1
Educatia
nu reprezintaun un obiect exclusive al pedagogiei, ea intrand in sfera
de
refletie si a altor stiinte, unele dintre ele fiinf de acum
constituite, altele
aflandu-se intr-un proces de constituire. Fiecare din aceste stiinte
abordeaza
fenomenul educational dintr-un unghi propriu relevandu-i anumite
trasaturi si
circumscriindu-i locul in ansamblul celorlalte fenomene sociale. Ca
atare, se
impune relevarea unghiului de vedere din care pedagogia studiaza
educatia.
Complexitatea unui asemenea demers rezida in multiplicitatea
conexiunilor pe
care educatia le are cu celelalte fenomene sociale ce au functie
educativa sau
cu fenomenele psihice ce pt explica aceste functii.
Avand in
vedere
particularitatile actiunii educationale putem estima ca pedagogia este
o
stiinta pozitiva si filozofica in acelasi timp. Orice stiinta pozitiva
are in
vedere realul concret si urmareste sa surprinda relatiile de tip
cauza-efect. Acest real
concret este
constituit din fapte si fenomene observabile, iar adevarurile la care
se ajunge
se preteaza verificarii. Ea descrie si explica deci, in limitele
demersului
metodologic cauza-efect, relatiile si interdependetele dintre
elementele
existentei reale, concrete. Or, structura interna a educatiei precum si
relatiile ei cu alte fenomene se incadreaza cerintelor acetui demers,
pedagogia
fiind, din acest punct de vedere, o disciplina pozitiva.
Ca
domeniu al existentei socioumane, educatia include si elemente
contingente,
posibile, care nu se supun unei observari si verificari nemijlocite.
Este vorba
de acele componente care-i imprima actiunii educationale un sens
teleologic,
depasind granitele unui demers
stiintific pozitiv. Prin toate acestea, educatia intra si in
sfera
demersului filozofic. Reflectiile asupra valorii si implicatiilor
finalitatilor
actiunii educationale asupra desfasurarii ei ii confera pedagogiei si
statutul
de stiinta filozofica.
Demarcatia
intre cele doua categorii de informatii cu care opereaza pedagogia este
relativa. Ponderea oscileaza de la o ramura la alta. Daca pedagogia
generala
este o ramura preponderent filozofica, pedagogia scolara este
preponderant
pozitiva, operationala. Cunostintele positive genereaza si confirma
reflectiile
filozofice, dupa cum acestea din urma deschid perspective pentru noi
investigatii
pozitive.
Specificitatea
obiectului impune deci modalitatea abordarii lui. Educatia fiind in
acelasi
timp o existenta reala si contingenta, in mod inevitabil pedagogia va
fi,
concomitant, o disciplina pozitiva si filozofica. Suprasolicitarea
uneia sau
alteia din cele doua atribute conduce spre o abordare pozitiva sau
speculativa
a educatiei.
Subliniind
toate acestea nu am delimitat insa, perspectiva din care pedagogia
studiaza
fenomenul educational pentru a o diferentia de celelalte stiinte in
preocuparile
carora intra si educatia.
Fata
de aceasta situatie consideram ca perspectiva pedagogica de aborfare a
educatiei se inscrie in limitele a doua coordonate fundamentale si
complementare : cea a finalitatii actiunii educative si cea a
tehnologiei
realizarii sale. Referitor la coordanata finalitatii, pedagogia vizeaza
transpunerea comenzii sociale intr-un sistem de norme si principii
pedagogice a
caror respectare va asigura formarea acelui tip de personalitate
solicitat de
conditiile prezente si viitoare ale societatii, in timp ce coordonata
cealalta,
a tehnologiei, indica modalitati concrete de transpunere in practica a
ceea ce
este implicat in normele si principiile pedagogice elaborate.
Pedagogia este stiinta
care, in conformitate cu propria sa logica, decide asupra finalitatii
actiunii
educationale, in concordanta cu un sistem de valori sociale, asigurand
totodata
mijloacele necesare transpunerii in practica a acestei finalitati. Metamorfozarea comenzii
sociale in concepte, norme si principii pedagogice, corelata cu
posibilitatea
tehnologica a infaptuirii lor practice, constituie, deci, viziunea
proprie pe
care pedagogia o are asupra educatiei, prin care se delimiteaza de
celelalte
stiinte care au acelasi obiect. Desigur, aceasta viziune se clarifica
si se
adanceste pe baza datelor pe care ni le ofera toate aceste stiinte cu
care
pedagogia colaboreaza, fara insa ca prin aceasta sa se produca o
substituire de
planuri si o restrangere a propriei arii de cuprindere.
|