Principiul raritatii si al alegerii

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Cred ca toata lumea intelege ce este aceasta, întrucât viata noastră este o lunga succesiune de dorinÅ£e. Din momentul in care ne nastem pana in ziua morÅ£ii dorim lucruri. Copilul nou-născut vrea sa fie spălat, învelit in scutece curate, hrănit la fiecare câteva ore, are nevoie de căldura si protecÅ£ie. Nu doar copiii mici ci oricine are nevoie de căldura, hrana, băutura, haine, protecÅ£ie etc. Acestea sunt doar nevoile de baza necesare pentru a ne menÅ£ine sanatosi...

      O  ABORDARE  ECONOMICA A PRINCIPIULUI RARITATII SI A ALEGERII

      Trăim intr-o lume de nesfârşite posibilităţi de realizare a dorinţelor noastre. Întrebarea esenţiala este : “nesfarsite” înseamnă infinite sau este doar un termen idealistic folosit intr-un context utopic? Teoretic, prima abordare este reala si poate fi aplicata omenirii in ansamblu, pe o perioada nedeterminata de timp, dar in practica, privind din perspectiva individului observam ca este adevărat contrariul.

     Ca individ, eu mă mişc intr-un spaţiu limitat, intre nişte graniţe implacabile impuse de timp, si am ceva resurse disponibile. Dar nu sunt doar un individ oarecare din mediul natural, m-am despartit si de planta si de animal tocmai prin faptul ca sunt dotat cu o raţiune complexa. Astfel îmi satisfac nevoile folosindu-mi îndeosebi creierul, poate ca el poate fi asemănat prin rădăcina plantei. O planta are nevoie de pamant si soare, animalul are nevoie de pamant, soare…  Este un adevăr banal, la îndemâna oricui, care defineşte cel mai bine acest concept esenţial in economie, raritatea. Omul este dotat cu dorinţe…

Ceea ce diferentiaza omul in mod esenţial de animal este imensa sa capacitate de adaptare. Inca din era primitiva, datorita condiţiilor de mediu omul a fost nevoit sa si schimbe habitatul, sa caute scăpare in alte locuri presupuse sau sa moara. Susţinerea vieţii este insa o axioma in mediul natural, aşa ca omul a luat cunostinta cu spatii mult sub asteptarile sale, si a fost obligat sa se descurce cu ce i s-a dat. Nu putea alerga la nesfarsit căutând Raiul din care fusese izgonit… Astfel ca individ, eu mă mişc intr-un spaţiu limitat, intre nişte graniţe implacabile impuse de timp, si am ceva resurse disponibile. Si principala caracteristica a acestor resurse este raritatea. Aceasta înseamnă ca eu, ca orice alta persoana, vreau mai mult decât natura îmi poate oferi in mod liber si eu pot realiza prin forte primare proprii.

     Aşadar, exista anumite conditii care ne limiteaza posibilitatea de actiune, si in conditiile in care este necesar sa ne adaptam ne folosim doar de resursele pe care le avem la îndemâna, ajungând astfel la alegere. Principiul după care are loc alegerea este: sa obţii mai mult făcând mai puţin, maximizează realizarea dorinţelor minimizând resursele folosite.

     Poate părea ciudat, dar a alege nu este un lucru uşor când traiesti intr-o astfel de lume…poate dimpotrivă este cel mai dificil având de-a face atât de mult cu viata de zi cu zi… Si cel mai bun argument in favoarea dificultatii extraordinare in decizie este tocmai faptul ca o intraga stiinta, economia s-a dezvoltat pe baza acestui concept, teorii si legi au fost deduse si puse in aplicare pentru a se ajunge la ceea ce este azi lumea.

    Alegerea este astfel un proces complex si eu îl percep ca având doua parţi interdependente:

·         o parte interna, existenta in psihicul individului care face alegerea

·         o parte materiala, parte evidenta reprezentata prin căutarea de către individ 

a obiectivelor si selectarea unuia. Gândind in mod raţional, trebuie sa iei mereu ce-le mai bune decizii, sa obţii profit maxim de pe urma lor. Aceasta implica in pri-mul rând, o buna cunoaştere a propriilor nevoi , apoi stabilirea unei scheme a o-biectivului potrivit situaţiei. Alegerea este dinamica, astfel prin etape, după ce a fost depasita faza interna, se trece in exterior, căutându-se soluţii.

    In continuare îmi voi prezeta opiniile cu privire la cei doi paşi ai alegerii, încer-când sa răspund la întrebările:

   1. Ce este o dorinţa, este aceasta statica sau dinamica, toate dorinţele sunt la fel?

   2. Privind in afara, voi găsi soluţia cea mai potrivita pentru a-mi satis-face nevoia? Ce fac daca nu găsesc nici o soluţie? Si daca găsesc mai multe, pe care o voi alege?

  3. Care este interconexiunea dintre cele doua segmente ale alegerii? Cat de important este momentul in care îmi voi satisface o dorinţa, ti-nand cont de evoluţia sa?

1.      Ce este o dorinţa?

        Cred ca toata lumea intelege ce este aceasta, întrucât viata noastră este o lunga succesiune de dorinţe. Din momentul in care ne nastem pana in ziua morţii dorim lucruri. Copilul nou-născut vrea sa fie spălat, învelit in scutece curate, hrănit la fiecare câteva ore, are nevoie de căldura si protecţie. Nu doar copiii mici ci oricine are nevoie de căldura, hrana, băutura, haine, protecţie etc. Acestea sunt doar nevoile de baza necesare pentru a ne menţine sanatosi. Pe lângă aceste nevoi primare exista milioane de alte lucruri pe care toţi le dorim, acestea nefiind esenţiale sunt insa parte din civilizaţia in care am fost nascuti, cum ar fi tacâmurile, vesela, serviciile de transport, periuţa de dinţi, televizorul, radioul, cartile, revistele. Acestea din urma sunt, cred, lucruri elaborate care evoluează in acelasi ritm cu care civilizaţia se transforma, si nu raman constante. La polul opus stau dorinţele elementare care au rămas mereu aceleaşi, concretizate in lupta pentru viata si dragoste, poate lupta pentru menţinerea continuitatii speciei sau cea având ca scop atingerea apogeului spiritual…

    Este aceasta statica sau dinamica?

         In mod sigur, dorinţele nu sunt statice ci dinamice : se nasc, evoluează, ating un punct de intensitate maxima si apoi se sting. Se poate reprezenta grafic, după cum urmează:

Axa orizontala reprezintă axa timpului, precizându-se    momentul evoluţia dorinţei pana la dispariţie.

   Acesta este cazul unei dorinţe pure, neinflu-entate de factori externi. Observam simetria sa, ea apărând si dispărând in acelasi mod, procesul fiind evident la nivelul    subconştientului, parţi din acesta neajungand niciodată la nivelul con-ştient. Oricum mintea umana ramane inca un mister pentru mulţi dintre noi si chiar psihologia gaseste greu răspunsul la multe întrebări. Dar, ca economişti, sau viitori economişti este suficient sa intelegem aceasta dinamica, sa “ furam” de la psihologie metodele de a defini si de a găsi elementele principale ale dorinţei : initiera, apogeul si finalul.

   Reactioneaza toate la fel?

  Da, cu toate ca nu pare evident acest lucru, toate dorinţele trec prin cele trei puncte principale. Când ne confruntam cu o dorinţa ar trebui sa o tratam ca pe un element dinamic, sa stabilim caracteristica sa de creştere si cea de scădere, apoi sa apreciem care este punctul de iniţiere si celelalte in funcţie de caz.

   Cat de multe sunt?

  Foarte greu de apreciat, dar in mod sigur sunt foarte multe, toate intr-o singura minte, daca vorbim la nivel individual sau toate intr-o singura societate daca privim in ansamblu. Anterior, am trasat un grafic, unul extrem de simplu pentru o dorinţa libera, lăsata sa evolueze fara a fi influenţata. Exista totuşi o problema, cea a timpului, care o influenteaza inevitabil. Nu putem astepta ca nevoia sa dispară pur si simplu, întrucât ne confruntam cu o multitudine de nevoi pe plan conştient, iar subconştientul nu ar fi capabil sa le suporte singur. Aşadar intervenim in aceasta evoluţie, încercând sa scurtam procesul, sa stingem nevoia cat mai rapid. Si reuşim acest lucru de cele mai multe ori.

    Trebuintele sunt complexe si nelimitate ca numar, si astfel niciodata nu pot fi satisfacute complet.

      Acestea se impart in mai multe categorii :

          -trebuinte primare sunt cele innascute, de tip biologic, fiziologic, alimentar, de miscare, de relaxare;

          -trebuinte secundare formate de-a lungul timpului si care au rolul de a asigura integritatea psihica si sociala a individului. Ele cuprind : trebuinte materiale, locuinta ,confort; trebuinte spirituale: educatie, religie, cultura; trebuinte sociale si ale timpului liber: comunicare, anturaj, lectura, corespondenta, calatorii;

          -trebuinte tertiare, care includ trebuintele de lux;

          -trebuinte cuaternare: legate de mediul inconjurator, de aparare, administratie, securitate sociala.

      Indiferent de natura si amplitudinea lor, trebuintele constituie motivatia oricarui fapt sau oricarei activitati economice si permit studierea comportamentului individual sau al colectivitatii. Fiecare individ astfel, indiferent daca este producator sau consumator va cauta, prin acoperirea trebuintelor sa-si maximizeze satisfactia.

   După ce am constientizat dorinţa, trasam in linii mari caracteristicile obiectului care poate duce la diminuarea întregii evoluţii. Cu aceasta descriere schematica in minte, pornim in căutare in exterior, observam piaţa, soluţiile disponibile.

          Aceasta schema delimiteaza in ordinea importantei caracteristicile obiec-tului. Astfel, schema nu include practic proprietatile produsului cat avan-tajele pe care consumatorul le va obtine din utilizarea lor. Privind aceasta schema generala se poate intelege comportamentul consumatorului cu privire la bunurile existente pe piata. Astfel, dupa cum stim, bunurile se clasifica in functie de gradul de sub-stitubilitate, in:

    - bunuri perfect substituibile- in aceasta categorie intra clase de bunuri care corespund in egala masura schemei trasate, avand trasaturi asemanatoare din per-spectiva consumatorului, sau mai precis, modul in care avantajele produse au con-secinte asemanatoare.

    - bunurile complementare, cu grad de substitutie 0. Aceste bunuri se consuma impreuna in proportii fixe. Sa luam exemplul a doua bunuri X si Y, cafea si zahar. Nevoia existenta nu este una diferita pentru cafea si alta pentru zahar, ci, cele doua se combina, intrand practic in aceeasi dorinta. Schema generala pe care am trasat-o include in egala masura cafeaua si zaharul, fiind inutila o separare.

    - bunurile neutre sunt acele bunuri de necesitate primara, probabil si datorita faptului ca nevoia lor survine cu o frecventa foarte ridicata atat in viata individului dar si in mediul social in ansamblu.

    - bunurile 'daunatoare' - exemplul tigarilor, nevoia este si ea simtita in mod regulat, insa intervin mai ales factorii externi care inhiba aceasta nevoie, ducand astfel la o evolutie pe un timp mai mare.

      Aceste scheme generale sunt in mod clar influentate de moda, societate, idei existente, civilizatie. Este foarte normal pentru ca provenim dintr-un anumit mediu am invatat concepte, si lumea noastra rationala este bazata pe lucrurile cu care am intrat in contact.

      Constrangerile se aplica in primul rand dorintelor, sunt constrangeri sociale, bugetare, legate de nivelul general de dezvoltare etc. In cazul in care nivelul constrangerilor depaseste un anumit nivel N1, ma adaptez, in caz contrar se face trasarea schemei. Si schemei i se aplica constrangeri, aceleasi, daca nivelul constrangerilor este cuprins in intervalul (N2, N1) ma adaptez sau inovez. Daca nivelul constrangerii este sub N2, trec la alegerea propriu-zisa.

2. Voi găsi soluţia potrivita pentru a-mi satisface dorinţa?

  Probabil ca da. Trăim totuşi intr-o lume bogata, deşi limitata. Acest concept de “ lume bogata” poate fi interpretat greşit, se poate crede ca are de-a face cu milionari, dar nu este nici o legătura de tipul acesta. Bogatia la care mă refer este reprezentata de abundenta de bunuri si servicii. In momentul in care o data la 30 s o maşina iese de pe linia de producţie, când pâinea aburind este mereu in vânzare  atunci se poate vorbi de bogatie. Când ne permitem sa facem o injecţie împotriva unei boli ca tetanosul si apoi sa aruncam acul pentru a preveni o ulterioara folosire a sa, pentru ca sunt inca multe altele, aceasta înseamnă bogatia. Intelegem mai bine conceptul făcând comparaţia intre doua tari cum ar fi Statele Unite, putere economica de rang prim si

o tara din Africa, subdezvoltata, Malawi de exemplu. Un turist care doreşte un bun oarecare de consum, de exemplu o ciocolata, si dispune de bugetul necesar cumpărării lui, pus in doua situaţii diferite va putea explica diferenţa. Aflat in Statele Unite va fi suficient sa se oprească la primul supermarket, si nu numai ca va găsi ciocolata, dar va găsi zeci de sortimente. Insa aflat in Malawi, dorinţa sa poate fi apreciata ca fiind lux, si in nici un caz, daca va găsi, nu va fi pus in situaţia de a se confrunta cu mai multe sortimente. Privit in ansamblu, trăim intr-o lume bogata, avem deci posibilitatea de a găsi obiecte in conformitate cu schema trasata anterior.   

  Dar, ce fac daca nu găsesc nici o soluţie disponibila?

  Alternativele in acest caz sunt:

a)mă adaptez, accept ideea ca nu pot sa acţionez asupra evoluţiei in timp a nevoii, îmi arunc dorinţa in subconştient lăsând-o sa-si trăiască viata, chiar daca este foarte dificil. Este foarte probabil ca dorinţa aceasta va produce multe neintelegeri, dând naştere la alte dorinţe, printr-un fel de fragmentare. Aceasta teorie ar putea sa explice efectul de Fata Morgana.

Sa presupunem ca avem o anumita dorinţa, notata ca A fara soluţie. Trimisa in subconştient, se va fragmenta intr-o multitudine de alte dorinţe B, C, D, E etc. Voi satisface dorinţa B, insa in mod normal, nu voi ajunge la rezultatul căutat, fiind doar primul pas in procesul complex de satisfacere a dorinţei A. Acelasi lucru se întâmpla si in paşii ulteriori cu dorinţele C,D, E etc. pana când voi ajunge la rezultatul aşteptat. Din păcate acest proces va lua o mulţime de timp si efort si poate ca ar fi fost mai simplu sa caut direct soluţia pentru A, de unul singur ,cu propriile forte.

b)In acest fel ajungem la cea de-a doua alternativa. Lupta pentru a găsi soluţia potrivita. Aceasta cere abilitaţi antreprenoriale, cu care nu este înzestrat oricine. Aceasta alternativa este punctul de plecare pentru inovaţie, ceva nou, ceva mai bun care va rezolva problema existenta in mod conştient pentru antreprenor, dar in mod inconştient pentru multe alte persoane. Aceasta este o metoda de a ajunge la soluţii simple pentru probleme mari- mari pentru ca sunt existente in subconştientul multor persoane fiind fragmentata si astfel multiplicata. Poate fi dedusa ecuaţia :

         P= N·A˚ unde P reprezintă intensitate problemei in ansamblu,

                               N este numărul de persoane având problema,

                         iar  A˚ este numărul mediu de fragmente.

   Aşadar antreprenorul inovator este cel care a constientizat problema proprie, cu o anumita valoare la nivel individual, problema insa mult mai intensa la nivel global. Găsind soluţia pentru problema proprie, o va putea pune in aplicare la nivel global, cu rezultat satisfăcător, ajungând astfel sa rezolve cu o soluţie individuala, probleme de intensitate globala. In istoria omenirii se observa multe asemenea inovaţii, in toate timpurile si societatile, care au dus la bun sfarsit probleme globale, contribuind la dezvoltarea societatii in ansamblu. In concluzie, aceşti inovatori, care iniţial nu au avut nici o soluţie, deşi in număr mic, sunt răspunzători de evoluţia umanitatii, de nivelul actual al civilizaţiei. Si daca ceva nu merge bine, tot ei ar trebui judecaţi… Glumesc acum, dar este evidenta importanta încurajării acestor capacitati antreprenoriale, inovatoare, pentru a intelege care este problema A a societatii, a macroeconomiei, si pentru a o rezolva intr-o anumita măsura.

   Daca găsesc mai multe soluţii pe care o voi alege?

  Acest subiect este unul foarte important datorita implicaţiilor sale directe in satisfacerea nevoilor. Avem multe exemple negative in istorie, alegeri nesăbuite care au afectat viata a milioane de oameni.

  Hitler le-a oferit germanilor alternativele “ arme sau unt”. De fapt el i-a obligat pe aceştia sa aleagă armele, si timp de douăzeci de ani după aceasta au avut foarte puţin unt. In cele din urma armele s-au dovedit a fi o alegere tragica. Uniunea Sovietica a ales sa dezvolte industria grea- industriile de extracţie, metalurgia, ajungând insa la un deficit enorm in ceea ce priveşte industria uşoara, produsele acesteia, cum ar fi imbracamintea, produsele electronice, produse de consum de orice tip.

   Din aceste greşeli avem multe de invatat, trebuie sa avem in vedere conceptul de cost de oportunitate sau cost alternativ. Acesta nu reprezintă un cost monetar ci un cost de oportunitate pierduta. Înseamnă valoarea a ceea la ce renunţ pentru a obţine o unitate in plus in producţie. De exemplu, sunt pentru prima data la McDonald’s si pot alege intre doua meniuri : McChiken sau McNugget având acelasi preţ. Daca aleg oricare dintre ele Pierd posibilitatea de a manca si din celalalt, care este posibil sa îmi placa mai mult… sau nu… nu putem şti. Dar, in cele din urma, când alegem o alternativa nu ştim niciodată daca am fi făcut mai bine daca am fi ales-o pe cealaltă, fara o analiza minuţioasa a consecinţelor posibile, luând in calcul precedentele sau diverse teorii. In exemplul nostru nu este cazul, întrucât putem merge si alta data la McDonald’s pentru a ne satisface curiozitatea…

  Ca o lege generala, in momentul in care alegi intre doua bunuri trebuie sa te asiguri ca satisfacţia obţinuta de pe consumul celui ales este mai mare decât aceea pe care crezi ca ai obţine-o prin cunsumul celuilalt bun. Aceasta lege poate fi privita si din perspectiva producătorului, in momentul alegerii de a produce un bun, X, preţul relativ al lui X ar trebui sa fie mai mare decât costul de oportunitate al lui X. Din puct de vedere macroeconomic trebuie sa găsim soluţii intre cele doua extreme. Un economist ar da un răspuns foarte precis întrebării lui Hitler cu privire la alegerea făcuta, spunând : arme si unt si nu “ sau unt” ; iar in cazul Uniunii Sovietice ar spune : industria grea si industria usoara, caci exista dorinte in ambele domenii la fel de importante intr-o evolutie corecta. Este insa prea tarziu pentru a da solutii viabile. De aceea nevoile trebuie analizate si percepute in mod larg, complex, fara a elimina pe cele care par nesemnificative.

   Asadar observam cat de important este momentul sincronizării, sa gasim solutii pentru probleme existente acum si nu pentru cele trecute deja. Avem dorinţa in interior, la un anumit nivel de evoluţie, este necesar ca privirea in exterior sa se facă in momentul evoluţiei, si găsirea soluţiei sa aibă loc tot acum, pentru ca o soluţie după încheierea evoluţiei nu mai poate avea nici un efect asupra sa. Pentru ca sa nu uitam, scopul nostru este de a scurta viata acestei dorinţe.

 Cat de important este momentul in care îmi satisfac dorinţa?

Este foarte important de evaluat acest moment, atât din punctul de vedere al consumatorului, cat si din punctul de vedere al producătorului. Daca o dorinţa îmi aparţine, cum am o perioada limitata de timp disponibila, va fi in interesul meu sa o elimin cat de repede posibil. Aici se poate pune problema filozofica: pentru ce sa ne satisfacem dorintele? ..pentru a avea de-a face cu altele?… Nu intram aşa in cercul vicios al dorinţelor?… Asta este condiţia umana, si intram fara sa vrem din momentul in care ne nastem… si poate ca esenţa vieţii este tocmai frumuseţea ceremoniei satisfacerii nevoilor de orice tip.

   Mai interesant este situaţia in care dorinţa aparţine altcuiva si eu sunt cel care caută soluţii, si urmăresc obţinerea unui beneficiu de pe urma sa. Acest lucru îl fac toţi producătorii, toţi cei care prestează servicii, determina o nevoie colectiva, găsesc soluţii, le aplica si obţin profit de pe urma lor.

  Sa mai desenam un grafic:

Aceasta este o dorinţa asupra căreia vom acţiona. Sa alegem câteva momente in timp 1, 2, 3,  fiecare având puncte corespunzătoare pe  curba dorinţei A, B, C.

 Daca am determinat problema si avem soluţia in momentul A, pentru a maximiza propriul profit, ar trebui sa prezici când se va atinge punctul de intensitate maxima si sa aşteptam pana pana atunci pentru a pune in aplicaţie soluţia. In mod normal este o competiţie si astfel nu vei putea aştepta acel moment, sau nu ar fi deloc intelept sa astepti pana când punctul B este atins, pentru ca s-ar putea sa nu fie niciodată atins daca altcineva rezolva problema înaintea ta. Aceste lucruri se aplica tuturor producătorilor sau celor care prestează servicii. Actionand in 2 vei obţine cel mai mare profit posibil. In momentul in care dorinţa, intensitatea sa este in scădere, inca poţi aplica soluţia ta, dar trebuie acţionat rapid si pe termen scurt, fara implicaţii prea mari. Observam ca peste acest grafic se suprapune cel al utilitatii globale.

Aşadar, daca o dorinţa este satisfăcuta in punctul A, timpul 1, graficul dorinţei se modifica, timpul de evoluţie fiind 1 si nu t cum ar fi in cazul in care nu am fi intervenit. Utilitatea globala pentru timpul 1, pentru o anumita dorinţa este reprezentata de segmentul AB.

     Producatorul are un rol esential in determinarea nevoilor sociale la un moment dat, pe aceasta practic se bazeaza realizarea profitului sau. Pentru aceasta este foarte important ca acesta sa inteleaga procesul evolutiv prezentat anterior, sa identifice schemele generale, sau, mai mult, pe un fond comun sa-si faca produsul de o larga utilitate, incluzand o reuniune cat mai larga de scheme existente. De aici observam in general urmarirea realizarii unui produs care sa fie destinat unei categorii cat mai largi. Din acest motiv, bunurile de larg consum exista intr-o diversitate atat de mare, sau intr-un singur bun se urmareste includerea a cat mai multe functii. Astfel, din practica in teorie se explica caracterul schematic al modelului inchipuit. Un model fix si bine determinat la origine ar pune in imposibilitate producatorul sa se adreseze unui numar mare de peroane.

    Este cunoscut insa faptul ca de obicei, obiectele dorite au un caracter foarte bine determinat. Ne aflam insa intr-o faza repetitiva a dorintei, este clar ca am intrat in contact cu obiectul dorit anterior, asadar simplul contact a fost facut intr-o faza cand schematizarea a fost efectuata si alegerea deja incepuse. Sa luam exemplul unui obiect vestimentar: dorinta generala este indreptata catre o bluza, schema este facuta in functie de tipul bluzei: de zi, de seara, tip material, pentru o anumita ocazie, etc. Am gasit una corespunzatoare, asadar  caracteristicile obiectului deja gasit corespund cu schema facuta. In acelasi timp nevoia este in crestere si astfel se produce alegerea efectiva a obiectului. A doua zi este posibil sa nu imi mai placa obiectul, sau sa gasesc altul care imi place mai mult. Actionez insa intr-un grad cand dorinta nu mai este la nivelul stresant al evolutiei in care eram ziua precedenta.