1
Crizei
Economice Mondiale
În timp ce
Uniunea Europeana este
preocupata de identificarea unor
alternative
la Federatia Rusa pentru
aprovizionarea cu hidrocarburi, aceasta este, la rândul sau, interesata
de
diversificarea traseelor de furnizare, pentru a evita problemele create
de
Ucraina si Belarus.
Proiectarea
unei politici energetice
comune în
Uniunea Europeana
Documente
programatice
Proiectul
politicii energetice europene a
fost prezentat la 10.01.2007 de Comisia Europeana.
Principiile care
stau la baza negocierilor
sunt: realizarea unei piete interne de energie competitive si
integrate;
securitatea aprovizionarii, prin diversificarea surselor de procurare
si a
rutelor de transport, prin “coridorul sudic”, respectiv gazoductul
„Nabucco”;
reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera (prin cresterea eficientei
energetice extinderea utilizarii surselor alternative de energie -
eoliana,
solara, biomasa, biocombustibili, energie geotermala - si luarea în
considerarea a energiei nucleare). substantiala a coordonarii europene
în
domeniul aprovizionarii energetice.
Capitolul XXI defineste energia ca o “competenta împartita între
statele membre”, în timp ce articolul
194 evoca “securitatea aprovizionarii energetice a UE”.
Importurile
de gaze naturale în statele UE
14 din cele 27
de state membre ale UE sunt
mari consumatoare de gaze rusesti sau nu dispun de resurse alternative.
Astfel,
unele dintre cele mai dezvoltate state din Uniunea Europeana, precum
Germania
si Italia, importa aproximativ 50% din totalul gazelor livrate de
Moscova
blocului comunitar. Franta cumpara mai putin de jumatate din totalul
Italiei si
sub 25% din cel al Germaniei. Estonia Finlanda, Letonia, Lituania,
Polonia,
Slovacia si Bulgaria depind total de gazele resesti.
Impedimente în realizarea
politicii energetice commune
Particularitati pe segmental
gazelor naturale
Realizarea unei
piete unice competitive
este grevata de înalta concentrare a pietelor la nivel local, de
infrastructura
deficitara, care face dificil accesul noilor competitori si
ofensivitatea
Moscovei pe segmentul de productie central-asiatic
Obiectivul Uniunii de diversificare a furnizorilor, vizate fiind
în
primul rand statele din Asia Centrala (precum, Kazahstan, Turkmenistan,
Uzbekistan se loveste de relatiile privilegiate în domeniu pe care
Federatia
Rusa le-a stabilit cu acesti producatori, respectiv de contractele
încheiate de
Moscova pentru livrarile de gaze.
În 2007, gazul
produs în Kazahstan a fost
destinat, în special, consumului intern. La sfârsitul anului 2007,
acest stat a
încheiat doua acorduri care prevad construirea gazoductului
Turkmenistan-Kazahstan-China si extinderea conductei Central-Asiatice.
În
acelasi timp, Kazahstanul a anuntat ca, pâna în 2010, se va transforma
într-o o
tara exportatoare de gaz.
Tergiversarea
proiectelor de transport
Uniunea
Europeana intentioneaza sa
realizeze asa numitul “coridor sudic” de transport al gazelor dinspre
zona
caspica spre Europa, care include conducta Caucazului de Sud (South
Caucasus
Pipeline), ce va conecta zacamântul azer de la Shah Deniz, prin
Georgia, cu
Erzur um Turcia) si, respectiv, prelungirea acesteia prin intermediul
gazoductului „ N a b u c c o ” ( Turcia Bulgaria-România-Ungaria
Austria si al
gazoductului Turcia –Grecia –Italia /TGI.
1
South
Caucasus Pipeline cu o lungime de 692 de
kilometri (din care 443 de kilometri pe teritoriul Azerbaijanului si
250 de
kilometri in Georgia si o capacitate de pana la 7 miliarde de metri
cubi de
gaz, transporta gaze naturale în Turcia începând din 30.09.2006. A fost
construit pe aceeasi ruta ca si oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan, în
scopul
reducerii impactului de mediu. La 26.07.2007, Turcia, Grecia si Italia
au
semnat acordul interguvernamental privind construirea gazoductului TGI.
Conducta, cu o capacitate de 8 miliarde de metri cubi, este
planificata
sa intre în exploatare în anul 2012. Vor participa compania italiana
„Edison”,
firmele elene „Depa” si „Desfa”, precum si societatea turca „Botas”.
“Nabucco”,
initiat la 11.10.2002, când a fost semnat,
la Viena, Acordul de
înfiintare a unui consortiu pentru efectuarea studiului de
fezabilitate,
reprezinta principala varianta.
Efectele crizei ruso – ucrainene
din ianuarie 2009
Diicultatile cu care
s-au confruntat o parte din Statele Ue ca
urmare a reduceriii drastice a livrarilor de gaze naturale au
demonstrate
necesitatea urgentarii adoptarii politicii energetice commune (Tabelul
conform
datelor communicate de Comisia Europeana)
Variante de actiune ulterioare
Parlamentul
European a aprobat, la
03.02.2009, cu 406 voturi pentru, 168 împotriva si 87 abtineri, un
raport prin
care a invitat Comisia Europeana si presedintia ceha a UE sa prezinte
“un plan
nou, ambitios si vizionar de diversificare energetica la urmatorul
Consiliu
European” (19-20.03.2009).
Concret,
Comisiei Europene i s-a
solicitat: - revizuirea, pâna la sfârsitul anului în curs, a Directivei
privind
aprovizionarea cu gaze, care dateaza din 2004.
Acest fapt presupune masuri de interconectare a sistemelor de
transport
;
- încheierea
unui acord trilateral între
UE, Rusia si Ucraina cu privire la livrarea si tranzitul de gaze din
Federatia
Rusa catre UE;
- sprijinirea
includerii asa-numitei
„clauze de securitate energetica” în acordurile comerciale, de
asociere, de
parteneriat si de cooperare cu tarile producatoare si de tranzit, care
ar
stabili un cod de conduita, ar interzice blocajele datorate unor
dispute
comerciale si ar trasa masurile ce trebuie adoptate în eventualitatea
unei
întreruperi unilaterale, efectuarea oricarei modificari a clauzelor
contractului
sau a celor privind aprovizionarea de catre unul dintre parteneri;
- elaborarea
unei foi de parcurs pentru
investitii nucleare. În plus, Parlamentul European si-a exprimat
sprijinul
pentru :
- negocierea
unui acord complex cu
Federatia Rusa, care sa înlocuiasca Acordul de Parteneriat si Cooperare
din 1997;
- diversificarea
surselor de aprovizionare
(pe termen lung, din tari din regiunea Marii Caspice, precum Uzbekistan
si
Iran) sau a rutelor de transport - nominalizând proiectele energetice
“Nabucco”, “Turcia-Grecia- Italia” (TGI) si “South Stream”
Masuri
de interconectare a sistemelor de transport
La nivel
european, proiectul “New European
Transmission System” (NETS) prevede conectarea sistemelor de transport
gazifer
din zona Europei Centrale si de Sud-Est.
A fost initiat în luna decembrie 2007 de compania ungara “MOL”.
La
26.09.2008, la Budapesta companiile FGSZ (subsidiara a “MOL”),
“Transgaz”/
România si “Plinacro”/
Croatia au
semnat un Memorandum de întelegere pentru înfiintarea unei companii
care sa
studieze oportunitatea realizarii proiectului.
Acesta beneficiaza de suportul Asociatiei Regulatorilor
Regionali de Ene
rgi e (Energy Regulators Association) si al Comisiei Europene.
“Strategia de
Interconectare a Sistemului National de Transport al gazelor naturale
cu
sistemele de transport ale tarilor vecine”, facuta publica de
“Transgaz” SA,
prevede racordarea la:
- Ungaria (prin
finalizarea conductei
Szeged-Arad) Pâna în prezent s-au realizat 37 de kilometri de conducta,
pe
tronsonul Arad-Pecica, urmând ca, dupa stabilirea detaliilor
tehnicoecomice cu
partea ungara, sa fie realizat restul de 25 de kilometri.
- Bulgaria (pe
directia Giurgiu-Ruse)
- Serbia
Federatia Rusa - Efectele crizei
financiare internationale
Investitiile
in domeniul
energetic explorarea
si productia de gaze necesita, în general, largi împrumuturi pe termen
scurt,
pe care Guvernul rus, nevoit sa injecteze fonduri semnificative pentru
sustinerea sistemului bancar, nu le poate garanta în acest moment.
- Bugetul
federal pe anul 2009 este
construit pe o estimare a pretului petrolului de 95 de dolari/ baril.
În
mediile de specialitate, se apreciaza ca, pe fondul scaderii pretului
petrolului, firmele rusesti din domeniul energ etic, inclusive
concernul
„Gazprom”, întâmpina dificultati în identificarea resurselor financiare
necesare pentru investitii, care devin profitabile la preturi de peste
100 de dolari/
baril.
- Unele semnale
indica posibile întârzieri
în realizarea gazoductului „South Stream”, pe fondul reducerii
fondurilor
pentru investitii alocate de “Gazprom” (cu pâna la 14% în anul curent)
si al
cresterii costurilor totale (conform ministrului energeticii, Serghei
Shmatko,
de pâna la 31 de miliarde de dolari).
- Posibila
tergiversare a dezvoltarii câmpului gazifer “Stockman”
s-ar repercuta asupra proiectului gazifer “North Stream”.
În pofida acestor
dificultati, acordurile încheiate pentru realizarea de noi rute de
transport
sau asigurarea unor surse suplimentare de hidrocarburi denota interesul
Federatiei Ruse de a-si dezvolta exporturile catre statele UE, evitând
actualele state de tranzit care i-au creat probleme Ucraina si Belarus.
|