1
1. PREZENTARE GENERALA
General Motors a fost
fondata in anul 1908 de catre W.C. Durant, care alaturi de
Henry Ford au pus bazele industriei automobilistice in America
si nu numai.
General Motors reprezinta cea mai mare companie privata
cu profil
industrial din lume. Povestea ei domina secolul prezent si include o
mare parte
a dezvoltarii moderne a artelor ingineresti.
Corporatia multinationala detine un
procent important din productia mondiala de locomotive si produse
electrice de
uz casnic.
Dar
General Motors este in principal un producator de automobile fiind
reprezentata
pe piata de marci cum ar fi: Chevrolet, Pontiac, Oldmobile, Buick,
Cadillac,etc.
Adaptarea la caracterul distinct al pietei
automobilistice din America, a fost un moment critic si complex in
dezvoltarea
companiei. Daca in schimb a participat la crearea stilului in America
in ceea
ce priveste automobilele personale, acest lucru s-a realizat prin
interactiune
intre companie si consumatori.
Automobilul a oferit una dintre cele mai
mari oportunitati in domeniul industrial din timpurile noastre. General
Motors
a avut sansa sa fie la baza acestui fundament. Mai mult decat atat,
automobilul, prin faptul ca a dat posibilitatea companiei sa fie la
curent cu
dezvoltarea motorului cu combustie interna, i-a ajutat sa fie pionieri
in
domenii cum ar fi producerea avionelor sau a locomotivelor.
Modul de oraganizare este caracterizat
printr-o coordonare perfecta a polticilor General Motors si o
descentralizare a
administratiei.Personalitatea individului aici detine un loc important
, atat
de important incat de multe ori este necesar sa construiesti o noua
divizie in
jurul unei persoane (sau mai multor persoane), decat sa gasesti locul
potrivit
acestei persoane in cadrul companiei.
General Motors are peste 1 milion de
actionari, in jur de 600.000 de angajati iar profitul are o valoare
medie de
1,46 bilioane dolari.
Sloganul companiei General Motors
este :“We do things in a big way”.
2.ELEMENTE TEORETICE
Ma voi limita doar la notiunile teoretice
care vor interveni in acest studiu de caz.
Acţiunea
ofertei şi a cererii de produse şi servicii are la bază iniţiativa
liberă generată de proprietatea privată în economia de
piaţă. Fenomenul activ pe care se întemeiază libera iniţiativă este
aşadar
concurenţa într-un mediu adecvat, anume creat.
·
Concurenţa reprezintă o trăsătură esenţială a economiei de piaţă,
este o situaţie pe o piaţă, în care firmele producătoare (vânzătorii)
îşi
dispută patronajul cumpărătorilor pentru a-şi atinge un anumit obiectiv
de
afaceri (ex: profituri, vânzări şi/sau un segment de piaţă.).
·
Structura concurenţei
Un rol
important în
cercetarea pieţei unui produs îl are structura concurenţei: gradul
de concentrare a producţiei -
dacă sunt mulţi sau puţini vânzători în industria analizată - şi, de
asemenea, gradul de diversificare a produselor -
dacă produsele sunt identice sau diferenţiate.
Termenii de “mulţi” sau “puţini” nu sunt definiţi, în primul rând, de
numărul
de firme, ci mai ales de interacţiunea dintre ele. Spunem că sunt mulţi vânzători atunci când nici o firmă
nu are un volum suficient de mare de afacere. Fiecare firmă este
nesemnificativă în contextul pieţei. În
contrast, spunem că sunt puţini vânzători
ori de câte ori acţiunile oricărei firme sunt observate de rivali, iar
aceştia
reacţionează..
Produsele
vânzătorilor sunt considerate a fi identice
ori de câte ori consumatorii nu au preferinţe pentru produsul unei
anumite
firme. Diferenţierea se realizează
întotdeauna în mintea cumpărătorului, iar diferenţele percepute pot fi
reale
(performanţă, design, servicii, etc.) sau inventate (marcă, ambalaj,
publicitate, etc.). Variatele mărci de vinuri,
maşini, cosmetice,
televizoare, etc. sunt exemple de produse diferenţiate.
·
Tipuri
de concurenţă:
Analiza
modului în care pieţele
funcţionează depinde de faptul dacă sunt multe sau puţine firme şi dacă
produsele sunt identice sau diferenţiate. Astfel, există patru modele
principale ale pieţei:
1.
Concurenţa
perfectă: mulţi
vânzători de produse standardizate.
2.
Concurenţă
monopolistică: mulţi
vânzători de produse diferenţiate.
3.
Oligopolul: câţiva vânzători de
produse
standardizate sau diferenţiate.
4.
Monopolul: un singur
vânzător al unui produs pentru care nu există
substitute.
Distributia internationala reprezinta activitatile ce se desfasoara si
relatiile ce se stabilesc
intre parteneri situati pe piete diferite in vederea punerii marfii la
dispozitia consumatorilor sau utilizatorilor straini.
Reteaua internationala de distributie este un aparat economic
format din lanturi de agentii, institutii,unitati operative si firme
specializate
intre care se stabilesc relatii in scopul transferarii marfurilor de la
producator la consumatorii sau utilizatorii existenti pe pietele
internationale.
Canalul de distributie international reprezinta itinerariul pe
care se
deplaseaza marfa de la producator la consumatorii sau utilizatorii
finali de pe
pietele internationale.
Practica
internationala in domeniul distributiei a consacrat doua modalitati de
constituire a canalelor de distributie.
Prima
modalitate este a canalelor de distributie internationala indirecte.
Acestea sunt caracterizate de
interventia intermediarilor.
Intermediarii
joaca un rol important in realizarea schimburilor economice
internationale
datorita avantajelor pe care le ofera. Aceste
avantaje decurg din baza tehnico-materiala de care dispun, din
relatiile lor cu autoritatile locale si nationale, si cu consumatorii
si
utilizatorii straini si din posibilitatile de a-si asuma o parte din
activitatile si riscurile inerente afacerilor economice internationale.
Distributia
internationala cu intermediarii este limitata de faptul ca, datorita
interpunerii lor intre producatorii si consumatorii straini, pot aparea
probleme legate de operativitatea negocierii si incheierii
tranzactiilor si de
transmiterea informatiilor pe piata producatorului, ceea ce poate
afecta
capacitatea de adaptare a acestuia la cerintele pietelor internationale.
Intermediarii
care intervin in distributia internationala indirecta pot fi impartiti
in
urmatoarele categorii: membri internationali ai canalelor (
intermediari
internationali) si membri indepedenti ai canalelor de distributie de pe
piete
externe (locale).
Dintre
membrii independenti ai canalelor de distributie, dealerii sunt
tipici
in distributia telefoanelor mobile si a autoturismelor. Dealerii sunt
firme
care vand fie bunuri industriale, fie bunuri de consum de folosinta
indelungata
direct utilizatorilor. De regula, ei sunt independenti, dar furnizorii
straini
participa uneori la capitalul de care dispun dealerii. Caracteristica
dealerului este specializarea pe un produs-pivot din ale carui vanzari
provin
majoritatea vanzarilor sale, la care se pot adauga si alte cateva
produse.
Motivarea
membrilor canalelor de distributie reprezinta un aspect principal
al
politicilor de distributie internationala. Firma poate utiliza o gama
variata
de instrumente si modalitati cum ar fi:
Ř
Instrumentele
financiare cuprind stimulente cum
sunt marjele de
adaos, provizioane si conditii particulare referitoare la latura
financiara a
aranjamentelor contractuale si premii. Marjele de adaos mai ridicat
sunt o
modalitate de stimulare puternica, mai ales pentru distribuitorii
independenti.
Atunci cand rezultatele obtinute sunt
foarte bune, cei mai eficienti membri ai canalelor pot fi premiati,
ceea ce
constituie, pe de o parte, recunoasterea muncii lor, iar pe de alta
parte, un
motiv in plus atat pentru ei cat si pentru ceilalti membri ai canalelor
sa-si
intensifice eforturile.
Instrumentele de scolarizare ajuta in mod considerabil atat motivarii,
cat si controlului membrilor canalelor. Pe de o parte, acestia se simt
mai
motivati in urma instruirii si perfectionarii, iar pe de alta parte, ei
pot fi
mai bine controlati in urma procesului de pregatire. Datorita
scolarizarii
permanente, firma producatoare asigura functionarea mai buna a
membrilor
canalelor prin cunoasterea produselor, a metodelor de comercializare si
a
politicilor firmei. Instruirea si perfectionarea se pot face atat pe
piata unde
isi desfasoara activitatea membrii canalelor, cat si la sediul firmei
producatoare.
Ř
Instrumentele
de informare si comunicare presupun
constituirea unor sisteme de
informare reciproca, editarea si distribuirea de publicatii, vizite si
schimb
de persoane. Motivarea membrilor canalelor si marimea efortului lor
facut
pentru produsele firmei sunt sprijinite de un flux informational
biunivoc intre
exportator si distribuitori. Daca strategia de marketing a firmei
depinde de
efortul facut de membrii canalului pentru a dezvolta piata sau sa
impinga
produsul catre consumatori prin canal, atunci trebuie desfasurata o
activitate
sustinuta de sprijinire a vanzarilor. Vizitele periodice la partenerii
de
distributie, inclusiv cele private- la ei acasa- pot avea efecte
favorabile
asupra motivarii si controlului acestora. In plus, prin intermediul
vizitelor,
firma poate rezolva dificultatile si poate intari relatiile cu membrii
canalelor. Prin asemenea vizite personale, firma poate identifica si
alte cai
pentru a-I ajuta si srijini pe membrii canalelor de distributie.
Efectuarea
unei publicitati eficiente de catre producator poate ajuta membrii
canalelor sa
vanda produsele acestuia, ceea ce conduce la cresterea vanzarilor si,
adesea,
la acordarea unei mai mari atentii liniei sale de produse.
Ř
Sprijinirea
activitatii de marketing a
membrilor canalelor se bazeaza pe
furnizarea de diverse materiale promotionale, participarea financiara a
producatorului la actiunile de marketing ale partenerilor de
distributie,
trimiterea de reprezentanti la manifestari speciale organizate de catre
acestia. Scopul tuturor acestor actiuni de sprijin este imbunatatirea
activitatii de marketing si a imaginii membrilor canalelor de
distributie.
Efectele se pot resimti in atitudinea mai favorabila si in
intensificarea
eforturilor partenerilor de distributie pentru a comercializa produsele
firmei.
Ř
Crearea
de relatii personale si sociale are
o importanta particulara in motivarea
membrilor canalelor de distributie. In acest sens, este bine ca
exportatorul sa
cultive relatii directe cu factorii de decizie din organizatiile
pertenerilor de
distributie. De asemena, nu sunt de neglijat contactele sociale cu
persoane
care ar putea influenta atitudinea fata de produsele firmei.
Controlul canalelor de distributie este un element cheie al strategiei de
distributie. Controlul reprezinta o problema atunci cand membrii
canalului sunt
independenti. Controlul canalului depinde de gradul in care converg
obiectivele
membrilor lui cu ale
furnizorului international, de
feed-back-ul referitor la informatiile de piata asigurat de canal si de
faptul
daca membrii sai respecta standardele impuse de exportator.
Firmele
care isi creeaza canale de distributie internationale urmaresc sa
exercite
suficient control asupra acestora pentru a se asigura ca ele
interpreteaza si
executa strategiile lor de marketing. Firmele doresc sa fie sigure ca
intermediarii locali stabilesc preturile
in concordanta cu politica lor in domeniu, ceea ce este valabil
si
pentru politicile referitoare la vanzari si publicitate.
Posibilitatile de a transpune in practica aceste obiective
referitoare
la controlul canalelor de distributie depind de pozitia firmelor si de
puterea
de negociere a lor.
Metode
de control ale canalelor internationale de distributie:
- O metoda de exercitare a controlului
este utilizarea instrumentelor organizatorice. Definirea corecta si
exacta a
competentelor functiilor si persoanelor firmei exportatoare si ale
intermediarilor, ca si flexibilitatea regulilor privind organizarea, o
pot
sprijini pe prima sa controleze de o maniera eficace canalele de
distributie.
- Intalnirile periodice cu membrii
canalelor de distributie, atat pe pietele existente, cat si pe pietele
noi,
joaca un rol in exercitarea controlului. Aceste intalniri pot avea loc
periodic
(anual, de exemplu) cu toti agentii si distribuitorii. Ele sunt nu
numai o
modalitate de control, ci si ocazii pentru solutionarea unor
nemultumiri ale
intermediarilor, schimb de experienta si imbunatatirea comunicarii.
1
Distributia fizica internationala- termenul de “distributie fizica” in
marketingul
international este folosit pentru a
descrie, in mod generic, sustinerea fluxului fizic produselor finite de
la
punctele lor de producere pana la punctele de consum aflate in
strainatate in
scopul satisfacerii necesitatilor clientilor in conditii profitabile.
Mai
corecta este utilizarea termenului de “sistem logistic international”
care
incorporeaza atat deplasarea fizica a bunurilor de la sursa de
provenienta din
strainatate, cat si activitatile distributiei fizice pe canalele de
distributie
pana la consumator.
Solutionarea
problematicii din toate zonele decizionale ale logisticii
internationale face
necesara rezolvarea corecta a urmatoarelor aspecte: alegerea
amplasamentului,
alegerea participantilor la activitatile logistice, constituirea
tehnico-organizatorica a unui sistem logistic si costurile logistice.
Alegerea
amplasamentului se refera la stabilirea locului unde sa fie
construite si
sa-si desfasoare activitatea firmele producatoare si comerciale.De
regula,
amplasarea centrelor de productie se face, in primul rand, in
apropierea
pietelor, atat in sensul geografic, cat si in ceea ce priveste
corespondenta cu
aspectele culturale ale acestora.
Strategia de acoperire a pietei:
- Distributia exclusiva implica folosirea unui singur
intermediar specializat pentru o piata determinata. La aceasta varianta
se
recurge mai ales pentru comercializarea produselor cu valoare unitara
ridicata,
bine individualizate si considerate de marca cum sunt automobilele,
tractoarele, cristalurile, bijuteriile.
Strategia de dezvoltare:
- Franciza asigura prezenta pe pietele
internationale prin incredintarea know-how-ului in domeniul
distributiei
operatorilor de pe pietele locale.
Strategia geografica:
- Strategia
multinationala consta in
deschiderea de filiale in strainatate,
unde formula de distributie este adaptata conditiilor locale.
Companiile
multinationale imbina conceptia de standardizare cu diferentierea,
drept pentru
care considera filialele ca fiind firme diferentiate, adaptate la
particularitatile pietelor locale.
3. STUDIU DE CAZ
|