1
Dobanda si
managementul ratei dobanzii
1.Teorii asupra dobanzii
Economistii au acordat atentia
cuvenita dobanzii elaborand teorii care definesc dobanda,fie identifica
factorii care determina nivelul acesteia.
Dobanda este latura specifica si
esentiala a manifestarii relatiilor de credit.De multe ori dobanda este
corelata cu conceptual de capital si cu elementele timp si risc.De
regula
dobanda poate fi considerate ca o renumerare pa care capitalismul o
primeste
pentru folosirea capitalului propriu.
Teoriile asupra dobanzii
se divide in doua grupe majore:
Teoriile
pure sau ale capitalului real:care
considera dobanda ca re considera dobanda ca prêt al capitalului real
Teoriile
monetare:care considera
formarea dobanzii ca un ecou spontan si inert al naturii capitalului.
A.Teoria
productivitatii si a utilizarii
capitalului
Teoria se
imparte in:
- Teoria
asteptarii si sacrificiul:considera
ca structura capitalului ca o cumulare in timp a rezultatelor,a
faptului ca an de an,consumurile au fost amanate catre un viitor
indepartat in vederea unei realizari finale care are drept cost
sacrificiul.
- Teoria
profitului:pun in evidenta o
lege psihologica considerata”naturala”in virtutea caruia,a te bucura de
un lucru in present este preferabil folosintei in timpul viitor.
- Teoriile
raritatii:acest teorii rezulta
din conceptual ca dobanda deriva din raritatea capitalurilor.Conform
acestor teorii,o mare parte din acumulare se face in scopul de a obtine
un capital care sa permita”a trai din capital”.
- Teoriile
riscului:aceasta teorie explica
dobanda prin existenta unui risc de pierdere totala sau partiala a
capitalului.Dar,aceasta teorie nu rezista la o analiza mai atenta
deoarece,se percep dobanzi si in cazul in care creditul este garantat
cu ipoteci si alte valori materiale,sau prin asigurare apare eliberarea
de riscuri.
Teorii
monetare asupra fondurilor:
Teoria
fondurilor de imprumut:defineste
fondurile de imprumut ca fiind integrate in economiile crescand,ca
disponibilitatile banesti car isi au originea in precedentele
investitii de capital fix sau circulant.
Teoria
preferintei pentru lichiditate a lui Keynes:la originea acestei teorii sta critica lui Keynes
asupra teoriei clasice a dobanzii si a fondurilor de imprumut.Pornind
de la aceste critici,Keynes formuleaza propriile sale teze.Eliminand
variabilele economiei investitiei,ca determinante ale ratei
dobanzii,Keynes concluzioneaza ca functia monetara este marimea
economica determinanta a dobanzii.Aceasta apreciere decurge din cererea
sa oferta din sfera monetara.Oferta de moneda este data de sistemul
determinat de autoritatile monetare.Rata dobanzii se stabileste prin
intermediul echilibrului dintre oferta se cererea de moneda.Aceasta
cerere de moneda pune in evidenta asa zisa preferinta pentru
lichiditate care isi are originea in cunoscutele motive
tranzactionale,de precautie,de speculatie.
2.Inflatia si nivelul ratei
dobanzii
Analistii considera ca schimbarile
in nivelul ratei dobanzii sunt consecinta inflatiei actuale sau a
inflatiei
prognozate.Ratele dobanzii scad cand nivelul inflatiei este mic.Daca
rata
inflatiei creste,bancile vor avea retineri in acordarea
creditelor,deoarece
castigurile viitoare din dobanzi vor scadea.Clientii dimpotriva,vor
solicita
mai multe credite,pentru a plati o dobanda care se devalorizeaza in
timp.In
aceasta situatie,cererea de fonduri de imprumut creste,iar oferta de
fonduri de
imprumut scade si deci ratele dobanzii de piata vor creste.
- Relatia lui Irving Fisher
In
1896 Fischer a publicat un articol in care prezenta,relatia dintre rata
dobanzii nominale si rata dobanzii reale.Rata dobanzii reale reprezinta
castigul investitorului pentru a-si compensa consumul amanat.Aceasta
rata este
ex-ante-inainte ca rata inflatiei actuale sa fie cunoscuta.Daca rata
ex-ante
este constanta,atunci schimbarile in nivelul ratei inflatiei vor
determina
schimbari in nivelul ratei dobanzii nominale.Cu o rata a dobanzii
ex-ante
constanta,din relatia lui Fischer rezulta ca rata dobanzii nominale se
va
modifica in aceeasi directie,cu acelasi procent al ratei inflatiei.
- Relatia lui Mundell-Tobin
Relatia
lui Fischer a provocat o serie de critici aduse de unii
economisti.Criticile cele mai recente au fost cele ale lui Robert
Mundell si
James Tobin,care sustin ca schimbarile in nivelul ratei inflatiei
modifica
nuvelul ratei dobanzii reale ex-ante in directia opusa.Daca rata
inflatiei
creste,rata dobanzii reale descreste si invers.Cresterea ratei
inflatiei
diminueaza valoarea reala a investitiei.Mundell si Tobin sustin ca rata
dobanzii reale ex-ante nu este constanta si deci rata dobanzii nominale
se
schimba in aceeasi directie cu rata inflatiei,darn u cu acelasi
procent,ci mai
mic.
- Relatia lui Darly Feldstein
Michel
Darly si Martin Feldstein au extins dezbaterile asupra relatiei lui
Fischer,luind in calcul si efectul impozitului pe venituri din
dobanzi.Ambii
autori sustin ca bancile sunt preocupate de ratele reale ale dobanzii
dup ace
au fost impozitate si nu de rata dobanzii reale.
3.Factorii care determina nivelul
ratei dobanzii
La
stabilirea ratei active de baza a dobanzii managementul ia in
considerare
urmatorii factori:
nivelul ratei
dobanzii de pe piata monetara
nivelul
prognozat al inflatiei
politica
monetara practicata de B.N.R
costul de
achizitie a resurselor
rata de
recuperare a investitiei actionarilor in banca
1).Nivelul ratei
dobanzii practicate pe aceasta piata constituie pentru banci costul
dobanzii
aferente resurselor pe care acestea le achizitioneaza fie pentru a
depasi
probleme de lichiditati,fie pentru a-si asigura resurse in vederea
realizarii
unor investitii.
2).Exista o
relatie directa intre nivelul ratei dobanzii si nivelul inflatiei.
Bancile
trebuie sa ia in considerare nivelul
inflatiei din urmatoarele motive:
- pentru a-si
proteja capitalul propriu impotriva eroziunii generate de inflatie
- pentru a
proteja deponentii
3).Prin
intermediul politicii monetare conduse de B.N.R,statul intervine in
economie
pentru a asigura controlul lichiditatii economiei in scopul de a
asigura
stabilitatea monedei nationale.
Practicarea unor dobanzi inalte pe o
perioada atat de mare,1990-1998,s-a dovedit a fi o masura
ineficienta,care s-a
materializat in alimentarea blocajului financiar in economie,blocaj
care a
generat cresterea soldurilor creditelor si dobanzilor restanta
inregistrate de
banci.
4).Costurile de
achizitie a resurselor cuprind atat costurile cu dobanda pe cara banca
o
bonifica,cat si alte costuri,cum ar fi:costuri de operare,costuri de
asigurare
a resursei,costuri de marketing,costuri privind rezervele minime
obligatorii.
5).Asigurarea unui
nivel ridocat al ratei de recuperare a investitiei proprietarilor in
banca,constituie obiectivul fundamental al managementului din fiecare
banca.
4.Modul de exprimare a marimii
dobanzii si factorii care o determina
In economia de piata nivelul ratei
dobanzii se formeaza pe piata capitalurilor in functie de raportul
dintre
cererea si oferta de capital de imprumut.
Oferta de
capital de imprumut la randul ei depinde
de urmatorii factori:
- volumul
productiei si circulatiei marfurilor:cu cat acesta este mai mare,cu
atat si volumul ofertei de capital de imprumut este mai mare,deoarece
productia si circulatia marfurilor degajeaza din circuit un volum
sporit de capitaluri disponibile.
- Fazele
ciclice ale productiei:in faza de inviorare si avand oferta de capital
de imprumut creste,iar in faza de recesiune si criza oferta de capital
de imprumut scade.
- Marimea
capitalurilor rentierilor si a economiilor diferitelor clase si paturi
sociale:cu cat acestea sunt mai mari cu atat si oferta este mai mare.
1
In
perioada contemporana asistam la o sporire a ofertei de capital de
imprumut,in sensul ca economia de piata dezvoltata are surplusuri de
capital,iar problema care si-o pune este ceea de plasare a acestor
resurse in
imprumuturi fata de economia romaneasca care duce o lipsa acuta de
capitaluri
si cauta sa stimuleze atragerea de capitaluri in banci,bonificand o
dobanda
ridicata le depozite bancare.
Cererea de
capital de imprumut depinde de
urmatorii factori:
volumul
productiei si circulatiei marfurilor:cu cat acesta creste,cu atat
creste si cererea de capital de imprumut,deoarece cresc nevoile care
trebuie acoperite.
fazele
ciclice ale productiei:cererea este mai mare in fazele de recesiune si
de criza,deoarece in aceste faze apar stocuri mari care trebuie
acoperite
caracterul
sezonier al activitatii economice:cererea este mai mare in fazele de
intrerupere a procesului de productie,cand apar nevoi mai mari de
capitaluri si mai mica in fazele de obtinere si valorificare a
productiei
marimea
nevoilor statului privind acoperirea unor deficite bugetare prin
imprumuturi:daca aceste nevoi cresc,creste si cererea de capital de
imprumut si invers.
Rata
dobanzii se formeaza pe piata capitalurilor,dar totusi ea oscileaza
intre anumite limite minime si maxime,diferenta intre acest limite
purtand
denumirea de marja dobanzii.Ea este inferioara insa ratei medii a
profitului.
5.Principalele tipuri de dobanzi
intalnite in economia de piata
In
economia de piata exista o mare diversitate de tipuri de dobani si
anume:
Taxa oficiala
a scontului este dobanda cu care banca centrala reesconteaza cambiile
prezentate de bancile comerciale si acorda imprumuturi celorlalte
banci.Are nivelul cel mai mic din economie.
Taza private
a scontului este dobanda cu care bancile comerciale sconteaza cambiile
prezentate de intreprinzatori si cu care acestea acorda alte credite intreprinzatorilor.
Dobanda
practicata intre intreprinzatori-are nivelul cel mai mare dei economie
Dobanda
bonificata le depunerile,al carei nivel este inferior dobanzii
percepute la creditele bancare
Dobanda
practicata de diferite institute speciale de credit in scopul crearii
de anumite avantaje pentru unele activitati,sectoare si al carei nivel
este inferior dobanzii practicate la creditele acordate de celelalte
banci.
Dobanda
practicata la efectele guvernamentale si la alte efecte emise de
societati comerciale pe termen scurt
Dobanda la
efectele guvernamentale si la cele emise de societati comerciale,pe
termen mijlociu si lung.
5.1.Calcularea dobanzii
Se intalnesc trei posibilitati de calculare a
dobanzii:la depuneri,la credite,la conturi curente.
La credite
si depuneri:exista doua
modalitati de calcul:
a).Calculul
dobanzii simple,in
situatia in care depunerile si creditele au o perioada de pana la un
an.In
acest caz dobanda se stabileste dupa relatia:
D=C*Nz*Rd,in care:
360.000
D-dobanda in suma
absoluta
C-capitalul
imprumutat
Nz-numarul de
zile pentru care se realizeaza creditarea
Rd-rata
dobanzii
b).Calculul
dobanzii compuse se
practica in situatia in care perioada de creditare este mai mica de un
an.Aceasta
perioada poate fi ezprimata in ani intregi sau in ani intregi plus
fractiuni de
un an.
In situatia in
care perioada de creditare sau depunere este exprimata in ani intregi
dobanda
se calculeaza pe baza relatiei:
D=Cf-CI=CI*kn-CI
In care:
D-dobanda perceputa sau bonificate
Cf-capitalul
fructificat
CI-capitalul initial
K-coeficientul de fructificare
n-numarul de ani cat dureaza
depunerea sau
creditarea
c).Calcularea
dobanzii la conturile
curente:de regula,conturile curente au solduri creditoare la
banci,dar
pot exista situatii in care bancile lasa posibilitatea efectuarii unui
volum de
plati mai mare decat disponibilitatile existente in contul current,caz
in care
contul current apare cu sold debitor la banca.Pentru aceste solduri
debitoare
bancile percep o dobanda superioara celei care o bonificat pentru
disponobilitati.
Se cunosc 3 metode de
evidenta a operatiunilor in conturile curente si de calculare a
dobanzii la
aceste conturi si anume:
1.Metoda directa presupune parcurgerea succesiva a
urmatoarelor etape:
·
Separarea
operatiunilor din cont in functie de caracterul lor:creditoare si
debitoare
·
Stabilirea
numerelor de dobanzi aferente operatiunilor creditoare si
debitoare,prin
ponderea sumei fiecarei operatiuni cu numarul de zile din momentul
efectuarii
operatiei pana la sfarsitul perioadei pentru care se calculeaza dobanda
sau
pana la inchiderea contului
·
Insumarea
numerelor de dobanzi creditoare si debitoare si stabilirea soldului
numerelor
de dobanzi,ca diferenta intre totalul numerelor creditoare si totalul
numerelor
debitoare
·
Calcularea
dobanzii aferente soldului numerelor de dobanzi prin impartirea
soldurilor
numerelor de dobanzi la divizorul fix
·
Stabilirea
soldului contului current la sfarsitul perioadei pentru care se
calculeaza
dobanda,prin influentarea soldului contului dinaintea calcularii
dobanzii cu
dobanda bonificata
2.Metoda indirecta presupune un artificiu de calcul datorita
faptului ca nu se cunoaste precis momentul inchiderii contului.In acest
conditii se calculeaza o dobanda fictive,pe perioada cuprinsa intre
momentul
deschiderii contului si momentul inceperii operatiunilor din cont.Cand
se va
cunoaste momentul inchiderii contului se va calcula o dobanda total ape
perioada de la deschiderea contului pana la inchiderea lui,iar prin
deducerea
din dobanda totala a dobanzii fictive se obtine dobanda reala.Metoda
indirecta
este greoaie si se practica mai rar in banci.
3.Metoda in scara sau
hamburgheza presupune
parcurgerea succesiva a urmatoarelor etape:
·
Inscrierea
operatiunilor in ordinea cronologica si stabilirea soldului contului
current
dupa fiecare operatie
·
Calcularea
numerelor de dobanzi prin ponderea soldului contului current cu numarul
zilei
cat acesta a stat nemodificat
·
Insumarea
soldului numerelor de dobanzi si calcularea dobanzii bonificate sau
percepute
prin impartirea acestuia la divizorului fix.
·
Influentarea
soldului contului current dinaintea calcularii dobanzii cu dobanda
bonificata
sau perceputa
|