Asigurarea de protectie si indemnizare - Asigurari si reasigurari

Categoria: Referat Economie

Descriere:

La asigurările încheiate pentru o călătorie, răspunderea asiguratorului începe în momentul începerii reparaÅ£iilor de îmbarcare a călătorilor sau de încărcare a mărfurilor sau în momentul pornirii motoarelor, în cazul unei călătorii fără pasageri sau mărfuri ÅŸi încetează în momentul încheierii operÅ£iilor de debarcare sau descărcare a mărfurilor pe aeroportul de destinaÅ£ie sau în momentul opririi motoarelor, în cazul călătoriilor fără pasageri sau mărfuri...

ASIGURAREA AERONAVELOR

            Obiectul asigurării sunt navele aeriene aparţinând companiilor de transport şi asociaţiilor sportive care se asigură pentru:

·         pierderea şi avarierea navei;

·         răspunderea faţă de pasagerii sau bagajele acestora şi pentru mărfurile transportate;

·         răspunderea civilă faţă de terţi.

            Riscurile asigurate

            În baza contractului de asigurare se acordă despăgubiri pentru:

·         pierderea fizică directă sau pierderea totală constructivă ori avarierea navei în timpul zborului, rulării la sol şi al staţionării la sol;

·         dispariţia aeronavei;

·         avarii pricinuite aeronavei de măsurile de salvare;

·         cheltuielile făcute pentru salvarea şi conservarea aeronavelor;

·         cheltuielile de judecată şi arbitraj făcute de asigurat cu ajutorul asiguratorului în scopul formulării pretenţiei faţă de terţi.

            Pierderea fizică directă înseamnă distrugerea completă a aeronavei, fiind imposibilă repunerea ei în stare de funcţionare.

            Pierderea totală constructivă reprezintă avarierea gravă a aeronavei, astfel încât cheltuielile implicate: de operaţiunile de salvare, de măsurile de limitare a pagubelor, de transport, de reparaţii şi repunere în stare de folosire, depăşesc 75% din suma asigurată.

            În baza asigurării aeronavelor pentru răspunderea legală faţă de terţi, asiguratorul acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli de judecată, pentru:

·         vătămarea corporală sau decesul pasagerilor, ca urmare a accidentării acestora la bordul navei sau în cursul operaţiilor de îmbarcare / debarcare;

·         pierderea, avarierea sau distrugerea bagajelor şi a bunurilor aflate asupra pasagerilor;

·         pierderea, avarierea sau distrugerea mărfurilor transportate;

·         vătămarea corporală sau decesul persoanelor ori avarierea sau distrugerea bunurilor din afara aeronavelor, cu condiţia ca acestea să fi fost cauzate, în mod direct, de aeronavă sau de obiectele desprinse sau căzute din aceasta.

            Excluderi

            La asigurarea aeronavelor nu sunt acoperite:

·         pierderea suferită ca urmare a folosirii pistelor sau a terenurilor de aterizare neautorizate, cu excepţia cazurilor de forţă majoră;

·         pierderi provocate de transportul de pasageri sau de mărfuri peste numărul de locuri şi capacitatea de transport a aeronavelor;

·         pierderi provocate de acţiunea inteţionată a asiguratului;

·         pierderi suferite în perioada în care aeronava este folosită în scop ilegal sau este utilizată în alt mod decât cel prevăzut în contractul de aeronavigabilitate;

·         pierderi suferite în legătură cu transferul de interese a asiguratului în legătură cu aeronava, fără existenţa consimţământul scris al asiguratorului;

·         pierderi provocate de război, piraterie aeriană, greve şi alte pericole asemănătoare;

·         pierderi produse din cauza zgomotului, poluării.

            Asiguratul nu are răspundere civilă legală dacă accidentul a fost produs:

·         dintr-un caz de forţă majoră;

·         din culpa exclusivă a persoanei păgubite;

·         din culpa exclusivă a unei terţe persoane.

            Suma asigurată

            Aeronavele se asigură la sumele declarate de asigurat şi agreate de asigurator şi care nu trebuie să depăşească valoarea de înlocuire a aeronavei la data încheierii asigurării.

            Răspunderile se asigură la sumele declarate de asigurat pentru pasageri, pentru bagaje şi pentru mărfuri, în limita prevăzută de legislaţia din România, în convenţiile internaţionale cu care ţara noastră este parte sau în acordurile încheiate între asigurat şi partenerii săi externi.

            Despăgubiri

            În caz de pierdere fizică directă sau dispariţie, asiguratul este despăgubit cu suma asigurată.

            În caz de pierdere totală constructivă, despăgubirile se acordă astfel:

n dacă aeronava poate fi reparată, despăgubirea este reprezentată de costurile necesare, din care se scade valoarea reperelor care pot fi întrebuinţate sau valorificate;

n dacă aeronava nu poate fi reparată sau dacă reparaţia nu este justificată, despăgubirea este reprezentată de suma asigurată, din care se scade valoarea reperelor care se pot valorifica.

            Perioada asigurată

            Asigurarea aeronavelor se poate încheia pentru:

·         o perioadă determinată de timp;

·         pentru o călătorie determinată.

            Raspunderile asiguratorului

            În asigurarea pentru pierderea sau avarierea aeronavei, la asigurarea încheiată pentru o perioadă de timp, răspunderea asiguratorului începe şi înceteazaă la date precise în poliţa de asigurare.

            La asigurările încheiate pentru o călătorie, răspunderea asiguratorului începe în momentul începerii reparaţiilor de îmbarcare a călătorilor sau de încărcare a mărfurilor sau în momentul pornirii motoarelor, în cazul unei călătorii fără pasageri sau mărfuri şi încetează în momentul încheierii operţiilor de debarcare sau descărcare a mărfurilor pe aeroportul de destinaţie sau în momentul opririi motoarelor, în cazul călătoriilor fără pasageri sau mărfuri.

            Răspunderea civilă a companiilor de navigaţie aeriană este reglementată, pe plan internaţional, prin:

·         Convenţia de la Varşovia (1929), completată cu Protocolul de la Haga (1955) - aplicabilă transportului de persoane, bagaje sau mărfuri;

·         Convenţia de la Tokyo (1963) - se aplică infracţiunilor penale sau actelor care pot compromite securitatea aeronavelor, a persoanelor sau bunurilor aflate la aeronave;

·         Convenţia de la Roma (1953) - aplicată în cazul daunelor provocate terţilor în afara aeronavei.

ASIGURAREA DE RĂSPUNDERE CIVILĂ

            Aceasta are ca obiect acoperirea prejudiciului produs de asigurat unor terţe persoane, în condiţiile în care asiguratul este răspunzător din punct de vedere legal.

            Răspunderea civilă legală reprezintă temeiul în baza căruia o persoană poate acţiona în instanţă o altă persoană sau organizaţie, care se presupune a fi vinovată de producerea unor pagube, prin nerespectarea legislaţiei în vigoare.

            Răspunderea civilă presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

·         săvârşirea de către asigurat a unei fapte ilicite;

·         dovada existenţei unui prejudiciu;

·         existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a asiguratului şi prejudiciul adus terţei persoane şi constatarea culpei asiguratului care a săvârşit fapta ilicită.

            Conceptul de răspundere civilă legală este foarte important pentru că societăţile de asigurare, care încheie asigurări de răspundere civilă, sunt obligate să despăgubească, în numele asiguratului, numai dacă acesta este răspunzator legal să plătească daune unei terţe persoane.

            Riscurile asigurate

            Prin încheierea contractului de asigurare se acoperă despăgubirile pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare pentru prejudiciul de care răspunde în faţa legii şi pentru cheltuielile de judecată la care este obligat în procesul civil.

            În cazul în care prejudiciul este provocat cu intenţie sau din neglijenţă, societatea de asigurare nu va acorda despăgubiri.

            De asemenea, există şi alte riscuri, care, în principiu, nu sunt acoperite prin poliţele de asigurare de răspundere civilă.

            Suma asigurată

            Aceasta se stabileşte la valoarea stabilită de asigurat şi agrată de societatea de asigurare, separat pentru deces, vătămări corporale sau pagube de bunuri.

            În cazul persoanelor juridice, cuantumul acestei sume se determină în funcţie de cifra de afaceri anuală estimată la încheierea contractului.

            În cazul persoanelor fizice se poate aplica una din următoarele metode:

·         metoda evaluării averii personale prezente şi viitoare,

·         metoda evaluării averii personale prezente,

·         metoda determinării sentinţei judecătoreşti maxime pentru vătămare corporală sau deces.

            O caracteristică a asigurărilor de răspundere civilă constă în stabilirea unei sume asigurate pe perioadă şi a unei sume asigurate pe eveniment.

            Evenimentul desemnează orice acţiune sau faptă a asiguratului, care antrenează răspunderea civilă a acestuia şi care este acoperită prin poliţa de asigurare.

            Indiferent de valoarea prejudiciului generat de asigurat, societatea de asigurări nu va plăti despăgubiri mai mari decât valoarea sumei asigurate pe eveniment. De asemenea, indiferent de numărul evenimentelor produse în perioada asigurată, asiguratorul nu va acorda despăgubiri mai mari decât suma asigurată pe perioadă.

PRODUSELE DE ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ OFERITE

PE PIAŢA ROMÂNEASCĂ

            1. Cea mai cunoscută asigurare de răspundere civilă din ţara noastră şi care se încadrează în categoria asigurărilor obligatorii, o reprezintă asigurarea de răspundere civilă auto.

            Clauzele contractului de asigurare, inclusiv valoarea maximă a despăgubirilor, precum şi nivelul primelor de asigurare, pe categorii de autovehicole, sunt stabilite prin lege.

În această asigurare sunt cuprinse, cu câteva excepţii, toate persoanele fizice şi persoanele juridice deţinătoare de autovehicule supuse înmatriculării şi folosirii pe drumurile publice.

            De asemenea, sunt obligate să se asigure persoanele străine posesoare de autovehicule, pe care le folosesc pe teritoriul României, dacă nu posedă documente internaţionale de asigurare valabile şi pe teritoriul României.

            În ceea ce priveşte despăgubirile, acestea au stabilită o limită minimă şi una maximă, în cazul pagubelor produse prin avarierea şi distrugerea unor bunuri. Astfel:

            - pentru pagubele produse la bunuri într-un accident, se acordă despăgubiri pentru daune de la 102.000 lei până la 40.000.000 lei, inclusiv;

            - în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirea poate fi de 15.000.000 lei pentru fiecare persoană accidentată, dar nu mai mare de 40.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate.

            Asiguratorul plăteşte, din Fondul instituit din primele de asigurare, realizate în contul asigurărilor de răspundere civilă auto.

            De menţionat că se plătesc despăgubiri tuturor persoanelor păgubite ca urmare a unui accident de autovehicule, iar aceastea se acordă şi în cazul în care conducătorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.

            În despăgubirile pe care le plăteşte asiguratorul se includ şi cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.

            În cazul în care se produce un accident de autovehicule de a cărei producere se fac vinovate, în aceeaşi măsură, două persoane cuprinse în asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, despăgubirea cuvenită fiecăruia dintre cei doi, va reprezenta o jumătate din paguba înregistrată cu cu prilejul producerii accidentului respectiv.

            Există şi cazuri când nu se acordă despăgubiri pentru pagubele produse unui autovehicul. De exemplu, în cazul în care accidentul a fost produs în caz de forţă majoră sau din culpa exclusivă a persoanei păgubite sau din culpa exclusivă a unei terţe persoane.

            Asigurarea de răspundere civilă auto este printre puţinele asigurări obligatorii din România. Aceasta este impusă prin lege, contractul de asigurare fiind un contract de adeziune, asiguraţii acceptând condiţiile stabilite de asigurator.

2. Altă formă de asigurare de răspundere civilă din ţara noastră este şi asigurarea de răspundere civilă profesională.

            Aceasta are rolul de a proteja asiguratul, persoana fizică sau persoana juridică, împotriva prejudiciilor pe care le pot provoca unor terţe persoane.

            În ţările dezvoltate, încheierea unei asemenea poliţe constituie una din condiţiile principale pentru practicarea unor profesii.

            În ţara noastră, legislaţia în domeniu se situează sub standardele europene. Singurele profesii pentru care se cer asigurări de răspundere civilă sunt :

-          experţii contabili;

-          contabilii autorizaţi - evaluatori;

-          experţii tehnici.

            Asigurarea de răspundere profesională practicată pe piaţa românească se adresează următoarelor categorii de profesii:

n constructori;

n medici;

n contabili – evaluatori;

n experţi tehnici;

n consultanţi;

n managerii;

n avocaţi.

            Prin activitatea lor, aceste categorii profesionale pot aduce prejudicii persoanelor pentru care lucrează.

            Prin asigurarea de răspundere civilă se garantează plata acestor prejudicii, în conditiile în care prejudiciul se încadrează în categoria riscurilor asigurate.

            În general, despăgubirile se acordă pentru:

·         daune materiale produse din culpa asiguratului, persoană fizică sau juridică, precum şi din culpa altor persoane pentru care asiguratul răspunde potrivit legii;

·         cheltuielile de judecată, la plata cărora este obligat asiguratul prin hotărâre judecătorească;

·         despăgubiri la care este obligat asiguratul, ca urmare a pierderii sau distrugerii unor documente, etc.

            Ca în orice contract de asigurare, şi în cazul acestor poliţe există anumite situaţii excluse, în mod expres, de la asigurare, cum ar fi:

·         prejudiciile cauzate de actele desfăşurate de asigurat în afara unui contract cu clientul său;

·         pagubele produse cu intenţia de asigurare;

·         pretenţii referitoare la răspunderea asiguratului pentru pagubele produse hârtiilor de valoare, documentelor, registrelor, pietrelor scumpe, obiecte de valoare artistică, etc.

·         pretenţii referitoare la pagubele produse de război, invazie, confiscare, sechestrare, etc.

            Alături de asigurarile de răspundere profesională, pe piaţa românească întâlnim şi alte tipuri de asigurări de răspundere civilă, cum ar fi:

·         asigurarea de răspundere a transportatorului, în calitate de cărăuş, pentru mărfurile transportate;

·         asigurarea de răspundere civilă a persoanelor fizice, alta decât cea profesională;

·         asigurarea de raspundere civilă a conducătorilor de autovehicule, cu valabilitate în afara teritoriului României (Cartea verde).

            Ca o caracteristică generală a acestor tipuri de asigurare în ceea ce priveşte suma asigurată, este aceea că există două categorii de limite:

·         o limită de sumă pe perioada asigurată şi

·         o limită de sumă pe fiecare eveniment produs în perioada de valabilitate a contractului.

            Despăgubirile acordate de fiecare dosar de daună nu vor putea depăşi suma maximă asigurată pe eveniment.