1
Libertate si responsabililtate
“Libertatea
inseamna sa fim responsabili pentru noi insine”
Friederich
Nietzsche
De multe ori,printre numeroasele
intrebari pe care ni le punem,exista si aceea despre libertate.Exista
aceasta intr-adevar?Daca
da,cum nu am putea vorbi despre ideea de “bine” fara a aminti si de
reversul
sau,la fel se intampla si cu ceea ce implica libertatea,adica
necesitate,constrangeri,responsabilitate
si alegere.
Unele
conceptii privind libertatea au ramas
doar in stadiul de teorii si idealuri,insa altele chiar au stat la baza
unor
regimuri politice,aplicate ulterior in diferite state.
Filosofii din toate timpurile
au cautat sa
raspunda ce inseamna pentru existenta noastra libertatea,si
desigur,si-au
manifestat subiectivismul,fiecare ajungand la o concluzie
personala.Unii au
pledat pentru libertatea absoluta,altii au refuzat sa accepte aceasta
idee,punand totul pe seama dictatului divin sau a cauzalitatii.Insa,fie
ca au
oscilat in privinta responsabilitatii sau nu,societatea in care au
trait a
obligat pe fiecare sa-si asume raspunderea pentru actele facute.
Daca ne gandim la antici,oare
erau ei de
parere ca exista aceasta libertate insotita de responsabilitate?Anticii
credeau
in zei,iar acestia faureau un destin
fiecarui om.Fenomenele prestabilite au fost puse,initial sub vointa
divinitatilor,insa ulterior,filosofii au considerat ca destinul etse
mai presus
de natura zeilor,si asadar,supraordonat acestora.Destinul reprezinta
“ceea ce
este scris sa se intample”,acea forta care ne acapareaza,fara a ne
putea
sustrage.In acest caz,teoretic,responsabilitatea nu exista,ea nu putea
fi
justificata,atat timp cat oamenii nu erau decat niste papusi manuite de
mainile
destinului implacabil.
De aceea,in
Epoca medievala,se va elabora conceptul de liber arbitru,care dadea
libertate
individuala fiecarei persoane,ca actele sale sa-l caracterizeze,avand
posibilitatea sa aleaga intre bine si rau,intre valorile morale pe care
le
considera demne de urmat.Astfel,Dumnezeu,simbolul perfectiunii si
bunatatii,nu
mai era cauza a tot ceea ce se petrece in lume si omul devenea
responsabil.Cum
teoria liberului arbitru a fost elaborata in sprijinul crestinismului
de catre
sfintii parinti,filosofii ateisti au contestat-o.Unul fintre
acestia,Friederich
Nietzsche,vede in liberal arbitru o maniera de a invinovati pe om si de
al
face,neaparat si oricum,responsabil.
Filosofii nu s-au oprit
doar la constangerile cauzate de destin si Divinitate.Incepand cu
secolul al
XVI-lea,stiinta a evoluat si accentul a fost pus pe legile naturii.In
filosofie,raspunsurile s-au departat de religie si s-au apropiat de
Univers ca
materie.Astfel,s-a nascut determisimul.In general,acesta se bazeaza pe
afirmatia ca in lume ceea ce a existat,exista sau va exista este
absolut
prestabilit.Deterministii au explicat
1
existenta unor siruri cauzale.Daca aceste
cauze si efecte exista la nesfarsit,omul nu are libertate,caci natura
il
conduce.Fizicianul Laplace spunea chiar ca daca o constinta ar reusi sa
desluseasca toate relatiile cauzale si tot trecutul omenirii,ar putea
anticipa
si viitorul.
Exista
si puncte de vedere care au aprobat libertatea absoluta,ca cele ale
existentialistilor.Jean Paul Sartre considera ca libertatea umana este
strict
legata de responsabilitate si puterea de a alege,toate acestea stranse
la modul
absolut.”Omul este condamnat la libertate”,el se naste cu aceasta
putere de a
decide pentru sine,de aceea mereu alegerile il vor reprezenta,iar in
cazul in
care o persoana nu este multumita de conditia sa,se poate sustrage prin
dezertare sau sinucidere.
Eu sunt
de parere ca fiecare persoana intelege libertatea diferit.Anticii se
incredeau
in destin,dar societatea in care traim este deja evoluata din toate
punctele de
vedere pentru a ne arata ca nu exista asa ceva.Cum as putea sa depind
de
destin?Daca ar exista,probabil ar fi mai presus de inteligenta si
capacitatea
de percepere a omului.Nu ai avea cum sa-l modifici.Insa,cum as putea
schimba
ceva ce nu cunosc?Ce nu stiu,nu ma poate afecta!Eu cred ca noi ne
nastem cu un
scop,si-l indeplinim,dar prin ce mijloace,numai noi decidem.Scopul nu
trebuie
confundat cu destinul.In acest sens,as putea spune ca universul seamana
cu o
scena pe care apar mii de papusi care au rolul lor si depind de un
papusar,care
le creeaza si le scoate din joc.Dar daca ele joaca bine sau rau,depinde
doar de
materialul din care sunt facute.
Noi
suntem responsabili pentru ceea ce facem.Nu putem spune mereu,tipic:
“Asa a
fost sa fie”.Consider ca in destin se incred doar cei incapabili,doar
cei
lasi,care nu-si pot asuma anumite greseli.Nu pot sa vina pe ceva ales
de
mine.Printre ceilalti oameni,am libertatea de a fi propriul meu stapan.
Este posibil ca si societatea in
care traim
sa ne puna limite,prin legile impuse.Dar sa ne imaginam!un stat fara
legi este
un haos in care fiecare merge spre binele propriu,distrugand fara mila
libertatile altora,fara a priva totusi si de responsabilitati.Exista si
persoane
care simt dependente interioare,devin atasate de fiintele din jur si
chiar de
obiecte.
Arthur Schopenhauer intr-una din lucrarile
sale,spune ca “lumea este intru totul produsul si expresia vointei,in
spatiu si
timp”,referindu-se la libertatea interioara.Vointa este cea care si-a
creat
intelectul si este cea care ne conduce si ne determina sa actionam.De
aceea,in
conceptia filosofului german,libertatea nu exista,chiar daca nu mai
vorbim despre
limite ale unor factori externi.
Pana
la urma,libertatea nu o putem regasi decat in noi si limitele nu sunt
decat
imaginare,noi le cream si ni le impunem.Depinde de noi cum vrem sa ne
consideram.Desigur,legile intr-un stat sunt obligatorii,dar trebuie sa
ne asigure
drepturile si libertatile,ceea ce in momentul actual se intampla.
Multi dintre noi suntem
tentati sa credem ca libertatea in realitate nici nu exista,din cauza
dependentelor.Dar,poate nu ne-am dat seama ca ele ne sunt benefice si
ne conduc
spre fericire.Nu este oare placut sa fii dependent de familie,de
prieteni sau chiar
si de un anumit obiect?Bineinteles ca este,deoarece nu ne-am nascut
pentru a
trai in singuratate,lipsiti de afectiune si lucruri,mai ales cand
suntem
intr-un secol in plina evolutie tehnologica si simtim din plin nevoia
de a
poseda lucruri nou aparute.Oamenii si cunoasterea tendintelor ne pot
oferi
multa incredere in noi insine,noi putem controla ceea ce se petrece in
jurul
nostru.Ca fiinte sociale,nici nu ne-am da seama de libertate si
responsabilitate daca am trai intr-un continuu intuneric.
|