Asigurarea de protectie si indemnizare - Asigurari si reasigurari

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Se determinã prin înmulÅ£irea sumei asigurate cu cota de primã ce variazã în funcÅ£ie de felul transportului. Pentru protejarea bunurilor în timpul transportului terestru se pot încheia asigurãri facultative de abonament (transportul pe calea feratã, transportul cu vehicule, prin poÅŸtã sau în transportul combinat)...

Asigurarea de protecţie şi indemnizare

Asigurarea prin cluburile de P&I are, în principiu, funcţia de preluare a rãspunderii armatorilor, într-un context de reciprocitate.

Dupã caz, la cererea cluburilor, se pot lua mãsuri pentru a preîntâmpina arestarea navelor asigurate, se pot pot procura sau emite scrisori de garanţii bancare.

Riscurile de rãspundere a armatorilor în cadrul asigurãrii de P&I sunt precizate prin condiţiile de asigurare, dupã cum urmeazã:

à rãspunderea pentru coliziunea navei cu o alã navã – se are în vedere cã asigurarea tradiţionalã e limitatã la ¾ din daunele provocate altei nave. Asigurarea de P&I realizeazã o acoperire a rãspunderii armatorului ce depãşeşte ¼ din valoarea pagubei provocate altei nave fãrã ca aceasta sã fie asiguratã de o poliţã CASCO.

à rãspunderea armatorului pentru daune pricinuite prin coliziunea mãrfurilor sau altor bunuri transportate cu nava sa – În principiu, aceastã rãspundere este integratã în asigurarea de P&I pentru cã abordajul cauzat din culpã unei nave face ca repararea daunelor sã cadã în sarcina navei ce le-a cauzat.

à rãspunderea pentru daunele pricinuite navelor şi bunurilor aflate la bordul acestora, altfel decât prin coliziune – Daunele pricinuite de neglijenţa în exploatarea şi asigurarea navei, de acţiunile ce au loc la bordul navei: incendiu, explozie, manevre defectuoase.

à rãspunderea în baza controlului de alimentare cu combustibil – Aceasta este preluatã în asigurarea reciprocã, dar doar în limita contractelor de bunkeraj în porturi. Deci, asigurarea nu se extinde asupra riscurilor generate de alimentarea în afara porturilor.

à rãspunderea pentru daunele pricinuite obiectelor fixe sau plutitoare – Este preluatã prin asigurarea de cluburile de P&I pentru cã, conform legilor specifice şi normelor generale ale fiecãrui stat, armatorul este chemat sã rãspundã pentru daunele pricinuite instalaţiilor portuare fixe sau mobile care au aparţinut terţilor, cu condiţia ca aceste riscuti sã nu fi fost preluate printr-o asigurare contractualã.

à rãspunderea pentru îndepãrtarea epavelor rezultate din naufragiu – Se preiau de asigurarea de cluburile de P&I urmãtoarele elemente:

·         cheltuielile aferente ridicãrii, îndepãrtãrii, distrugerii rãmãşiţelor navelor avariate dacã acestea cad în sarcina armatorului;

·         cheltuielile impuse pentru ridicarea, îndepãrtarea, distrugerea bunurilor de pe nava asiguratã dacã aceste cheltuieli revin armatorului;

·         rãspunderea armatorului faţã de terţe persoane, fizice sau juridice, derivând din operaţiunile de ridicare a navei, îndepãrtarea rãmãşiţelor, distrugerea resturilor navei ori bunurilor;

·         rãspunderea armatorului în cazul neputinţei sale de a îndepãrta sau distruge epava.

à rãspunderea derivatã din contractele de închiriere a instalaţiilor şi utilajelor de încãrcare/descãrcare – Se pot asigura de cãtre armator la cluburile de P&I având în vedere pericolele şi riscurile ce pot afecta bunurile închiriate, integritatea şi sãnãtatea operatorilor.

à rãspunderea pentru reasigurarea protecţiei şi conservãrii bunurilor transportate – Se au în vedere douã aspecte ale rãspunderii:

a)      rãspunderea pentru pierderea totalã a bunurilor;

b)      rãspunderea pentru avarierea bunurilor transportate.

à rãspunderea pentru transportul mãrfurilor în containere.

à neîncasarea contribuţiei mãrfii la avaria comunã.

à alte rãspunderi ale armatorului ca:

·         rãspunderea pentru amenzi aplicate armatorului de autoritãţile portuare, vamale, de frontierã, instanţele de judecatã, etc;

·         rãspunderea pentru cheltuielile impuse în cazurile de carantinã;

·         rãspunderea pentru unele cheltuieli de exploatare a navei (ancheta privind dispariţia navei).

De remarcat cã în acţiunea lor, cluburile de P&I respectã cu stricteţe principiul neamestecului în sfera asigurãrilor contractuale, riscurile aferente unor asemenea asigurãri nefiind preluate în asigurarea de P&I.

ASIGURAREA BUNURILOR ÎN TRANSPORTURILE TERESTRE ŞI AERIENE

1. ASIGURAREA BUNURILOR ÎN TRANSPORTUL TERESTRU

Obiectul asigurãrii:

Se asigurã facultativ mãrfurile obişnuite ce fac obiectul transportului pe cãile ferate, cu vehicule sau prin poştã. În condiţii speciale se asigurã şi mãrfurile perisabile, periculoase, bunurile de valoare mare (bani, documente, hârtii de valoare, obiecte preţioase, colecţii, tablouri şi animale vii).

Riscurile asigurãrii:

Sunt acoperite urmãtoarele riscuri:

-          incendiu, ploaie, trãsnet, grindinã, explozie, inundaţii, furtunã, avalanşe, etc;

-          accidente ale mijloacelor de transport – ciocniri, loviri, derapãri, rãsturnãri;

-          acte de tâlhãrie – spargere, scurgere/risipire sau furt al bunurilor asigurate, ca urmare a accidentului mijloacelor de transport;

-          accidente în timpul încãrcãrii/descãrcãrii bunurilor.

Excluderi: Nu se acordã despãgubiri pentru:

-          pagube produse din cauza unor însuşiri proprii bunurilor transportate;

-          pagube produse ca urmare a relei conservãri, de cãtre asigurat, a bunurilor transportate ca urmare a ambalãrii şi transportului bunurilor în stare deterioratã;

-          pagube produse bunurilor transportate de: insecte, ger, cãldurã, etc;

-          pagube produse bunurilor transportate ca urmare a predãrii spre expediere a unor bunuri excluse de la transport sub denumire falsã, inexactã, incompletã.

Suma asiguratã:

La asigurearea de tip CARGO – suma poate fi formatã din:

-          valoarea bunurilor potrivit facturii;

-          costul transportului şi costul asigurãrii dacã acestea nu sunt incluse în valoarea facturii;

-          cheltuielile şi taxele vamale;

-          supraasigurarea de 10% din valoarea bunurilor, doar dacã nu s-a convenit altfel, pentru acoperirea acelor cheltuieli ce nu pot fi prevãzute la încheierea asigurãrii.

Prima de asigurare:

Se determinã prin înmulţirea sumei asigurate cu cota de primã ce variazã în funcţie de felul transportului. Pentru protejarea bunurilor în timpul transportului terestru se pot încheia asigurãri facultative de abonament (transportul  pe calea feratã, transportul cu vehicule, prin poştã sau în transportul combinat).

Asigurarea se încheie fãrã termen pentru sumele maxime stabilite de asigurãtor pe un vagon de cale feratã, un autovehicul, un colet.

Dacã la transport, valoarea bunurilor este mai mare decât cea prevãzutã în asigurarea de abonament, pentru diferenţã se poate încheia o asigurare suplimentarã.

Rãspunderea societãţii de asigurare:

Începe şi înceteazã în mod diferenţiat şi specific. Ea începe dupã intrarea în vigoare a asigurãrii astfel:

·         la bunurile transportate pe calea feratã – din momentul primirii bunurilor de cãtre transportator, cu respectarea regulamentului de transport;

·         la bunurile transportate cu vehicule – din momentul încãrcãrii bunurilor în vehicule.

Rãspunderea societãţii de asigurãri înceteazã, de asemenea, în mod diferenţiat:

·         la bunurile transportate pe cãile ferate – din momentul eliberãrii bunurilor cãtre destinatar;

·         la bunurile transportate cu vehicule – din momentul descãrcãrii acestora din vehicule la destinaţie.

Societatea de asigurãri are dreptul sã verifice siruaţia realã a bunurilor transportate şi sã efectueze, pe aceastã bazã, regularizarea primelor de asigurare în funcţie de situaţia realã.

Constatarea, evaluarea şi stabilirea despãgubirii:

Are loc, în mod specific, dar cu încadrarea în coordonatele mecanismului asigurãrii de bunuri.

Constatarea pagubei are loc în urma sesizãrii organelor de poliţie şi înştiinţãrii societãţii de asigurãri cu privire la producerea pagubei asigurate.

La opţiunile de constatare participã:

-          inspectorul de daune al societãţii de asigurare;

-          cãrãuşul;

-          organele de poliţie;

-          asiguraţii sau reprezentanţii lui;

-          martorii (dupã caz).

Cu acestã ocazie se întocmeşte un proces verbal de constatare a pagubei. Evaluarea pagubei are loc în funcţie de cantitatea bunurilor prejudiciate şi de preţurile de evaluare la data producerii evenimentului asigurat.

Despãgubirea este, în principiu, cel mult egalã cu paguba, cu condiţia sã nu depãşeascã suma asiguratã. Plata despãgubirii se efectueazã în cadrul unui termen precizat în contractul de asigurare, în principiu în termen de 30 de zile, în caz de furt sau de dispariţie a bunurilor, de la data înştiinţãrii asupra cazului asigurat.

Dacã, ulterior, bunurile sunt recuperate, atunci sumele plãtite ca despãgubiri se restituie societãţii de asigurãri.

ASIGURAREA AUTOVEHICULELOR (auto CASCO)

Poate fi încheiatã de persoanele fizice sau juridice cu domiciliu, sediu sau reşedinţa în România.

Obiectul asigurãrii:

Autovehiculele ce sunt înmatriculate conform dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice , respectiv:

-          autovehicule pentru transportul terestru de persoane;

-          autovehicule pentru transportul de bunuri;

-          autovehicule speciale pentru gospodãrirea comunalã;

-          tramvaiele sau alte mijloace de transport pe cale;

-          remorci auto trase de un vehicul asigurat.

Riscurile asigurãrii:

Autovehiculele sunt asigurate pentru riscurile la care sunt supuse atât timp cât circulã, cât şi în timpul asigurãrii ca:

-          accidente (ciocniri, izbiri, cãderi, derapãri);

-          incendiu, trãsnet, explozie;

-          calamitãţi naturale;

-          furt.

La asigurarea autovehiculului pentru pagubele de furt sunt cuprinse:

-          furtul autovehiculului, al unor componente sau piese;

-          pagube produse ca urmare a furtului, tentativei de furt al unor componente sau piese, sau al unor bunuri din autovehicule;

-          pagube produse încãperii în care se afla autovehiculul ca urmare a furtului prin efracţie sau a tentativei de furt.

Se mai acordã despãgubiri pentru:

-          cheltuieli pentru transportul autovehiculelor la atelierul de reparaţii cel mai apropiat sau la locul de adãpost cel mai apropiat;

-          pagube produse autovehiculelor cu ocazia mãsurilor luate în timpul producerii riscului asigurat, pentru salvarea autovehiculului sau a construcţiilor unde se aflã acesta;

-          cheltuielile fãcute cu ocazia limitãrii pagubelor.

Mecanismul asigurãrii:

Asigurarea se încheie la solicitarea posesorului autovehiculului în baza declaraţiei de asigurare şi, respectiv, a contractului de asigurare.

Perioada de asigurare este de 1 an sau 6 luni, iar pentru deţinãtorii de autovehicule aflate temporar în România poate fi mai micã, dar minim 1 lunã. Asigurarea se considerã încheiatã odatã cu emiterea de societatea de asigurare a contractului de asigurare şi încasarea primei de asigurare, fiind valabilã pentru autovehiculul specificat în contract.

Suma asiguratã:

Asigurarea se face la suma declaratã de asigurat, dar care nu trebuie sã depãşeascã valoarea autovehiculului la momentul încheierii contractului.

Valoarea la data asigurãrii se determinã:

-          la autovehiculele româneşti – din preţul de comercializare se scade uzura;

-          la autovehiculele strãine – din valoarea în valutã ce se transformã în lei se scade uzura.

Primele de asigurare:

Sunt anuale, fiind stabilite, dupã caz, în sumã fixã pe tipuri şi mãrci de autoturisme sau sub forma unor cote tarifare, la 100 de lei suma asiguratã.

În tariful de prime se cuprind primele de asigurare anuale, în sumã absolutã, diferenţiatã pe 12 grupe tarifare, în funcţie de capacitatea cilindricã a motorului: grupa minimã – 750 cm3; grupa maximã 6000 cm3.

Pentru autoturismele folosite ca taximetre sau în şcolile de conducere auto, primele de asigurare se majoreazã.

Pentru autoturismele autostaţionare şi, inclusiv remorcile tractate dupã autovehicule se pot încheia, de asemeni, asigurãri cu prima de asigurare integralã sau cu prima de asigurare redusã cu 15%, 20%, 30%, faţã de cea prevãzutã în tariful de primã. Aici şi despãgubirile se micşoreazã corespunzãtor reducerii primei de asigurare.

Primele de asigurare stabilite în cadrul societãţilor de asigurare pot fi reduse şi în ipoteza aplicãrii “clauzei bonus”. Mai precis, în cazul în care asigurarea se reînnoieşte în urmãtorii ani fãrã ca asiguratul sã fi beneficiat de despãgubirile respective, prima se micşoreazã: cu 15% (în primul an), 25% (în anul 2), 35% (în al 3-lea an), 45% (în anul şi în urmãtorii ani).

Rãspunderea asigurãtorului:

Rãspunderea societãţii de asigurãri începe dupã 24 de ore de la exprimarea zilei în care s-a încheiat contractul şi s-a achitat prima de asigurare şi înceteazã la ora 24 a ultimei zile din perioada de asigurare.

Despãgubirea:

Nu poate depãşi suma asiguratã, cuantumul pagubei şi nici valoarea autovehiculului în momentul producerii riscului asigurat.

Dacã suma asiguratã este mai mare decât valoarea autovehiculului în momentul producerii riscului, despãgubirea va fi egalã cu cuantumul pagubei.

Dacã suma asiguratã este mai micã decât valoarea autovehiculului în momentul producerii riscului, despãgubirea va fi calculatã, reducându-se cuantumul pagubei corespunzãtor raportului dintre suma asiguratã şi valoarea autovehiculului la data producerii riscului asigurat.

Nu se acordã despãgubiri pentru:

-          pagube produse prin întrebuinţare, funcţionare, uzare, defecte de fabricaţie;

-          pagubele produse pãrţilor componente de rezervã (preluate, huse, etc);

-          cheltuielile fãcute pentru transformarea sau îmbunãtãţirea autovehiculului în comparaţie cu starea dinaintea producerii evenimentului asigurat;

-          cheltuielile fãcute pentru repararea unor avarii necuprinse în asigurare;

-          pagube indirecte:

·         reducerea valorii autovehiculelor dupã reparaţii;

·         pagube produse în legãturã cu utilizarea autovehiculului la concursuri sau antrenamente;

·         pagube provocate cu intenţie de asigurare.

Nu se acordã despãgubiri dacã:

-          autovehiculul nu avea certificat de înmatriculare valabil;

-          asiguratul a condus autovehiculul şi a produs accident sub influenţa bãuturilor alcoolice;

autovehiculul, în momentul producerii accidentului, era condus de o persoanã fãrã perm

is de conducere valabil.