Politica de distributie

Categoria: Referat Economie

Descriere:

În esentă, canalul de distributie sau de marketing reprezintă ansamblul de organizatii independente, implicate în procesul de asigurare a disponibilitătii produsului pentru consum ori utilizare...

POLITICA DE DISTRIBUTIE

Politica de distributie reprezintă cea de a treia componentă a mix-ului de marketing si reprezintă legătura dintre spatiul si timpul productiei si intrarea bunurilor si serviciilor pe piată. Conceptul devenit clasic de economia comertului a fost înlocuit nu numai în literatura domeniului, ci si în structura curriculei universitare, dar, în aceeasi măsură, si în practică, de cel de economie a distributiei.

1. Continutul si rolul distributiei

Conceptul privind distributia se referă la traseul care îl parcurg mărfurile pe piată (producători – intermediari – consumatori), denumit si canal de distributie, la ansamblul operatiunilor (vânzare, cumpărare, concesiune, consignatie etc.) prin care se realizează transferul valorilor, la procesele operative la care sunt supuse mărfurile spre consumator, precum si la aparatul tehnic (retea de unităti, dotări, personal) care realizează operatiunile de distributie.

         Distributia îndeplineste un rol economic si social important, constituind finalizarea activitătii economice a organizatiilor si a ciclului economic al produselor. Sub raport spatial, distributia pune în contact centrele de productie cu cele de consum, în timp ce sub raport temporal asigură rolul de regulator între productie si consum.

         Prin puterea sa de influentă, atât asupra producătorilor, cât si a consumatorilor, distributia îsi asumă un rol activ în sporirea sanselor vânzărilor produselor si satisfacerii cerintelor consumatorilor. În acest context, contributia economică a distributiei se apreciază prin prisma proportiei în care antrenează fondurile materiale si resursele umane ale societătii, în raport de ponderea pe care o detine în pretul final al produselor.

         Ca variabilă importantă a mix-ului de marketing, distributia poate fi apreciată prin două domenii esentiale: stabilirea si functionarea canalelor de marketing si distributia fizică a mărfurilor.

2. Canalele de marketing si distributia fizică a mărfurilor

Canalul de distributie reprezintă itinerarul în care are loc, o dată cu miscarea efectivă a mărfurilor, si transferarea succesivă a dreptului de proprietate de la producător până la consumator. În esentă, canalul de distributie sau de marketing reprezintă ansamblul de organizatii independente, implicate în procesul de asigurare a disponibilitătii produsului pentru consum ori utilizare.

         Rolul canalului de marketing constă atât în satisfacerea cererii prin furnizarea

de bunuri si servicii, cât si în stimularea cererii prin actiuni promotionale.

         Conectarea sistemului de canale de distributie la mediul de afaceri determină atât gradul de dezvoltare a acestuia, cât si anumite particularităti ale procesului de distributie: amploarea, costul, utilitătile si facilitătile.

         Participantii la procesul de distributie se constituie în operatori care contribuie la

deplasarea fizică a mărfurilor si la derularea tuturor celorlalte fluxuri asociate acesteia.

În functie de rolul său, operatorii canalului de marketing sunt:

– participanti primari, din care fac parte: producătorii, intermediarii, angrosisti si detailisti, operatorii de magazine independente si lanturile de magazine, participantii la comertul prin corespondentă si electronic;

– ofertantii de servicii functionale, care asigură utilităti de timp, loc si formă, prin următoarea gamă de servicii: transportul, depozitarea, asamblarea, preluarea si ordonarea comenzilor, sortarea si aranjarea mărfurilor (servicii de merchandising);

– furnizorii de servicii de sprijin, cu rolul de a facilita procesul de distributie

prin servicii financiare si de asigurări, de comunicare, de cercetări de marketing si

consultantă si de promovare.

Dimensiunile canalului de marketing se referă la:

– lungimea canalului care reprezintă numărul de niveluri intermediare; în functie de această dimensiune canalele pot fi directe sau cu intermediari (scurte sau lungi, în functie de numărul acestora);

– lătimea canalului este determinată de numărul unitatilor prin care se asigură distribuirea unui produs;

– adâncimea canalului reflectă apropierea distribuitorului de punctele efective de consum.

         Distributia mărfurilor alcătuită ca sistem logistic, asigură organizarea si desfăsurarea activitătii, concretizat în trei componente:

– distributia fizică vizează asigurarea distributiei produselor către clienti;

– activitătile de sustinere a productiei se referă la asigurarea materialelor, componentelor si produselor în curs de prelucrare;

– aprovizionarea care vizează activitătile de cumpărare (achizitionare) a materiilor prime, materialelor, componentelor si produselor necesare îndeplinirii obiectivelor organizatiilor.

         Sistemul logistic este compus dintr-un ansamblu de activităti care asigură transferul produselor finite între nivelurile canalelor de marketing, precum si din infrastructura necesară desfăsurării activitătilor de distributie fizică: transportul, stocarea, depozitarea, manipularea, sortarea, preambalarea, conditionarea, expedierea si receptia produselor, distributia inversă si fluxurile informationale privind logistica produselor.

3. Strategia de distributie

Strategia de distributie se referă la modalitatea de a asigura un management previzional si eficient în distributia mărfurilor si se referă la:

– identificarea cerintelor clientilor, privind nivelul si calitatea serviciilor de distributie: facilitatea spatială (accesul, locurile, transportul si costurile), mărimea lotului, timpul de asteptare si varietatea produselor;

– stabilirea obiectivelor strategiei de distributie, în functie de nivelul serviciilor de distributie dorite de segmentele tintă;

– determinarea variantelor de strategii de distributie si ierarhizarea acestora, în functie de un set de criterii, vizând: numărul canalelor, dimensiunile acestora, amploarea distributiei, gradul de participare, nivelul de control, elasticitatea retelei de distributie si gradul de implicare a organizatiei în logistica mărfurilor;

– evaluarea variantelor strategice, selectarea celei optimale, în functie de flexibilitatea acestora, de cuprinderea obiectivelor strategice de distributtie, de criteriile economice de adaptabilitate si de control sau de operationalitate. În afara variantei strategice de distributie optimale, este necesară proiec-tarea unor strategii de rezervă care să permită o adaptare eficientă la schimbările fundamentale ale pietei.