lumea
fizica.
Mitul Pesterii sugereaza deosebirea enorma dintre cunoasterea falsa, pe
baza de
opinie, si cunoasterea rationala a ideilor, precum si distanta dintre
Lumea
Ideilor si lumea fizica accesibila simturilor. Socul dintre cele doua
lumi si
modalitati de cunoastere, declansat de intoarcerea in pestera a celui
care a
vazut lumina Soarelui, este provocat de atasamentul extraordinar al
locuitorilor pesterii fata de aceasta lume a umbrelor in care traiesc,
atasament provocat la randul lui de puterea obisnuintei si rutinei
zilnice.
Avertismentul continut in aceasta parabola are un continut aproape
tragic, in
sensul ca acel om care se abandoneaza puterii de seductie a obisnuintei
si
ideilor care par de la sine intelese devine o fiinta limitata, nu cu
mult
diferita de animale, o fiinta inferioara care isi neglijeaza
adevaratele
posibilitati si aptitudini. Cel care refuza sa priveasca peste limitele
inguste
ale lumii materiale si care este gata sa ucida pentru a ramane intre
aceste
limite (avertismentul lui Platon este tragic si in acest sens) ramane
un sclav
al simturilor sale si isi dispretuieste adevarata natura, adevarata lui
esenta
umana care este ratiunea. Conform filosofiei lui Platon, orice om are
sadita in
adancul sufletului cunoasterea, dar pentru asta e nevoie de mult curaj
si multa
pricepere.
V. In acest text John Stuart Mill pune problema scopului vietii.
Conform filosofiei sale, numita
utilitarism, Mill sustine ca fundamentul moralei este utilitatea,
astfel incat
o actiune este buna doar daca ea aduce fericire, prin fericire
intelegandu-se
placerea sau absenta suferintei. Un lucru e dezirabil doar daca el
procura
placere, daca este un mijloc de procurare a placerii sau daca inlatura
suferinta. Mill reabiliteaza astfel epicureismul, considerand ca acesta
a fost
pe nedrept considerat o doctrina imorala care exalta placerile corpului.
Astfel, conform principiului utilitatii (sau al celei mai mari
fericiri),
scopul suprem al vietii este evitarea durerii, dobandirea placerii pe
cat
posibil, atat cantitativ, cat si calitativ. Pentru a sublinia
superioritatea
placerilor spirituale asupra celor fizice, Mill afirma ca e preferabil
sa fii
om, adica o fiinta cu o facultate de a se bucura superioara, deci o
fiinta greu
de satisfacut, decat o fiinta inferioara care se multumeste cu cea mai
primitiva placere. E mai bine sa fii un om nemultumit decat un animal
satisfacut, mai bine un Socrate nefericit decat un imbecil multumit. Un
punct
de vedere opus poate fi cel al lui Kant, conform caruia fundamentul
moralei nu
este utilitatea, ci datoria.
|