1
CUPRINS:
Introducere
Capitolul I
1.1 Antrenamentul
sportiv
1.2 Calitatile motrice
1.2.1 Viteza
1.2.2
Forta
1.2.3 Detenta
Capitolul II
2.1 Pliometria
2.1.1 Caracteristicile
mecanice si fiziologice
2.1.2 Indicatii si
beneficii in aplicarea metodei pliometrice
2.1.3 Pliometria in planul
personal de antrnament
Capitolul III
3.1 Caracteristicile
elaborarii unui plan de pregatire avand la baza pliometria
3.2 Concluzii
Introducere
Lucrarea de fata - avand
la baza principiul antrenamentului
sportive – progresiei (Bompa) sau adaptarea la solicitari progressive
(Dragnea), continuitatii sau regularitatii
dupa alti
autori si metoda pliometrica
de imbunatatire a calitatii motrice detenta prezinta - beneficiile
aduse sportivilor ce
au nevoie in pregatirea lor de putere
pentru a atinge obiectivul propus.
Capitolul I
1.1
Antrenamentul sportiv
Este o
activitate ce se bazeaza in principal pe executarea unor eforturi
fizice si
psihice in continua crestere, menite sa asigure modificari functionale si structurale in organismul sportivilor (Dragnea).
Antrenamentul
sportive este o activitate sportiva sistematica
de lunga durata, gradualizata in mod progresiv si individual (Bompa).
Antrenamentul
sportive – proces pedagogic desfasurat sistematic si continuu gradat de
adptare
a organismului uman la eforturi fizice si psihice intense in scopul
obtinerii
de rezultate inalte in ramura de sport practicata (Albu).
1.2
Calitatile motrice
Calitatile
motrice, insusiri ale organismului, concretizate in capacitatea de
efectuare a
actiunilor de miscare cu anumiti indici de forta, viteza, rezistenta si
indemanare ( Siclovan -1972 citat de Dragnea 2006).
Talentul cu
care sportivul executa anumite exercitii este variabil fiind in cea mai
mare
parte de natura genetica. Forta, viteza
si rezistenta mostenite joaca un rol important in atingerea nivelurilor
inalte
de performanta. Ele sunt denumite calitati biomotrice (Bompa).
Motric
se refera la miscare, prefixul bio se refera la importanta biologica a
acestor
calitati.
In continuare,
ma voi referi la calitatile motrice- viteza
si forta implicit detenta, ele fiind elementele cheie ale
lucrarii.
1.2.1
Viteza
o
calitatea actelor
si actiunilor
motrice de a fi executate cu rapiditate (
Dragnea);
o
capacitatea
organismului uman
de a executa acte si actiuni motrice, cu respectarea anumitor cerinte
de
rapiditate, impuse in anumite conditii (Dragnea);
o
capacitatea
de a se misca sau a se deplasa rapid (Bompa).
1.2.2
Forta
- capacitatea organismului uman de a realize eforturi de
invingere, mentinere sau cedare in raport cu o rezistenta externa sau
interna, prin contractia uneia sau mai multe grupe musculare ( Dragnea);
- capacitatea de a invinge o rezistenta
externa sau interna pe baza contractiei musculare ( Albu).
Definitiile
sunt nenumarate in literature de specialitate, important este sa se
retina
esenta, indiferent cum sau cine o spune.
Avand la
baza cele doua calitati, gasim in literatura de specilitate, calitatea motrica combinata
DETENTA SAU EXPLOZIA
(Bompa).
In
literature de specialitate intalnim mijloace de dezvoltare sau
imbunatatire
a calitatilor motrice.
Unii autori
sustin posibilitatea doar a imbunatatirii calitatilor ce au la baza
mostenirea
genetica cum este viteza si indemanarea
(capacitate coordinativa-Dragnea) si de
dezvoltare a calitatilor forta si rezistenta - acestea atingand
niveluri foarte
inalte.
1.2.3. Detenta are la baza doua calitari diferite d.p.d.v. al modului de
influentare- viteza si forta- calitate care o gasim necesara intr-o multitudine de ramuri si probe sportive.
Capitolul II
2.1 PLIOMETRIA
2.1.1. Caracteristicile
mecanice si fiziologice
Din cele mai vechi timpuri sportivii
au explorat o multitudine de metode menite sa-i ajute sa
alerge mai repede, sa sara mai sus si sa
arunce mai departe. Pentru a reusi aceste lucruri puterea
(forma de
manifestare a detentei) este esentiala.
Un mijloc, o metoda de imbunatatire a calitatii motrice
DETENTA, este pliometria – cunoscuta
si sub
denumirea de ”ciclu intindere-scurtare”, exercitii in care
muschiul se incarca intr-o contractie
excentrica ( lungire) dupa care urmeaza imediat o contractie
concentrica (
scurtare) .
Studii din 1980 ( Bosco si
Komo) si din 1984( Schmidtbleicher) au aratau ca un muschi intins
inainte de
contractie se va contracta mai energic si mai rapid.
Din punct de vedere mecanic,
atunci cand piciorul de
desprindere executa bataia,
sportivii
trebuie sa-si coboare centrul de greutate, creand o viteza orientate in
jos,
spre sol. Aceasta faza de amortizare este o componenta importanta a
oricarei
activitati cu sarituri, deoarece sportivii pregatesc desprinderea de
sol intr-o
directie diferita (probele de sarituri atletice, volei, baschet…). O
faza de
amortizare lunga – faza de absortie a socului -
semnifica o pierdere de putere. Contacul
cu solul trebuie sa fie cat mai
scurt. Sportivii trebuie sa scurteze faza de amortizare. Cu cat aceasta faza
este mai scurta, cu atat este mai puternica contractia musculara
concentrica dupa ce muschiul a fost, in prealabil, intins printr-o
contractie
excentrica, in faza de amortizare. Aceasta actiune este posibila
datorita
recuperarii si folosirii intregii energii care a fost inmagazinata in
componetele elastice ale muschiului in timpul oricarei actiuni de
intindere.
Toate sariturile pot fi imbunatatite pe baza
analizei componentelor lor biomecanice.
D.p.d.v. fiziologic miscarea
pliometrica se bazeaza pe contractia reflexa
a fibrelor musculare, rezultata din
incarcarea acelorasi fibre. Cand exista
posibilitatea intinderii excessive si ruperii fibrelor, receptorii
intinderii trimit impulsuri
nervoase proprioceptive la maduva spinarii, impulsuri retransmise
ulterior receptorilor intinderii. Prin
aceasta actiune
de retransmitere intervine un efect de franare, care impiedica fibra
musculara
sa se imtinda si mai mult, degajandu-se
o contractie musculara puternica.
2.1.2. Indicatii si beneficii
in aplicarea metodei
pliometrice
La baza
metodei pliometrice se afla principiul
progresiei si regula rabdarii (
Bompa),
deoarece
exercitiile pliometrice trebuiesc
efectuate mai multi ani pana se ating beneficiile metodei.
O buna pregatire de forta
anterioara (cativa ani) va ajuta sportivul
sa progreseze mai repede cu
exercitiile pliometrice .
Experienta anterioara este un
factor determinant si in prevenirea accidentarilor. Pentru construirea
unei
baze bune de forta si dezvoltarea capacitatii de absortie a socurilor,
este
bine sa se aiba in vedere beneficiile introducerii exercitiilor
pliometrice la
juniori. Totusi, aceste exercitii
trebuie efectuate timp de mai multi ani si
progresiv (respectand principiul progresiei
amintit mai sus).
O progresie sanatoasa in
pregatirea juniorilor recomanda o prima expunere a lor
la exercitiile pliometrice cu impact redus
timp de cativa ani ( 14-16
ani).
Dupa aceasa perioada initiala
pot fi introduce contrasarituri mult mai solicitante. In toti acesti
ani de
progresie pe termen lung se recomanda (si
personal am facut) invatarea sportivilor tehnicile corecte de executie
a
exercitiilor pliometrice, in cadrul carora pasul sarit si cel saltat
din
trilpusalt sunt ABC-ul antrenamentului
pliometric.
Am intalnit pareri diferite
referitoare la cata forta trebuie dezvoltata inainte de a
face exercitii pliometrice. Unii autori
considera ca abilitatea de a executa semigenuflexiuni cu de doua ori
greutatea
corporala este o masura sigura pentru siguranta sportivului.
Foarte important este suprafata
pe care se face antrenamentul, echipamentul folosit si daca trebuie sa
se
foloseasa greutati (veste, glezniere) cand se executa aceste exercitii. O suprafata moale de lucru (pamant, iarba sau
covor in interior) este recomandata juniorilor – aceasta fiind o
precautie.
Aceasta suprafata moale poate
diminua reflexul de intindere; numai o suprafata dura face sa se creasca reactivitatea sistemului neuromuscular.
Sportivii cu vechime in sport trebuie sa
foloseasca suprafete dure.
Nu se recomanda folosirea
greutatilor pentru glezne sau corp in executarea exercitiilor
pliometrice.
Aceste greutati tind se diminueze capacitatea de reactie a angrenajului
nerv -
muschi si obstructioneaza reactivitatea sistemului neuromuscular. Chiar
daca
supraincarcarea ar duce la cresterea fortei, cu siguranta ea va
incetini viteza
de reactie si efectul de explozivitate.
Antrenamentul pliometric determina urmatoarele:
Ø
mobilizarea
rapida a unor activitati de inervare crescute;
Ø
recuperarea
majoritatii, daca nu a tuturor unitatilor motorii si
fibrelor musculare corespunzatoare;
Ø
cresterea
frecventei de lansare a impulsurilor de catre neuronii
motori;
Ø
transformarea
fortei musculare in putere exploziva;
Ø
dezvoltarea
sistemului nervos astfel incat acesta sa poate sa
reactioneze cu putere maxima in lungirea muschiului, ceea ce dezvolta
capacitatea
de scurtare (contractie) rapida cu forta maxima;
Ø
oboseala indusa
prin antrenament reactiv repetat, care afecteaza
capacitatea de lucru concentric si excentric. Oboseala se manifesta
prin
cresterea timpului de contact ( Gollhofer si colab. 1987).
2.1.3
Pliometria in planul
personal de antrenament
In pregatirea sportivilor din grupa de atleti pe care o
pregatesc
(saritori de lungime si triplusalt) folosesc
exercitii pliometrice. Spre exemplu, la un exercitiu realizat in pregatirea atletilor
– desprimdere de pe loc sau cu elan- unde se coboara centrul de
greutate-
sportivul isi intinde muschii la flexia coapsei pe gamba si in momentul
extensiei rezulta o contractie mai
puternica (o saritura mai lunga).
Personal am constatat
ca efectuarea unei sarituri in
lungime de pe
loc (fara
elan) din pozitia
membrelor inferioare extinse masoara o saritura mai slaba ca atunci
cand
pozitia de plecare a sariturii este cu membrele inferioare flectate.
Cand sportivul executa saritura
are nevoie de o cantitate mare de
forta pentru a propulsa corpul in sus,
acesta avand nevoie de o capacitate de flexie- extensie rapida pentru a se
desprinde de sol.
Exercitiul pliometric are la
baza o actiune rapida a corpului pentru
a ajunge la puterea necesara miscarii.
Am constatat importanta
mentionarilor din lucrarile de specilitate care sustin mentinerea
nivelului
scazut al procentajului de tesut adipos si a unui raport inalt putere -
greutate. Sportivii obtineau rezultate mai saczute la probele de
control, in
special acolo unde viteza si forta
dominau, in perioadele in care aveau
kilograme in plus. O crestere a masei
corporale
necesita o forta de amortizare mai mare.
Intreg corpul trebuie sa
participe eficient la maximizarea
capacitatii de saritura. Acceleratia verticala a bratelor, dupa faza de
amortizare, contribuie la cresterea fortelor verticale ale piciorului
de
desprindere.
1
Exemplu:
triplusaltistii trebuie sa aiba capacitatea de a aplica un varf de
forta care
sa fie de 4 pana la 6 ori greutatea lor
corporala, pentru a compensa inabilitatea de a-si cobora centrul de
greutate in
faza mai inalta a pasului sarit. Saritorii in lungime isi pot controla mai usor corpul imediat inaintea
desprinderii.
Desprinderea va fi eficace numai
daca saritorii pot sa aplice mari forte la
impact si sa treaca mai rapid prin faza de amortizare - intr-un timp
cat mai
scurt-.
Antrenabilitatea acestor faze
ale sariturii este dificila. Putine
exercitii
conventionale se potrivesc. Multi
saritori recurg la antrenamentul
traditional cu greutati (genuflexiuni). Acest tip de antrenament
plaseaza o
incarcatura mare pe extensorii picioarelor- lucru pozitiv
pentru
asiguratea unei baze bune a pregatirii
de forta si negativ, deoarece, e
putin probabil ca ridicarea unei greutati mari cu genuflexiune sa fie
suficient
de rapida pentru a utilize calitatile elastice ale muschilor.
In planul de pregatire al atletilor mei am folosit
aceasta metoda, rezultatul find …”senzatia de picioare grele” si
“lipirea de
sol “ la efectuarea exercitiilor pliometrice -
expresii relatate de sportivi.
Astfel, am ales o
combinare a exercitului cu haltera
si al exercitiilor cu sarituri si salturi
care pot stimula mai bine o desprindere eficace si contribuie la
imbunatatirea capacitatii generale de saritura. Salturile
au meritul de a poseda caracteristici de
forta- timp similare desprinderii.
Exercitiile cu
salturi si sarituri vor angaja miscari ale mai multor articulatii si
vor face
posibila dezvoltarea elesticitatii necesare.
Capitolul III
3.1 Caracteristicile
elaborarii unui plan de pregatire
avand la baza pliometria
Plecand de la principiile
antrenamentului sportive care ne recomanda noua, profesorilor din
sportul de
perfomanta, ca atunci
cand
organizam programul de pregatirea sa avem la baza reguli specifice .
Pentru rezultate de
mare valoare la nivelul
seniorilor, specialistii recomanda ca in debutul pregatirii (perioada copiilor)
sa se puna baza unei pregatiri sportive
sanatoase prin expunerea la un program multilateral, plurisportiv, dacat la un antrnament limitat la
specificul
sportului practicat. Astfel creem o baza ce va conduce la constanta in
performanta si va preveni accidentarile. Pe masura ce sportivul se
maturizeaza
d.p.d.v. al varstei si al vechimii in
sport, antrenamntul devine mai specializat
si individualizat dominand in pregatirea lui elementele tehnice si
activitatile
specifice, determinand o rata mai
rapida de imbunatatire a performantei.
Cheia planificarii si
imbunatatirii performantei este cresterea progresiva
a incarcaturii sau felului in care noi, profesorii,
aplicam aceasta metoda. Chiar si la nivel
inalt de pregatire, specialistii (Bompa)
ne recomanda implementarea unor perioade (saptamani)
de antrenament cu intensitate si volum mai reduse, acestea
avand ca scop indepartarea oboselii,
realimentarea rezervelor energetice si relaxarea psihologica.
Pentru a creea un program corect
de pliometrie, trebuie sa se stie ca exercitiile variaza ca nivel de
intensitate si sunt clasificate pe diferite grupe pentru a asigura mai
bine
progresul .
I.
Exercitiile cu
impact redus-
include sarituri cu coarda, saltari,
sarituri cu pasi mici, pasi sariti si
saltati, sarituri peste obstacole joase de 25-30 cm., aruncari cu
mingea
medicinala, exercitii cu benzi elastice;
II.
Exercitii cu
impact mare -
include sariturile in lungime de pe loc si plurisalturile, sarituri peste obstacole de
35 cm. si mai inalte, sarituri in adancime si
cu contramiscare.
Practic, exista 5 niveluri de intensitate
ale exercitiilor pliometrice, pe
care le voi prezenta in tabelul urmator,
alaturi de recomandarile privind volumul
lor in lectie si intervalele
de repaus:
Nivel de intensitate
Tipul exercitiilor
Intensitatea exercitiilor
Nr. repetari si serii
Nr. repetari pe lectie
Interv. de repaus intre serii
1
Contrasarituri
inalte, > 60 cm.
Maxima
8-5x
10-20
120-150
8-10min.
2
Sarituri
in adancime 80-120
cm
Foarte
mare
5-15x
5-15
75-150
5-7
min.
3
Exercitii
cu salturi:
- Pe ambele picioare
- Pe un picior
Submaximal
3-25x
5-15
50-250
3-50min.
4
Contrasarituri joase 20-50 cm.
Moderata
10-25x
10-25
150-250
3-50min.
5
Sarituri
cu impact redus/ aruncari la tinta
Mica
10-30x
10-15
50-
300
2-
3 min.
Progresia pe parcursul celor 5
niveluri este de lunga durata. Cei 2-4 ani de pregatire in care
exercitiile cu
impact redus au fost incorporate in programele de antrenament pentru
tinerii
sportivi constituie o etapa necesara de adaptare a ligamentelor,
tendoanelor si
oaselor la efort. De asemenea sunt
pregatite gradual segmentele corpulu expuse absorbtiei socurilor, cum
sunt
soldurile si coloana vertebrala.
Intensitatea exercitiilor
pliomotrice - cantitatea de tensiune creata in muschi - depinde de
inaltimea la
care este executat exercitiul. Desi inaltimea este determinata strict
de
calitatile individuale ale sportivului, se aplica urmatorul principiu:
“ cu cat
sistemul muscular este mai puternic, cu atat este mai mare energia
necesara
pentru a intinde muschii si pentru a obtine efectul elastic in faza de
scurtare. “
Pentru a castiga in forta
dinamica (puterea), inaltimea optima pentru sariturile in adancime (cu
contramiscare) pentru pregatirea de
viteza este intre 75 si 110 cm.
Unii specialisti sustin ca
peste 110 cm. mecanica actiunii se schimba, timpul si energia de care
este nevoie pentru a amortize forta de
cadere pe sol anuleaza scopul
antrenamentului pliometric.
In literatura de specialitate
gasim cazuri in care unii saritori ( anii’70) au folosit inaltimi de
2,5 m .
Aterizarea dupa aceste inaltimi era
urmata de o saritura in lungime.
In ceea ce priveste numarul de repetari
intalnim:
ü
exercitii
cu un singur raspuns: contrasaritura
inalta sau o saritura in adancime, unde scopul principal e
de a induce cel mai inalt nivel de actiune in
muschi . Obiectivul acestor exercitii este
de a
dezvolta forta maxima si putere;
ü
exercitii repetitive: cum
sunt cele cu salturi si cu contramiscare
mica si impact redus, duc la dezvoltarea
puterii si a rezistentei de
putere.
Un factor important pentru un
antrenament de inalta calitate este refacerea
fiziologica adecvata intre exercitii. Neglijarea acestui element poate
avea
urmari neplacute.
In secolul nostru aceste
exercitii sunt folosite de marii atleti: Tatyana Lebedeva
( Rusia), Nelson Evora( Portugalia), Adelina
Gavrila ( Romania) etc.
In alcatuirea unui
program de antrenament ce include
exercitii pliometrice se va tine seama de urmatoarele:
Ø
varsta si
dezvoltarea fizica a sportivului;
Ø
deprinderile si
tehnicile implicate in exercitiile pliometrice;
Ø
principalii
factori ai performantei in sportul respective;
Ø
cerintele
energetice specifice sportului;
Ø
faza specifica de
pregatire a planului anual;
Ø
nevoia de a
respecta evolutia metodologica
pe o perioada mai lunga de timp (2-4 ani), progresand de la exercitiile
cu
impact redus pana la cele cu impact mare.
3.2 Concluzii:
- Indiferent de domeniul in care ne desfasuram activitatea
( educatie fizica sau sport) respectarea regulilor- implicit
principiilor este esentiala pentru a ne atinge obiectivele propuse;
- principiul adaptarii la solicitari progresive dezvoltat
in lucrare este ABC-ul antrenamentului bazat pe pliometrie
si nu numai;
- aplicabilitatea mijloacelor de pregatire prezentate mai
sus este posibila in toate sporturile unde calitatile motrice viteza si
forta predomina;
- personal am obtinut rezultate notabile cu saritoare care
si-au imbunatatit performantele in urma respectarii planului de
pregatire ce are la baza pliometria.
Bibliografie:
Albu, V.,
Teoria
educatiei fizice si a sportului; Ed. Ex Ponto, Constanta, 1999;
Bompa, T.O.,
Teoria
si metodologia antrenamentului; Ed. Ex Ponto; Bucuresti, 2002;
Dragnea, A.,
Educatie
fizica si sport- teorie si didactica; Ed. FEST, Bucuresti, 2006;
Dragnea, A., Teodorescu, S.,
Teoria Sportului, Ed. FEST,
Bucuresti, 2002.
|