1
POLITICA
PROMOTIONALĂ. COMUNICAREA ÎN MARKETING
Pentru
relatii normale cu piata, eforturile de marketing ale organizatiei se
concentrează
si spre o permanentă si complexă comunicare cu mediul de afaceri,
pentru o
atentă informare a consumatorilor si a intermediarilor, pentru
influentarea comportamentului
de cumpărare si de consum. Toate aceste actiuni, cu obiective si
mijloace de
actiune variate, alcătuiesc politica promotională.
1. Sistemul de comunicare
si activitatea promotională
Conceptul
de comunicare* reflectă preocupările de a realiza un sistem coerent,
pentru o
permanentă legătură informatională între producători, comercianti si
consumatori.
Acesta trebuie să asigure forme variate de informare si stimulare a
consumatorilor
si să provoace modificări favorabile în mentalitatea si obiceiurile de
consum
ale acestora. De asemenea, sistemul trebuie să asigure o comunicare
permanentă
cu proprii angajati, cu actionarii si furnizorii, cu mediile financiar
– bancare
si ale puterii politice etc.
Sistemul
de comunicare este folosit conform unei politici coerente, prin care
organizatia
îsi asigură difuzarea informatiilor despre propria activitate, produse
si
servicii, precum si receptionarea modului cum acestea sunt primite si
apreciate
de destinatari.
Sistemul
de organizare al organizatiei este format din: sursa de informatie
(organizatia), mesajele (informatii, comunicări), canalul de difuzare
si
destinatarul.
Sensul
comunicării trebuie să fie însă dublu, pentru a percepe si reactiile
destinatarului.
Activitatea
promotională este o activitate complexă, menită să facă cunoscute
preocupările
si serviciile organizatiei, standardul ei de performante tehnice si
comerciale,
să atragă si să fidelizeze clientii, să combată concurenta si să
realizeze un
climat de atractie spre sine, concretizându-se în:
– publicitate, menită să asigure implicarea organizatiei
si raportarea sa direct la piată, cuprinzând actiunile care au drept
scop
transmiterea unui mesaj în legătură cu un produs, serviciu, marcă sau
organizatie.
Publicitatea vizează pe termen lung modificări de comportament la
nivelul
diferitelor categorii de consumatori pentru atragerea si fidelizarea
acestora.
Formele concrete de realizare a publicitătii se pot grupa în functie de
mai
multe criterii, astfel:
• în functie de obiect: publicitatea de produs, la rândul
său în publicitatea de informare, de conditionare, comparativă sau de
reamintire, publicitatea de marcă si publicitatea institutională;
• după aria geografică: publicitatea locală, regională,
natională si internatională;
• după natura pietei, în functie de distinctia adresării:
consumatori, intermediari;
• după tipul mesajului difuzat, poate fi de natură:
facturală sau emotională;
• după efectul intentionat, presupune actiuni directe sau
actiuni întârziate;
• după sponsor, poate fi publicitate proprie, în
cooperare sau cu sprijinul altor interesati;
• în functie de influenta exercitată, poate fi adresată
cererii primare sau unei cereri selective.
1
– promovarea vânzărilor are în vedere folosirea unor
mijloace si tehnici de stimulare, impulsionare si crestere a vânzărilor
prin:
reducerea preturilor, grupa-rea vânzărilor, concursuri promotionale,
publicitate la locul vânzărilor, merchanding-ul sau cadourile
promotionale;
– relatii publice cu persoane influente din conducerea
altor organizatii, cu mass-media, reprezentanti ai puterii politice,
lideri de
opinie;
– utilizarea mărcilor, pentru individualizarea si
diferentierea produselor si serviciilor si pentru protectia la
contrafaceri;
– manifestări promotionale, prin participări la
manifestări cu caracter expozitional si sponsorizare;
– forte de vânzare, pentru distributia produselor în
afara lanturilor de magazine, prospectarea pietei si întretinerea
dialogului.
2. Strategii promotionale
Elaborarea politicii promotionale reprezintă un proces
complex, guvernat de destule incertitudini si variabile, de aceea,
acesta
trebuie să fie manageriat prin intermediul unei strategii care să-i
orienteze
eforturile spre promovarea imaginii sau a produselor si serviciilor
organizatiei.
Strategiile promotionale pot fi diferentiate, astfel:
– în functie de obiective: strategia de promovare a
imaginii organizatiei, de promovare exclusivă a unui produs sau pentru
extinderea imaginii organizatiei;
– după desfăsurarea în timp: strategii permanente sau
intermitente;
– după rolul activitătii promotionale: strategii ofensive
sau defensive;
– după pozitia fată de structura pietei: strategii
concentrate, diferentiate sau nediferentiate;
– în functie de sediul activitătii promotionale: cu forte
proprii sau prin institutii specializate.
3.
Operationalizarea strategiei promotionale
Operationalizarea
strategiei promotionale implică adoptarea unui sir de decizii privind
organizarea si desfăsurarea unor activităti practice specifice si
integrarea
acestora în strategia de marketing a organizatiei, astfel:
–
stabilirea obiectivelor si selectia mijloacelor si a agentilor de piată
vizati,
pe principiile selectiei argumentelor, convergentei mijloacelor si al
uniformitătii publicitătii;
–
determinarea bugetului promotional, prin fixarea unui procent din cifra
de afaceri,
posibilitatea aprecierii tuturor activitătilor promotionale necesare,
comparatie
cu concurenta, fundamentarea în functie de obiective sau experimente de
marketing;
–
elaborarea mix-ului promotional, pentru selectia, asamblarea si
încadra-rea într-un
program coerent al activitătilor promotionale si integrarea acestuia în
strategia de piată a organizatiei;
–
controlul si evaluarea rezultatelor, prin analiza vânzărilor,
informatiilor culese
în cadrul panelurilor de consumatori, informatiilor culese în cadrul
sondajelor
efectuate în rândul consumatorilor sau prin studii experimentale.
|